— O să am.
— Rand e bine? întrebă Elayne, după o scurta tăcere.
Egwene simți o înțepătură neașteptata de gelozie – Elayne era foarte drăguță – dar una și mai aprigă de teamă. Încercă să-și amintească puținul pe care-l știa despre întâlnirea lui Rand cu Domnița-Moștenitoare, și se simți mai încrezătoare. Elayne nu avea de unde să știe că Rand putea conduce Puterea.
— Egwene?
— E bine, atât cât se poate. „Nădăjduiesc că e bine, nătâng cu creier de câlți așa cum e.” Ultima oara când l-am văzut plecase călare cu niște soldați din Shienar.
— Din Shienar? Mi-a spus că era păstor, răspunse Elayne, clătinând din cap. Mă trezesc cu gândul la el în cele mai nepotrivite clipe. Nu știu de ce, dar Elaida crede că el are un rol important de jucat. N-a spus-o limpede, dar a poruncit să fie căutat și s-a înfuriat cumplit când a aflat că plecase din Caemlyn.
— Elaida?
— Elaida Sedai. Sfetnica mamei. E din Ajah Roșie, dar mama pare s-o placă, în ciuda acestui fapt.
Egwene își simți gura uscată. „Ajah Roșie, interesată de Rand?”
— N-nu… nu știu unde e acum. A plecat din Shienar și nu cred că avea de gând să se întoarcă.
Egwene o privi scrutător.
— Nu am de gând să-i spun Elaidei unde ar putea să-l găsească, nici dacă aș ști, Egwene. N-a făcut nimic rău, din câte știu, și mi-e teamă că ea vrea să se folosească de el, cine știe cum. Oricum, n-am mai văzut-o din ziua când am sosit, cu Mantiile Albe pe urme. Și-acum sunt tot acolo, în tabăra lor, dincolo de Piscul Dragonului. Dar hai să vorbim de lucruri mai plăcute, spuse ea, sărind dintr-odată în picioare. Mai sunt aici alte două persoane care l-au cunoscut pe Rand, și vreau să ți-o prezint pe una dintre ele.
O luă pe Egwene de mână și o trase afară din încăpere.
— Două fete? Rand ăsta întâlnește multe fete în calea lui.
— Cum? întreba Elayne, fără să-i dea dramul și cercetând-o din priviri. A, da. Mă rog. Una dintre persoane este o fetișcană leneșă pe nume Else Grinwell. Nu cred că o să mai rămână multă vreme pe aici. Nu-și face treaba și tot timpul se strecoară să-i vadă pe Străjeri cum fac exerciții cu sabia. Zice că Rand a trecut pe la ferma lui taică-său, cu un prieten de-al lui, Mat. Din câte am înțeles, asta a făcut-o să se gândească să plece și ea, așa că a fugit ca să devină Aes Sedai.
— Bărbații ăștia, mormăi Egwene. Dansez și eu de câteva ori cu un băiat drăguț, iar Rand află și începe să facă fețe-fețe, știind foarte bine că și el…
Dar se întrerupse, atunci când un bărbat apăru pe coridor, în fața lor. Elayne, care mergea alături, se opri și o strânse pe Egwene mai tare de mână. Nu părea să existe nici o pricină de a se teme de el, în afară de faptul că apărase ca din senin. Era înalt și chipeș, de vârstă mijlocie, cu părul lung, negru și cârlionțat, dar cu umerii căzuți și privirea tristă. Nu făcu nici un pas către Egwene și Elayne, ci rămase pe loc, cu ochii la ele, până ce una dintre Alese apăru lângă el.
— N-ar trebui să te afli aici, îi spuse aceasta, fără asprime.
— Voiam să mă plimb puțin, răspunse barbarul, cu un glas înfundat și trist, ca și privirea sa.
— Te poți plimba în gradină, așa cum ți s-a și spus. Lumina soarelui o să-ți facă bine.
— Cu două sau trei dintre voi pe urmele mele, privindu-mi orice mișcare? râse amar bărbatul. Vă e frică să nu dau cumva peste un cuțit, știu eu. Pentru mine însumi, nu pentru altcineva, femeie, hohoti el încă o dată, văzând privirea din ochii Alesei. Pentru mine însumi. Hai, du-mă în grădină sub privirile voastre iscoditoare.
Aleasa îl atinse ușor pe braț și-l luă cu ea.
— Logain! spuse Elayne, după ce rămaseră singure.
— Falsul Dragon!
