MINISTRUL APĂRĂRII: (silindu-se să rămână calm) Eu recunosc regulile obiectivitătii jurnalistice. Dar a sugera că guvernul Supremaţiei Sale ar viola în mod deliberat…
JURNALISTA: Supremaţia Sa este un copil de unsprezece ani, iar a-l numi guvernul său mi se pare o încercare, nu numai arhaică, ci şi deosebit de dezonorantă — chiar ieftină! — de a pasa răspunderea respingerii hotărâte din partea dumneavoastră pentru unele…
MODERATORUL: Doamnă! Vă rog să vă păstraţi firea…
MINISTRUL APĂRĂRII: Să trecem peste asta, să trecem mai departe! Doamnă, neg categoric, dacă trebuie neapărat să onoraţi acuzaţiile dumneavoastră cu totul nefondate. Aşa-zisul dezastru din Itu Wan nu a fost rezultatul vreunui test efectuat de către noi. Şi nici nu am fost încunoştinţat de altă explozie nucleară recentă.
JURNALISTA: Vă mulţumesc.
MODERATORUL: Cred că editorul ziarului Texarkana Star-Insight încearcă să spună ceva.
EDITORUL: Mulţumesc. Aş dori să vă întreb, Domnia Voastră: Ce s-a întâmplat în Itu Wan?
MINISTRUL APĂRĂRII: Nu avem conaţionali în acea zonă; de la ruperea relaţiilor diplomatice din timpul ultimei crize mondiale, nu avem observatori acolo. Prin urmare, mă pot baza doar pe probe indirecte şi pe unele relatări neutre care, în bună măsură, se contrazic.
EDITORUL: Acest lucru este lesne de înţeles.
MINISTRUL APĂRĂRII: Foarte bine, atunci înţeleg că a fost efectuată o experienţă nucleară sub scoarţă — aproximativ de domeniul unei megatone — şi aceasta a scăpat de sub control. Evident că a fost un test, nu se ştie în ce scop. Fie că a fost vorba de o armă sau, aşa cum susţin unii „neutri” din apropierea zonei asiatice, o încercare de a schimba cursul unui fluviu subteran, explozia reprezintă o ilegalitate, iar ţările învecinate pregătesc un protest pe lângă Tribunalul Mondial.
EDITORUL: Există riscul declanşării unui război?
MINISTRUL APĂRĂRII: Nu anticipez aşa ceva. Dar, după cum ştiţi, există anumite detaşamente ale forţelor noastre armate care efectuează serviciul militar obligatoriu pe lângă Tribunalul Mondial pentru aplicarea deciziilor acestuia, în caz de necesitate. Nu anticipez necesitatea folosirii lor, dar nu pot face declaraţii în numele Tribunalului.
PRIMUL REPORTER: Dar Coaliţia Asiatică a ameninţat cu o lovitură totală împotriva instalaţiilor noastre din spaţiu dacă tribunalul nu ia măsuri împotriva noastră. Ce se va întâmpla dacă tribunalul va întârzia să-şi intre în atribuţiuni?
MINISTRUL APĂRĂRII: Nu ne-a fost înmânat nici un ultimatum. Ameninţarea a fost făcută publică pentru domolirea spiritelor din Asia, după cum văd eu lucrurile; pentru a masca gafa din Itu Wan.
JURNALISTA: Cum mai staţi cu credinţa dumneavoastră în Maternitate, Lord Ragelle?
MINISTRUL APĂRĂRII: Sper că Maternitatea crede în mine tot atât de mult pe cât cred eu în Maternitate.
JURNALISTA: Sunt sigură că măcar atâta lucru meritaţi şi dumneavoastră.
Conferinţa de presă, transmisă de sateliţii de translaţie aflaţi la douăzeci şi două de mii de mile de Pământ, învălui aproape toată emisfera occidentală în licărul semnalului VHF care purta astfel de informaţii către ecranele lumi-niscente, mari cât pereţii, ale mulţimilor de spectatori. Unul dintre aceşti spectatori, abatele Dom Zerchi, închise aparatul.
Păşi agitat o vreme, aşteptându-l pe Joshua, încercând să nu gândească. Dar „a nu gândi” i se părea cel puţin imposibil.
