Am greşit: am practicat tâlhăria (ce fel?). Cu iubirea de argint (lăcomia la bani şi bogăţie). Prin: neplătire a impozitelor, zgârcenie, cu zgârcenie la milostenie (iar pentru capricii, distracţii cheltuiesc din plin). N-am folosit surplusurile veniturilor mele pentru lucruri folositoare sufletului (milostenie, procurarea cărţilor duhovniceşti ş.a.). Cu setea de câştig (folosirea lucrurilor străine, cu tendinţa de a profita de ocazii). Dorind să mă îmbogăţesc, am împrumutat bani cu dobândă. Am distrus sufletele oamenilor, vânzând rachiu, ţigări, stupefiante (substanţe narcotice), mijloace anticoncepţionale, haine curveşti, ziare şi reviste porno… Am amăgit la vânzare/ cumpărare, am vândut marfă stricată…(a numi şi alte păcate pe care le-aţi săvârşit în timpul comerţului).
Am greşit: am făcut caz de amor propriu, abuzând de invidie, suspiciune, de bucurie răutăciosă, de linguşire, de slugărnicie, de făţărnicie. Am ascultat cu plăcere şi cu aprobare vorbirea de rău despre alţii. Am fost de acord şi am justificat păcatul. I-am obligat pe alţii să păcătuiască (să mintă, să fure, să urmărească, să pâras-că, să repovestească, să asculte pe furiş, să consume băuturi alcoolice…). Am participat la discuţii şi la fapte rele. Prin faptele bune în văzul lumii, am dorit să câştig slavă, mulţumiri şi laude. Am căutat stima şi locul de frunte. Am făcut sport pentru slavă, bani, tâlhării (racket). Prin lăudăroşenie şi autoadmiraţie (a exteriorului, talentelor, hainelor…). Din mândrie, l-am înjosit pe aproapele cu luarea în râs, cu glume de prost gust… Am râs de cerşetori, invalizi, de necazul cuiva…
(Sportulprofesionist dăunează sănătăţii şi distruge sufletul, dezvoltând în el mândria, iubirea de slavă, simţul superiorităţii şi al dispreţului, al setei de îmbogăţire…).
Am greşit: prin mândria exagerată, prin supărare, prin ţinere de minte a răului, prin răzbunare, prin neiertare, prin ură, prin rapiditate la mânie, prin mânia însăşi. Am avut o atitudine brutală faţă de oameni. Am manifestat obrăznicie şi impertinenţă (am trecut fără rând, m-am înghesuit). Mi-a plăcut cearta (sudalme de mamă, de biserică ş.a., l-am pomenit pe cel râu, am aplicat bătaia, omorul). Mi-am cumpărat permis pentru conducerea automobilului, am încălcat regulile de circulaţie, am condus automobilul în stare de ebrietate… (prin aceasta punând în pericol viaţa pietonilor). Am dăunat aproapelui (cum?). Nu i-am apărat pe cei slabi, pe femeile şi pe copiii expuşi pericolului… Am fost crud faţă de animale.
Am greşit: prin mărturisirea rece. Păcătuiesc cu bunăştiinţă, fără mustrare de conştiinţă. Nu sunt hotărât(ă) să-mi corectez viaţa plină de păcate.
Mă căiesc că L-am scârbit pe Domnul cu păcatele mele, îmi pare rău din toată inima şi mă voi strădui să mă îndrept.
Deoarece numărul păcatelor este foarte mare, mărturisirea poate fi împărţită în mai multe etape, începând cu mărturisirea păcatelor grele. Adevărata pocăinţă înaintea lui Dumnezeu presupune nu o enumerare formală şi indiferentă a faptelor rele, ci osândirea propriei păcătoşenii, mărturisirea sinceră şi cu înfrângere de inimă a fărădelegilor şi cu toată hotărârea de a nu mai greşi.
Rugăciuni înainte de Sfânta Spovedanie
După ce ne-am scris toate păcatele făcute, ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute a face o adevărată spovedanie.
După Rugăciunile începătoare (p. 15–16), zicem:
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru, Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, împăratul nostru, Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, împăratul şi Dumnezeul nostru.
Trei închinăciuni, apoi îndată Ps. 50, Miluieşte-mă Dumnezeule… Simbolul Credinţei
Rugăciunea lui Manase împăratul
Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, a lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacob, şi al seminţiei celei drepte a lor; Cel ce ai făcut cerul şi pământul, cu toată podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale; Care ai încuiat adâncul şi L-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşat şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale.
Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei tale asupra celor păcătoşi! însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult milostiv, căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac, şi Iacob care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile
Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum, îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc. însă cer, rugându-Te: iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric, sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 6
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că sunt neputincios; vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele şi Sufletul meu s-a spăi-mântat foarte şi Tu, Doamne, până când? întoarce-te, Doamne, izbăveşte Sufletul meu, mântuieşte-mă pentru Mila Ta. Că nu este în moarte cel ce Te pomeneşte pe
Tine şi în iad cine se va mărturisi Ţie? Ostenit-am în suspinul meu, spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu. Tulburatu-s-a de necaz ochiul meu, învechitu-m-am între toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea. Să se ruşineze şi să se înspăimânteze toţi vrăjmaşii mei, să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă.