1 Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mîntuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc, şi mă izbăveşte,2 Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mîn-tuiască.3 Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mîinile mele,4 De am răsplătit cu rău celor ce miau făcut mie rău, şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,5 Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, sa calce la pămînt viaţa mea şi slava mea în ţărină sa o aşeze.6 Scoală-Te, Doamne, întru mînia Ta, înalţă-Te pînă la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit,7 Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.8 Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.9 Sfîrşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte;10 Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mîntu-ieşte pe cei drepţi la inimă. 11 Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răb-dător şi nu se mînie în fiecare zi.12 De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit13 Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat. 14 Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea. 15 Groapă a săpat şi a adîncit-o, şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.16 Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.17 Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui
şi voi cînta numele Domnului celui Preaînalt.
Psalmul 8
Al lui David. întru sfârşit pentru teascuri
Teascurile se folosesc pentru stoarcerea sucului de poamă. Aici proorocul prin «Teasc» numeşte Biserica, deoarece Domnului Iisus în Evanghelie i se mai spune «Viţa-de-vie». (Ioan 15,1) David, în acest psalm, preamăreşte măreţia şi slava Creatorului care s-au manifestat în crearea omului-împărat şi stăpân al pământului. Dar, deoarece omul prin căderea în păcat a pierdut stăpânirea asupra naturii, Sfinţii Părinţi tâlcuiesc că acest psalm se referă la Iisus Hristos, după cum însuşi Domnul spune în Evanghelia de la Matei. (21,16)
1 Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este numele Tău în tot pămîntul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.2 Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai să-vîrşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. 3 Cînd privesc cerurile, lucrul mîinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:4 Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-i cercetezi pe el? 5 Micşoratu-l-ai pe dînsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el. 6 Pusu-1-ai pe dînsul peste lucrul mîinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.7 Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele cîmpului; 8 Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. 9 Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este numele Tău în tot pămîntul!
Slavă…
După catisma întâi se zice: Preasfântă Treime…
Tatăl nostru… apoi Troparele:
Glasul 1
întru fărădelegi zămislit fiind eu curva-rul, nu cutez să caut la înălţimea cerului ci, îndrăznind spre iubirea Ta de oameni, strig: Dumnezeule, milostiv fii mie şi mă mântuieşte.
De vreme ce dreptul abia se mântuieşte dar eu unde mă voi arăta păcătosul cel ce nu am purtat greutatea şi zăduful zilei. Ci, cu cei din al unsprezecelea ceas, împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântuieşte.
Slavă…
Braţele Părinteşti grăbeşte a le deschide mie, că curveşte am cheltuit viaţa mea!
Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale privind, Mântuitorule, nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne, cu umilinţă strig: gre-şit-am la cer şi înaintea Ta.
Şi acum…
Nădejdea creştinilor, Preasfântă Fecioară, pe Dumnezeu, pe care L-ai născut mai presus de minte şi de cuvânt, neîncetat roagă-L împreună cu Puterile cele de sus, să ne dea iertare de păcate şi îndreptare vieţii nouă tuturor, celor ce cu credinţă şi cu dragoste pururea te proslăvim.
Doamne miluieşte (de 40 de ori)
Stăpâne Atotţiitorule şi necuprinse. Puterea cea începătoare de lumină şi neînţeleasă, Părintele Fiinţei celei ipostatice şi Purcezătorul Duhului Tău Celui de o putere; Care pentru îndurările milostivirii şi negrăita bunătate nu ai trecut cu vederea fiinţa omenească cea cuprinsă în întunericul păcatului ci dumnezeieştile lumini ale sfintelor Tale învăţături prin Lege şi prin prooroci le-ai strălucit în lume, iar mai apoi prin Singur Unul-Născut al Tău Fiu,
Care bine ai voit de a răsărit nouă prin trup şi la strălucirea luminii Tale pe noi ne-a povăţuit. Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii noastre şi ne dăruieşte nouă, Doamne, cu deşteptată şi trează inimă, să petrecem toată noaptea vieţii acesteia, aşteptând venirea Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, Judecătorului tuturor, nu culcaţi şi dormind ci priveghind şi deşteptaţi spre lucrarea poruncilor Tale să ne aflăm şi întru bucuria Lui împreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat al celor ce prăznuiesc şi nespusa dulceaţă a celor ce privesc frumuseţea Feţei Tale cea negrăită. Că bun şi Iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi de viaţă Făcătorului Duhului Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune
către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Preasfântă Fecioară, Maica Domnului Celui de Sus, Atotmilostivă Apărătoare şi Acoperitoare a tuturor celor ce aleargă la Tine cu credinţă! Caută din înălţimea cereştii tale slave spre robii lui Dumnezeu (prenumele) şi spre noi cei ce cădem la picioarele Tale, auzi smerita noastră rugăciune, a păcătoşilor şi a nevrednicilor robilor Tăi şi o du pre ea înaintea iubitului Tău Fiu (rugămintea). O, Preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu! Tu, cea numită Grabnic Ascultătoare şi Bucurie a tuturor scârbiţilor; Tu, Alinătoarea tristeţii, alină mâhnirile şi bolile noastre sufleteşti; Tu, Rugul cel Nears, ocroteşte pacea noastră şi ne apără pre noi pre toţi de săgeţile otrăvitoare şi învăpăiate ale vrăjmaşilor; Tu, Aflarea celor pierduţi, nu ne lăsa să pierim în bezna păcatelor noastre; Tu, Tămădui-toarea celor pătimitori, vindecă-ne şi pre noi, cei răniţi de neputinţele sufleteşti şi trupeşti; Tu, Bucuria cea neaşteptată, prin bucuria mântuirii Tale ia de la noi frica chinurilor viitoare; Tu, Chezăşuitoarea păcătoşilor, fii şi nouă Chezăşuitoare Bună a pocăinţei şi mântuirii noastre. Toată nădejdea noastră după Dumnezeu spre Tine o îndreptăm, fii nouă Mijlocitoare Neadormită şi Atotputernică Apărătoare înaintea Fiului Tău, Domnului nostru Iisus Hristos; întăreşte-ne dragostea şi credinţa în El, învaţă-ne să Te iubim şi să Te mărim pre Tine, Preasfântă Maica lui Dumnezeu, Preabinecuvântată Mărie; ne predăm Atotputernicului Tău Acoperemânt, Născătoare de Dumnezeu, pentru toţi vecii. Amin.