Ascultă, suntem chiar neajutoraţi? Suntem sortiţi s-o facem iar şi iar şi iar? Nu găsim altă cale decât să ne jucăm de-a Pasărea Phoenix într-o serie nesfârşită de căderi şi ridicări? Asiria, Babilonul, Egiptul, Grecia, Cartagina, Roma, imperiile lui Carol cel Mare şi al turcilor. Măcinate până s-au făcut praf şi au fost arate şi s-a pus sare deasupra pământului. Spania, Franţa, Marea Britanie, America — arse spre uitarea veacurilor. Şi iarăşi, iarăşi, iarăşi…
Suntem pedepsiţi astfel, Doamne, înlănţuiţi de pendula propriului nostru ceas nebun, incapabili să-i oprim balansul?
De data asta ne va legăna până ne va arunca în uitare, gândi el.
Sentimentul de disperare îi trecu brusc în clipa când fratele Pat îi aduse cea de-a doua telegramă. Abatele o desfăcu grăbit, o citi dintr-o privire şi chicoti.
— N-a venit Fratele Joshua?
— Aşteaptă afară, Cucernice Părinte.
— Trimite-l înăuntru.
— A, Frate, închide uşa şi dă drumul la atenuatorul de zgomote. După aceea citeşte asta.
Joshua îşi aruncă ochii pe prima telegramă.
— Un răspuns de la Noua Romă?
— A venit azi dimineaţă. Dar întâi activează atenuatorul. Avem de discutat o serie de lucruri.
Joshua închise uşa şi activă un comutator de perete. Difuzoarele ascunse scoaseră un ţiuit în semn de protest.
După ce ţiuitul încetă, calităţile acustice ale încăperii părură să se modifice brusc.
Dom Zerchi îi făcu semn să se aşeze pe un scaun şi citi prima telegramă în linişte.
— …absolut nici o acţiune nu va fi luată de către dumneavoatră în legătură cu Quo peregrinatur grex, spuse el cu voce tare.
— Cu aparatul acela în funcţiune va trebui să strigi, spuse abatele arătând spre atenuator. Poftim?
— Citeam. Deci planul e anulat?
— Nu mai respira uşurat. Aceea a venit dimineaţă. Aceasta a sosit după amiază. Abatele îi aruncă a doua telegramă:
IGNORAŢI CONŢINUTUL MESAJULUI ANTERIOR CE POARTĂ ACEEAŞI DATĂ. QUO PEREGRINATUR VA FI REACTIVAT IMEDIAT LA CEREREA SFÂNTULUI PĂRINTE. PREGĂTIŢI OAMENI PENTRU PLECARE ÎN TERMEN DE TREI ZILE. AŞTEPTAŢI TELEGRAMA DE CONFIRMARE ÎNAINTE DE A PLECA. ANUNŢAŢI ORICE LOCURI VACANTE ÎN ORGANIZAREA DE CADRE. ÎNCEPEŢI APLICAREA CONDIŢIONALĂ A PLANULUI. ERIC CARDINAL HOFFSTRAFF, VICAR APOSTOLIC, EXTRATERR. PROVINCIAE.
Călugărul se albi la faţă. Puse telegrama pe birou şi se rezemă de spătar, ţinându-şi buzele strânse.
— Ştii ce reprezintă Quo peregrinatur?
— Ştiu ce e, Domne, dar nu în detaliu.
— Păi, a început ca un plan de a trimite câţiva preoţi împreună cu un grup de colonişti care se îndreptau spre Alpha Centauri. Dar nu s-a materializat, fiindcă pentru a hirotonisi preoţi era nevoie de episcopi şi după prima generaţie de colonişti trebuiau trimişi alţi preoţi şi aşa mai departe. Chestiunea s-a limitat la o discuţie în care s-a pus întrebarea dacă aceste colonii vor dăinui şi, în caz că răspunsul era afirmativ, dacă trebuiau prevăzute unele reglementări pentru a se asigura succesiunea apostolică fără a se mai apela la autoritatea de pe Pământ. Îţi dai seama ce ar fi însemnat asta.
— Să se trimită cel puţin trei episcopi, bănuiesc.
— Exact, şi asta părea puţin ridicol. Grupurile de colonişti erau foarte mici. Dar în timpul ultimei crize mondiale, Quo peregrinatur a devenit un plan de urgenţă pentru perpetuarea Bisericii pe planetele-colonii, dacă se ajungea la o catastrofă pe Pământ. Avem şi o navă.