Întinse mâna și atinse bâtlanii de brodați pe gulerul lui Rand.
O clipă, Rand ramase cu gura căscată și când vorbi, vocea îi tremura.
— Cu sabia sunt cinci. Plasele, teacă și lamă. Puse mâna pe masă, cu palma în jos, ascunzând semnul făcut cu fierul roșu. Era prima dată de când folosise alifia lui Selene când îl simțea. Nu îl durea, dar știa că e acolo.
— Așa e. Thom râse scurt. Îmi mai vin niște versuri în minte.
Rand scutură din cap, tăgăduind, dar Thom nu păru să bage de seamă.
— Nu înțeleg cum pot fi două răsărituri în aceeași zi, însă sunt multe care nu par a avea noimă. Stânca din Tear nu va cădea decât atunci când Callandor se va afla în mâna Dragonului Renăscut, dar Sabia Care Nu Poate Fi Atinsă este în Inima Stâncii, deci cum poate ajunge în mâna lui? Ei, fie. Probabil că femeile Aes Sedai vor face tot ce le stă în putință pentru ca realitatea să se potrivească cu Profețiile. Dar să mori undeva în Ținuturile Pârjolite e un preț prea mare pentru a le urma pe acest drum.
Rand reuși anevoie să își alunge tremurul din glas.
— Nici o femeie Aes Sedai nu se folosește de mine. Ți-am mai spus, ultima dată am văzut-o pe Moiraine în Shienar. A zis că pot merge unde vreau, așa că am plecat.
— Și nu e nici o femeie Aes Sedai cu tine acum? Nici una?
— Nu.
Thom își mângâie mustățile albe și lungi. Părea mulțumit și nedumerit deopotrivă.
— Atunci de ce mă întrebi de Profeții? De ce l-ai trimis pe Ogier de aici?
— N-am vrut să-l tulbur. E și așa destul de neliniștit din pricina Cornului. Asta vroiam să te întreb. Se pomenește despre Corn în Profeții? Tot îi era greu să spună ce avea pe suflet. Toți Dragonii ăia falși, și acum Cornul care a fost găsit. Toată lumea crede că Cornul îi va chema din morminte pe eroii tuturor Vârstelor ca să îl înfrunte pe Cel Întunecat în Ultima Bătălie și… se spune că Dragonul Renăscut îl va înfrunta pe Cel Întunecat în Ultima Bătălie. Pare o întrebare firească.
— Da, așa e. Nu mulți știu că Dragonul Renăscut va lupta în Ultima Bătălie sau, dacă știu, cred că va lupta de partea Celui Întunecat. Puțini citesc Profețiile ca să afle adevărul. Ce ziceai despre Corn? Că îi va chema pe toți eroii?
— Am mai învățat câte ceva de când ne-am despărțit, Thom. Eroii vor veni la chemarea Cornului, chiar dacă se află în mâinile unei Iscoade a Celui Întunecat.
Sprâncenele stufoase ale lui Thom se ridicară foarte sus.
— Ei, asta nu știam. Se pare că într-adevăr ai învățat câte ceva.
— Asta nu înseamnă ca am să le las pe femeile din Turnul Alb să se servească de mine ca fals Dragon. Nu vreau să am nimic de-a face nici cu femeile Aes Sedai, nici cu Dragonii falși, nici cu Puterea, nici… Rand își mușcă limba. „Să înnebunesc și tu începi să trăncănești! Nerodule!”
— O vreme, băiete, am crezut că pe tine te voia Moiraine și credeam chiar că știu și de ce. Vezi tu, nici un bărbat nu hotărăște să conducă Puterea. E ceva care i se întâmplă, ca o boală. Nu poți învinovăți un om pentru că se îmbolnăvește, chiar dacă s-ar putea să mori și tu din pricina asta.
— Nepotul tău conducea și el Puterea, nu-i așa? Mi-ai zis că de asta ne-ai ajutat, pentru că nepotul tău avusese necazuri cu Turnul Alb și pe el nu-l ajutase nimeni. Bărbații nu pot avea necazuri cu femeile Aes Sedai decât pentru un singur lucru.
Thom rămase cu privirea ațintită la masă și își țuguie buzele.
