— Aici, zise scurt Aleasa, arătându-i o ușă; se numea Pedra și era o femeie scundă și slabă, puțin mai în vârstă decât Nynaeve și cu glasul mereu aspru. Ți se îngăduie un răgaz, pentru că este prima ta zi, dar am să te aștept în spălătoria pentru vase în clipa în care suna clopotul. Să nu întârzii.
Egwene făcu o mica plecăciune, apoi scoase limba către Aleasa care se îndepărta. Chiar dacă nu trecuse decât o noapte de când Sheriam îi înscrisese, în cele din urmă, numele în lista novicelor, știa deja că nu-i plăcea Pedra. Împinse ușa și intră.
Încăperea era mică și simplă, cu pereții albi. Înăuntru, așezata pe una dintre cele două banchete tari, se afla o tânără cu părul roșu-auriu revărsat pe umeri. Podeaua era goală; novicele nu prea primeau camere cu covoare. Lui Egwene i se păru că fata era cam de vârsta ei, dar se purta foarte demn și stăpână pe sine, ceea ce-o făcea să pară mai mare. Rochia simplă, de novice, cădea altfel pe trupul ei. Eleganță. Asta era.
— Mă cheamă Elayne, spuse ea, lăsându-și capul într-o parte și cercetând-o cu privirea pe Egwene. Iar tu ești Egwene. Din Emond’s Field, din Ținutul celor Două Râuri.
Rosti vorbele ca și cum asta ar fi însemnat ceva, dar nu tăcu nici o clipă.
— Cele care se află aici de ceva timp primesc întotdeauna câte o fată nouă de care să aibă grija. Așază-te, te rog.
Egwene se așeză pe cealaltă banchetă, în fața lui Elayne.
— Credeam că voi fi instruită de Aes Sedai, acum că sunt, în sfârșit, novice. Dar până acum nu s-a întâmplat nimic altceva, decât că Pedra m-a trezit cu doua ceasuri bune înainte de răsărit și m-a pus să mătur pe coridoare. Și mi-a spus că trebuie să ajut și la spălatul vaselor, după cină.
— Spălatul vaselor e ceva oribil, se strâmba Elayne. N-a trebuit s-o fac niciodată… ei, n-are a face. Ai să primești și învățătură. Că veni vorba, de-acum înainte, în fiecare zi la ceasul acesta, vei fi la lecții. De la masa de dimineață și până la Revărsat, apoi, iarăși, de la cină până la Nămiază dacă ești prea ageră sau prea înceată, le-ar putea ține și de la masa de seară până la Scăpătat, deși răgazul ăsta e de obicei păstrat pentru alte corvezi, continuă ea, cu o înfățișare gânditoare. Te-ai născut înzestrată așa-i? Da, m-am gândit eu, mai spuse fata, văzând semnul de încuviințare. Și eu la fel. Nu fi dezamăgită că n-ai știut. Ai să înveți să simți înzestrările altora. Eu am avut norocul de a copilări în preajma unei Aes Sedai.
Egwene ar fi vrut să afle mai multe – „Cine copilărește cu Aes Sedai?” – dar Elayne continuă.
— Să nu fii dezamăgită nici dacă-ți ia ceva vreme până să izbutești câte ceva. Cu ajutorul Puterii, vreau să spun. Până și lucrurile cele mai simple cer timp. Răbdarea e o virtute care trebuie deprinsă, zise ea, strâmbând din nas. Asta spune mereu Sheriam Sedai, și se străduiește din răsputeri să ne facă să învățăm. Încearcă numai să o iei la fugă când ea spune „Mergi la pas” și o să te cheme în cancelarie cât ai clipi.
— Am primit deja câteva lecții, mărturisi Egwene, încercând să pară modestă.
Își deschise sufletul către saidar – asta, măcar, era din ce în ce mai ușor – și simți căldura care-i potopea trupul. Se hotărî să încerce lucrul cel mai greu pe care știa să-l facă. Deschise palma, iar deasupra ei apăru un glob sclipitor, de lumină pură. Tremura – încă nu putea să-l facă mai limpede – dar era acolo. Liniștită, Elayne întinse și ea mâna, și în palmă îi apăru un alt glob luminos. Și al ei tremura. După câteva clipe, în jurul lui Elayne începu să strălucească o aură slabă. Egwene căscă gura de uimire, iar globul ei dispăru. Elayne chicoti pe neașteptate, și lumina ei se stinse la rândul său, atât globul din palmă, cât și aura.
— Ai văzut ceva la mine? spuse ea încântată. Eu am văzut la tine. Sheriam Sedai mi-a și spus că se va întâmpla așa, mai devreme sau mai târziu. Asta a fost prima dată. Și la tine?
Egwene încuviință, râzând împreună cu cealaltă.
— Îmi placi, Elayne. Cred că o să fim prietene bune.
— Și eu cred la fel, Egwene. Ești din Ținutul celor Două Râuri, din Emond’s Field. Cunoști un băiat pe nume Rand al’Thor?
— Îl cunosc, spuse Egwene, amintindu-și pe neașteptate de o poveste pe care i-o spusese Rand, iar ea nu o crezuse, despre o căzătură de pe un zid și despre întâlnirea cu… Ești Domnița-Moștenitoare din Andor, șopti ea.
— Da, răspunse simplu Elayne. Dacă Sheriam Sedai aude că am pomenit de asta, o să mă cheme în cancelarie până să apuc să mai spun două vorbe.
— Toată lumea vorbește despre cancelaria lui Sheriam. Până și Alesele. E așa de aspră cu dojenile ei? Mie mi se pare blândă.
Elayne șovăi, iar când îi răspunse o făcu fără prea mare tragere de inimă, cu ochii în jos.
— Are o nuia de salcie pe masa de lucru și spune că, dacă nu poți să înveți să te porți cum trebuie de bunăvoie, știe ea o altă cale. Sunt multe reguli pe care novicele trebuie să le respecte și e foarte greu să nu încalci nici una, sfârși ea.
— Dar e… e groaznic! Nu mai sunt un copil, și nici tu nu mai ești. Nu se poate purta așa cu noi!
— Ba suntem copii. Femeile Aes Sedai, adevăratele surori, sunt cei mari. Alesele sunt fete tinere, îndeajuns de vârstnice pentru a li se da anumite sarcini, fără să fie nevoie de cineva care să stea cu ochii pe ele. Iar novicele sunt copiii care trebuie apărați și îngrijiți, călăuziți pe calea pe care trebuie s-o apuce și pedepsiți când fac ceea ce nu se cade. Așa mi-a explicat Sheriam Sedai. N-o să te pedepsească nimeni din pricina lecțiilor, decât dacă încerci ceva ce ți s-a spus să nu faci. Uneori e greu să nu încerci. O să descoperi că vrei să conduci Puterea la fel de mult cum vrei și să respiri. Dar dacă spargi prea multe vase pentru că visezi cu ochii deschiși, în loc să freci, sau dacă te porți urât cu Alesele sau pleci din Turn fără să ți se dea voie sau vorbești cu o Aes Sedai înainte să-ți vorbească ea, sau… Cel mai bine este să faci tot ce poți mai bine. Altceva n-ai de făcut.
— S-ar zice că vor să ne facă să ne dorim să plecăm, protestă Egwene.
— Nu-i așa, dar, pe undeva, e. Egwene, sunt numai patruzeci de novice în Turn. Doar patruzeci, și nu mai mult de șapte sau opt vor ajunge Alese. Nu-i de ajuns, din câte spune Sheriam Sedai. A zis că n-au mai rămas destule Aes Sedai pentru a face ceea ce trebuie făcut. Dar Turnul nu va ajunge niciodată mai îngăduitor. Nu poate. Nu orice femeie poate ajunge sora unor Aes Sedai, dacă nu are înzestrări, putere și voință. Nu pot să încredințeze șalul și inelul cuiva care nu știe să conducă Puterea îndeajuns de bine, sau care se va speria sau se va întoarce din drum când întâlnește în cale obstacole. Învățăturile și încercările sunt pentru conducerea Puterii, cât despre tărie și voință… Ce să zic, dacă vrei să pleci, o să-ți dea voie, odată ce știi îndeajuns de multe ca să nu mori prostește.
— Așa o fi, spuse încet Egwene. Sheriam ne-a spus câte ceva despre asta. Dar nu m-am gândit nici o clipă că n-ar fi îndeajuns de multe Aes Sedai.
— Are și o explicație legată de asta. A spus că am brăcuit prea mult omenirea. Știi ce înseamnă brăcuitul? Scoaterea din turmă a animalelor care au trasatori pe care nu le dorești.
Egwene făcu un semn de nerăbdare din cap. Crescuse într-un sat de pastori. Știa ce era brăcuitul.
— Sheriam Sedai spune că, din pricină că Ajah Roșie i-a stârpit de trei mii de ani încoace pe toți bărbații care puteau conduce Puterea, toata lumea a fost brăcuită de o asemenea înzestrare. Dar ai grijă să nu pomenești de asta de față cu Roșiile. Sheriam Sedai a avut parte de nenumărate certuri, iar noi suntem doar novice.