— A fost domolit, Egwene. De-acum e ca orice bărbat, nu mai este primejdios. Dar îmi amintesc că l-am văzut și înainte. Pe-atunci, era nevoie de șase Aes Sedai să-l oprească să conducă Puterea și să ne facă bucățele pe toți, se cutremură ea.
Egwene se înfioră la rândul său. Așa ceva i-ar fi făcut Ajah Roșie și lui Rand.
— E musai să fie toți domoliți? întreba ea; Elayne o privi cu gura căscată, ceea ce-o făcu să adauge repede: Mi s-ar fi părut firesc ca femeile Aes Sedai să fi găsit altă cale de-a se ocupa de ei. Și Anaiya și Moiraine mi-au spus că cele mai mărețe fapte din Vârsta Legendelor au fost duse la bun sfârșit de femei care conduceau Puterea împreună cu bărbații. Mi s-ar fi părut firesc să se găsească o cale.
— Ai grijă să nu te-audă vreo sora Roșie gândind așa, Egwene. Să știi că au încercat. Vreme de trei sute de ani după ce a fost ridicat Turnul Alb, au tot încercat. Apoi au renunțat, pentru că nu se găsea nimic. Haide. Vreau să ți-o arăt pe Min. Slavă Luminii, nu e în grădina unde se duce Logain.
Lui Egwene, numele i se păru cunoscut; când o văzu pe tânăra femeie, își dădu seama și de ce. În grădină se afla un pârâiaș îngust, cu un podeț de piatră, iar Min ședea cu picioarele încrucișate pe parapet. Purta pantaloni strâmți, ca un bărbat, și o cămașă largă. Cu părul ei negru, tuns scurt, aproape că putea să treacă drept un băiat, deși unul neobișnuit de chipeș. Lângă ea, pe piciorul podului, se afla un surtuc cenușiu.
— Te știu, îi spuse Egwene. Munceai la hanul din Baerlon.
O adiere ușoară făcu apa care curgea pe sub pod să se înfioare. Dintre ramurile copacilor din gradina se auziră ciripituri. Min zâmbi.
— Iar tu erai dintre cei care ne-au adus pe cap Iscoadele, cu gând să-l ardă. Nu, nu te îngrijora. Trimisul care a venit după mine a adus îndeajuns de mult aur cu el. Jupan Finch s-a și apucat să facă hanul la loc, de două ori mai mare ca înainte. Bună dimineața, Elayne. Nu trudești la lecții? Sau cu vasele murdare? spuse fata, pe un ton glumeț, ca între prieteni; rânjetul lui Elayne o dovedi.
— Văd că Sheriam n-a izbutit încă să te facă să îmbraci o rochie.
— Eu nu sunt novice, râse răutăcios Min, subțiindu-și glasuclass="underline" Da, Aes Sedai. Nu, Aes Sedai. Nu mai am nici un coridor de măturat, Aes Sedai? Eu, una, mă îmbrac așa cum vreau, mai zise ea, cu glasul ei obișnuit, apoi se întoarse către Egwene. Rand e bine?
Egwene își subție buzele, iritată. „Ar trebui să poarte pe cap niște coarne de troloc”, se gândi ea furioasă.
— Mi-a părut rău să aud că hanul vostru a ars și mă bucur că jupan Finch a izbutit să-l facă la loc. Dar de ce-ai venit în Tar Valon? E limpede că nu vrei să devii Aes Sedai.
Min ridică dintr-o sprânceană; se vedea foarte bine că era amuzată.
— Îl place, îi explică Elayne.
— Știu, spuse Min, trăgând cu ochiul la Egwene căreia, vreme de o clipă, i se păru că-i citește în priviri tristețe – sau regret. Mă aflu aici, continuă ea, alegându-și vorbele cu grijă, pentru că s-a trimis după mine și pentru că mi s-a dat de ales între a mă urca în șa de bună voie sau a fi vârâtă într-un sac.
— Așa le umflă ea întotdeauna, spuse Elayne. Sheriam Sedai a văzut scrisoarea și mi-a spus că era vorba de o rugăminte. Egwene, Min vede anumite lucruri. De-asta se află aici – pentru ca femeile Aes Sedai să poată cerceta despre ce e vorba. Nu folosește Puterea.
— Rugăminte, pufni Min. Când o Aes Sedai te roagă să te înfățișezi, e ca o poruncă venită de la o regină, și cu o sută de soldați care s-o ducă la îndeplinire.
— Toată lumea vede…, spuse Egwene.
— Nu, cu Min e altfel, clătină Elayne din cap. Vede anumite… nimburi în jurul celorlalți. Și imagini.