Mărturisirea însoţită de comentarii
Eu (prenumele) am greşit înaintea lui Dumnezeu: cu credinţa slabă (îndoială în existenţa Lui). Nu am dragoste nici frică cuvenită de Dumnezeu, de aceea: nu ştiu să mă pocăiesc, nu-mi văd păcatele, nici nu mă străduiesc să cunosc ce este păcat şi ce este mântuitor pentru suflet, nu îndeplinesc sfintele porunci ale Domnului, nu-mi amintesc de moarte, nu mă pregătesc să stau înaintea Judecăţii Domnului şi, în general, sunt indiferent(ă) faţă de credinţă, faţă de Dumnezeu şi faţă de soarta amară care mă aşteaptă în Veşnicie.
Am greşit: cu nemulţumirea înaintea lui Dumnezeu pentru darurile Lui. Cu atribuirea numai mie a succeselor, iar nu ajutorului lui Dumnezeu. Mândru(ă) şi plin(ă) de sine, aveam încredere în mine şi în oameni mai mult decât în Dumnezeu. Nu m-am supus voinţei lui Dumnezeu (vreau ca totul să fie aşa cum zic eu). Cu nerăbdarea scârbelor şi a bolilor (am frică de suferinţe, îngăduite de Dumnezeu pentru păcatele mele, uitând că ele îmi sunt date pentru curăţirea sufletului şi spre mântuire). Cu cârtirea împotriva crucii mele (vieţii, «sorţii»), împotriva oamenilor, împotriva lui Dumnezeu, pe care L-am acuzat că este neîndurător. Cu lipsa de curaj, cu mâhnirea, cu tristeţea, cu împietrirea inimii, cu pierderea speranţei în mântuire, cu gânduri la sinucidere, cu încercarea sinuciderii.
Am greşit: am îndreptăţit păcatele mele (dând vina pe nevoile cotidiene, pe neputinţa sufletească şi trupească şi pe aceea că în copilărie nimeni nu m-a învăţat să cred în Dumnezeu). Fiind necredincios(ă) îi îndemnam la necredinţă şi pe alţi oameni. Prin frecventarea locurilor publice ateiste (mauzoleul, diverse întruniri ateiste, sălile de concert…), şi participarea activă la diverse acţiuni ateiste şi distractive. Cu hula împotriva lui Dumnezeu şi faţă de orice sfinţenie. N-am purtat cruciuliţă la piept. Am purtat încălţăminte cu cruciuliţe pe talpă. Am folosit în scopuri menajere ziare fără să fac vreo deosebire între ele (cu numele Domnului, cu imagini ale bisericilor, cu icoane ale sfinţilor ş.a.). Le-am dat animalelor (pisicilor, câinilor ş.a.) nume ale sfinţilor («Vasilică», «Marusica»).
Am greşit: am mers rar la Biserică — duminicile doar şi de sărbători. Celelalte zile le petreceam la lucru, în comerţ, beţii, dormeam mult şi am dus-o tot în distracţii (de aici şi vine întunecarea minţii, neruşinarea, atracţia irezistibilă spre desfrânare, certurile, ruinarea sănătăţii…). N-am mers la Biserică din cauza ploii, glodului, gerului, lenei şi a neglijenţei. întârziam la biserică şi plecam de acolo înainte de vreme. La Sfânta Slujbă am păcătuit: vorbeam, râdeam, dormitam, nu eram atent la cele citite şi cântate, eram eu mintea rătăcită, umblam mult prin Biserică. Mergând prin Biserică îmi făceam loc cu coatele, răspundeam obraznic. Ascultând predicile, le criticam şi îl osândeam pe cel ce predica, plecam de la predică. Foarte rar meditez asupra celor auzite în Biserică şi asupra celor citite din Sfânta Scriptură. în perioada necurăţeniei femeieşti îndrăzneam să umblu prin Biserică şi să mă ating de sfinţenie (bărbaţii — după necurăţia nopţii).
Am greşit: rar mă mărturisesc. Săvârşind păcatul, nu mă autoacuzam şi nu mă căiam imediat, prin aceasta sufletul meu a devenit nesimţit şi împietrit. îndrăzneam să mă apropii de Sfânta împărtăşanie fără pregătire cuvenită (necitind canoanele şi rugăciunile înainte de Sf. împărtăşanie, ascunzând şi minimalizând păcatele la mărturisire, fără post, fiind în vrajbă…). După Sf. împărtăşanie nu citeam rugăciunile de mulţumire. Nu petreceam în sfinţenie zilele după împărtăşanie (în rugăciuni, în citirea Sfintei Scripturi, în cuviincioasa cugetare, continuam să mănânc peste măsură, să dorm mult, să vorbesc în deşert…).
