Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tăuîn pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţii tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Izrael.
Apoi: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime…
Tatăl nostru…
De este Liturghia Sf. loan Gură-de-Aur se zice: Troparul, gl. al 8-lea
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, toată lumea a luminat, visteriile neiubirii de argint a câştigat, înălţimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Şi cu cuvintele tale învăţându-ne, părinte Ioane Gură-de-Aur, roagă-Lpe Cuvântul Hristos Dumnezeu, să ne mântuiască sufletele noastre. Slavă…
Condacul, gl. al 6-lea
Din cer ai primit dumnezeiescul har şi cu buzele Tale pe toţi îi înveţi să se închine Unui Dumnezeu în Treime Ioane Gură-de-Aur, preafericite cuvioase, după vrednicie te lăudăm deci pe tine că eşti învăţător, ca cel ce arăţi cele dumnezeieşti.
Şi acum… a Născătoarei:
Ceea ce eşti creştinilor ocrotitoare ne-înfruntată şi mijlocitoare stăruitoare către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoşilor, ci sâr-guieşte, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credinţă strigăm către Tine: grăbeşte spre rugăciune şi Te nevoieşte spre mijlocire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce Te cinstesc pe Tine.
De este Liturghia Sf. Vasile cel Mare se zice: Troparul, gl. 1
în tot pământul a ieşit vestirea ta, că acesta a primit cuvântul tău, prin care cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sunt ai arătat, obiceiurile oamenilor le-ai împodobit, împărătească preoţie. Părinte cuvioase, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Slavă…
Coudacul, gl. al 4-lea
Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nefurată, pecetluind-o cu învăţăturile tale, arătătorule al celor cereşti, Vasilie Cuvioase.
Şi acum… Ceea ce eşti creştinilor ocrotitoare…
(p. 317), iar dacă este Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, se zice:
Troparul, gl. al 4-lea
Cel ce de sus, de la Dumnezeu, ai luat dumnezeiescul har, mărite Grigorie, şi cu puterea Aceluia întărindu-te, de bunăvoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de la care ai luat plata ostenelilor tale, întru tot fericite, pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre, slavă…
Condacul, gl. al 3-lea
Asemenea începător te-ai arătat lui Hristos, începătorului păstorilor, şi părtaş călugărilor, părinte Grigorie, povăţuindu-i către cetatea cea cerească, de unde ai învăţat turma lui Hristos poruncile Lui şi acum cu dânşii te bucuri şi dănţuieşti în corturile cereşti.
Şi acum… Ceea ce eşti creştinilor ocrotitoare…
(p- 317)
Apoi Doamne miluieşte (de 12 ori)
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Slavă… Şi acum… Domne miluieşte (de 3 ori)
Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Şi mergând fiecare să se păzească în această zi în reţinere şi rugăciune, să nu scuipe nimic din gură, şi să mulţumească lui Dumnezeu pentru mila Lui cea nemăsurată faţă de păcătosul care se pocăieşte cu adevărat, se mărturiseşte, posteşte şi cu binecuvântarea duhovnicului se uneşte cu Sfintele şi de Viaţă dătătoarele Taine a Domnului Hristos.
RUGĂCIUNILE CE SE CITESC ÎN SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ A PAŞTILUI
Despre stilul vechi şi stilul nou
Viaţa omului se scurge în timp între cele două hotare: naşterea şi moartea. Oamenii au inventat calendarul pentru măsurarea timpului.
Calendarul de care se conduce astăzi Biserica Ortodoxă din Moldova este de origine romană. El a fost alcătuit în anul 45 î. Hr. de către astronomul Sosigene, în timpul domniei împăratului roman Iulius Cesar (100-44 î* Hr.), numit calendar iulian.
De pe timpul lui Iulius Cezar şi până în secolul al XVI-lea, adică aproape 1600 de ani, Europa a trăit după calendarul iulian, respectiv şi Bisericile creştine din acele ţări. în baza calendarului Iulian, Sfinţii Părinţi au aşezat sărbătorile, posturile şi data Paştilui.
Calendarul şi Pashalia
în Biserica Ortodoxă Paştile este cea mai mare şi cea mai importantă sărbătoare. învierea Domnului este inima creştinismului, deoarece
Domnul Iisus prin învierea Sa a biruit moartea şi ne-a dat tuturor viaţă veşnică.
Referitor la data serbbării Paştilui, în Biserica veche au existat divergenţe, mai ales, în secolul al II-lea. De aceea, în anul 325, la primul sinod ecumenic, s-a hotărât să fie stabilită data Paştilui şi toţi creştinii să sărbătorească Paştile într-o zi.
Astfel, Sfinţii Părinţi (primul Sinod ecumenic din 325) au hotărât să respecte următoarele norme pentru stabilirea datei Paştilui:
1. Paştile se va serba numai în zi de duminică;
2. Aceasta va fi prima duminică a lunii pline de după echinocţiul de primăvară;
3. Paştile creştinilor nu poate fi sărbătorit o dată cu cel al iudeilor, dar nici înaintea iudeilor.
Aceste reguli stabilite de Sfinţii Părinţi se păstrează cu stricteţe în Biserica Ortodoxă care se conduce de calendarul iulian, adică după stilul vechi.
în anul 1582 papa Grigore al XlII-lea a introdus reforma calendaristică. A apărut calendarul numit grigorian şi, respectiv, s-a introdus şi o nouă Pashalie, adică o nouă regulă de calculare a datei Paştilui. Din păcate Pashalia de stil nou, sărbătorită de Bisericile Catolice, nu respectă cerinţele înaintate de Sfinţii Părinţi. Astfel în anii 1805… 1903… 1981 şi în alţi ani, catolicii au sărbătorit Paştile o dată cu iudeii sau înaintea lor, de exemplu, în anii 1840… 1921… 1978. Aceste abateri de la normele stabilite de
Sfinţii Părinţi sunt foarte grave. Din acest motiv Biserica Ortodoxă a fost de la bun început împotriva stilului nou.
Vă propunem câteva extrase, care vorbesc despre importanţa stilului vechi. Astfel, canonul 7 Apostolic scrie:
«Dacă vreun episcop sau presbiter, sau diacon, va sărbători Sfinta Zi a Paştilui cu iudeii, înaintea echinocţiului de primăvară, să se caterisească».
în anul 1848 Patriarhul Antim al Vl-lea, împreună cu patriarhii Ierotem al Alexandriei, Metodie al Antiohiei şi Chirii al Ierusalimului au Semnat o scrisoare adresată tuturor ortodocşilor, în care se menţiona: «în Biserica Ortodoxă niciodată patriarhii, sau soboarele n-au avut dreptul de a schimba sau de a introduce reguli noi, deoarece păzitorii fideli sunt cei care formează Trupul lui Hristos, adică poporul. Poporul întotdeauna a fost cel care a păstrat neschimbată credinţa primită de la Sfinţii Părinţi. Să menţinem regulile pe care le-am moştenit de la Sfinţii Părinţi, să ne întoarcem de la orice schimbare nouă, deoarece ea este de la diavol. Iar acela care a primit schimbările introduse în regulile sfinţilor a căzut de la Biserica lui Hristos şi a păcătuit împotriva Duhului Sfânt, socotind că Sinoadele ecumenice au scăpat greşeli».