— Nu cred că am de ce să tăgăduiesc. Vezi tu, nu prea vorbești despre astfel de lucruri, despre o ruda bărbat care poate conduce Puterea. Aaa! Roșiile nu i-au dat de ales lui Owyn. L-au domolit și apoi a murit. Nu mai voia să mai trăiască… Oftă.
Rand se cutremură. „De ce nu m-a domolit Moiraine și pe mine?”
— De ales, Thom? Vrei să zici că se putea și altfel? Să nu fi înnebunit? Să nu fi murit?
— S-a împotrivit aproape trei ani. Nu a făcut rău nimănui. Nu folosea Puterea decât dacă trebuia și chiar și atunci doar ca să-și ajute satul. A… Thom ridică brațele. Probabil că nu se putea altfel. Oamenii de unde trăia mi-au zis că se purtase ciudat tot anul. Nu prea voiau să vorbească despre asta și mai că nu m-au omorât cu pietre când au auzit că sunt unchiul lui. Probabil că într-adevăr înnebunise. Dar era sânge din sângele meu, băiete. Nu le suport pe femeile Aes Sedai din pricina a ceea ce au făcut, chiar dacă nu aveau de ales. Dacă Moiraine te-a lăsat să pleci, înseamnă că ai ieșit din povestea asta.
Rand rămase tăcut o vreme. „Nerodule! Firește că nu se poate altfel. O să înnebunești și o să mori, indiferent ce-o să faci. Dar Ba’alzamon zicea că…”
— Nu! Se înroși sub privirea iscoditoare a lui Thom. Vreau să zic… Am ieșit, Thom. Dar încă am Cornul lui Vaiere. Gândește-te la asta, Thom. Cornul lui Vaiere. Alți Menestreli or să povestească despre el, însă dumneata o să poți spune că l-ai ținut în mână. Își dădu seama că vorbea ca Selene, dar asta nu-l făcu decât să se întrebe pe unde era. Nu aș vrea pe altcineva alături de noi, Thom.
Thom chibzui, încruntat, însă în cele din urma scutură cu putere din cap.
— Băiete, îmi placi, dar știi la fel de bine ca și mine că data trecută v-am ajutat doar pentru că era vorba și de o Aes Sedai. Seaghan nu încearcă să mă înșele mai mult decât mă aștept și, dacă te gândești și la Darul Regelui, nu aș putea câștiga la fel de mult prin sate. Spre marea mea mirare, Dena pare să mă iubească și – la fel de surprinzător – și eu pe ea. De ce să renunț la toate astea, ca să fiu urmărit de troloci și de Iscoadele Celui Întunecat? Cornul lui Vaiere? Da, recunosc că ispita e mare, dar nu. Nu, n-o să mă mai amestec în așa ceva.
Se aplecă să ia o cutie de lemn, lungă și îngustă. Când o deschise, scoase la iveală un flaut, simplu, dar cu incrustații de argint. O închise la loc și o împinse spre Rand.
— S-ar putea să-ți prindă bine într-o zi, să-ți plătești masa, băiete.
— Se prea poate, spuse Rand. Cel puțin ne putem vedea. Eu stau la…
Menestrelul clătină din cap.
— E mai bine să ne despărțim acum, băiete. Dacă o să tot vii pe aici, n-o să-mi pot scoate Cornul din cap, chiar de nu o să pomenești niciodată de el. Și nu vreau să mă amestec în așa ceva. Nu vreau.
După ce Rand plecă, Thom își aruncă mantia pe pat și puse coatele pe masă. „Cornul lui Vaiere. Cum de a găsit păstorul ăla…” Alungă acest gând. Dacă se gândea prea mult la Corn, avea să se trezească însoțindu-l pe Rand, ca să-l ajute să ducă Cornul în Shienar. „Asta da, poveste, să duci Cornul în Ținuturile de la Hotar, cu trolocii și Iscoadele Celui Întunecat pe urmele tale.” Supărat pe el însuși, își aduse aminte de Dena. Chiar de nu l-ar fi iubit, nu găseai o asemenea măiestrie în fiecare zi. Și îl iubea, deși Thom nu prea știa pentru ce.