Am greşit: din lene, nu citesc integral rugăciunile de dimineaţă şi de seară (din cartea de rugăciuni), le scurtez. Nu întotdeauna mă rog înainte de masă, înainte de lucru şi după. Mă rog fără atenţie. M-am rugat cu capul descoperit (femeile), cu căciula în cap, având duşmănie faţă de aproapele. Am însemnat cu neglijenţă semnul Sfintei Cruci, am dat dovadă de lipsă de evlavie faţă de icoane şi de sfinţeniile
Domnului. în loc să mă rog, să citesc Sfânta Evanghelie, Psaltirea şi literatura duhovnicească am privit televizorul… Prin tăcerea mea laşă, atunci când era hulit numele Domnului, prin ruşinarea de a-mi face cruce şi de a-L mărturisi pe Domnul în prezenţa altor oameni (acesta este unul din felurile de lepădare de Hristos). Am vorbit despre Dumnezeu fără evlavie şi fără smerenie.
Am greşit: nu m-am sfătuit cu preotul şi cu cei mai în vârstă în problemele importante ale vieţii (astfel săvârşind greşeli de neîndreptat). Aflându-mă sub conducerea unui duhovnic, vieţuiam după voia mea păcătoasă. Dădeam sfaturi, fără a cunoaşte dacă ele sunt plăcute lui Dumnezeu. Am greşit cu dragostea părtinitoare faţă de oameni, obiecte, ocupaţii, animale… îi ispiteam cu păcatele mele pe cei din jur (prinpurtarea mea necuviincioasă am hulit numele Domnului).
Am greşit: n-am respectat posturile şi nici zilele de miercuri şi vineri (după importanţă ele au valoarea Postului Mare, ca zile de amintire a patimilor Mântuitorului).
Am mâncat şi am băut peste măsură, am mâncat chiar şi pe ascuns, prin slăbiciunea pentru dulciuri. Am mâncat sânge de animale (salam din sânge…). în zile de post, de sărbători şi de pomenire am gătit bucate de frupt. Am pomenit morţii cu băuturi tari (rachiu, coniac ş.a.).
Am greşit: am acceptat rugăciunea comună (cu reprezentanţi ai sectelor ş.a.), prin trecerea în schismă-rascol (Biserica de rit vechi (lipovenească), Biserica uniată, secte). Prin superstiţii — am crezut în visuri, semne, horoscopuri… M-am adresat la vrăjitoare (picurarea cerii, rotirea ouălor, vărsarea fricii…), la extrasenşi (pentru ce?). Am băut şi am mâncat descântat şi vrăjit de babe şi extrasensori. M-am spurcat cu urinoterapia (am băut urină). Am ghicit în cărţi (taro…), am făcut vrăjitorii (pentru ce?). Am avut frică de vrăjitori mai mult decât de Dumnezeu. Mi-am pus cod (pentru ce?). M-au ademenit religiile orientale (budismul, crişnaismul, islamul ş.a.), ocultiste şi sataniste (de numit, concret, care). Am frecventat adunările sectare, oculte… M-am ocupat cu ioga, cu meditaţia, cu călirea după metoda lui Ivanov, cu luptele marţiale orientale. Am greşit cu citirea şi păstrarea literaturii oculte interzise de Biserică: cărţi de magie, de chiromanţie (ghicire în palmă), horos-copuri, tâlcuire a viselor, proorociile lui Nostradamus, literatura religiilor Orientului, învăţăturii lui Blavatskaia şi a lui Rerih, «Diagnosticul karmei» de Lazarev, «Trandafirul lumii» de Andreev ş.a. Prin faptul că i-am îndemnat pe alţi oameni să practice aceste rătăciri (numiţi către ce anume i-aţi îndemnat).
(Rugăciunea cu schizmaticii şi ereticii (catolicii, protestanţii, sectanţii, budiştii, musulmanii ş.a.) duce la excomunicarea din Biserică (după Pravila Apostolească 10,65).
închinarea la duhul învăţătorului sălii, învăţătura pâgân-ocultistă privind descoperirea «posibilităţilor interioare» duce la comunicarea cu duhurile necurate, la îndrăcire…