Carte de rug

¹ Pînă cînd, Doamne, mă vei uita pînă în sfirşit? Pînă cînd vei întoarce faţa Ta de la mine? ² Pînă cînd voi pune gînduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea?³ Pînă cînd se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? ⁴ Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte,⁵ Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: „întăritu-m-am asupra lui“. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina.⁶ Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucurase-va inima mea de mîntuirea Ta; cînta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cînta numele Domnului celui Preaînalt.

Psalmul 13 Al lui David. întru sfârşit

Tâlcuitorii văd în acest psalm demascarea fărădelegilor din timpul lui David sau necredinţa iudeilor care L-au respins pe Mântuitorul Hristos. Se mai referă la stricăciunea firii omeneşti şi necesitatea mântuirii prin harul de sus al lui Dumnezeu. Sfântul Atanasie: „David pentru a propovădui importanţa Venirii lui Hristos, cu toată claritatea descoperă începuturile nelegiuirilor omeneşti.“

¹ Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!“ Stricatu-s-au oamenii şi urîţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul. ² Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. ³ Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul.⁴ Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănîncă pe poporul meu ca pîinea, pe Domnul nu L-au chemat.⁵ Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor.⁶ Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi rîs de nădejdea lui, zicînd: Cine va da din Sion mîntuire lui Israel?⁷ Dar cînd va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

Slavă…

Psalmul 14 Al lui David. întru sfârşit

Fericitul Teodorit: „în acest psalm prorocul îndeamnă şi prezintă ce fel de viaţă trebuie să ducă cei care se încred în Dumnezeu şi care s-au învrednicit de ajutorul Lui“.

¹ Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfint al Tău? ² Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa,³ Cel ce n-a viclenit cu limba lui, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său.⁴ Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,⁵ Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

Psalmul 15 Scrisoarea stâlpului lui David

Sfântul Atanasie:,Acest psalm vorbeşte despre Taina învierii lui Hristos şi constituie un simbol al biruinţei Mântuitorului asupra morţii.» Această cântare se numeşte «Scrisoarea stâlpului, fiindcă prorocul David a înălţat-o ca pe un stâlp pentru urmaşii săi. După conţinut acest psalm este profetic şi mesianic. David prevesteşte suferinţele, învierea Domnului şi mântuirea credincioşilor.»

¹ Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit. ² Zis-am Domnului: «Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-Ţi trebuie».³ Prin sfinţii care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.⁴ înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sînge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. ⁵ Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea.⁶ Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică.⁷ Binecuvînta-voi pe

Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea.⁸ Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.⁹ Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde.¹⁰ Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. ¹¹ Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; ump-lea-mă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

Psalmul 16 Rugăciunea Iui David

Psalmul descrie rugăciunea omului prigonit de duşmani şi care este foarte mâhnit. Sfântul Atanasie şi Fericitul Teodorit consideră că acest psalm, David l-a scris atunci când era crunt prigonit de Saul. Fericiţii Ieronim şi Augustin văd în acest psalm rugămintea de ajutor al Domnului Hristos şi al Sfintei Sale Biserici în timpul prigoanei.

¹ Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. ² De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.³ Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.⁴ Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. ⁵ îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.⁶ Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.⁷ Minunate fă milele Tale, Cel ce mîntuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.⁸ Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperămîntul aripilor Tale acoperă-mă⁹ De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins;¹⁰ Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mîndrie. ¹¹ Izgonindu-mă, acum m-au înconjurat; ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pămînt.¹² Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. ¹³ Scoală-Te, Doamne, întîmpină-i pe ei şi împiedică-i. Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. ¹⁴ Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pîntecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.¹⁵ Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi cînd se va arăta slava Ta.

Slavă…

După a doua catismă se zice: Sfinte Dumnezeule…

Preasfântă Treime…. Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 2

Eu sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăinţă nu aduc, şi mă tem de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ţie: mai înaintede nevoia aceea, întoarce-mă şi mă mântuieşte.

Cavalurile mării s-au sculat asupra mea fărădelegile mele, ca o corabie în luciu eu însumi mă înviforez de multe greşeli; ci la limanul cel lin prin pocăinţă îndreptează-mă, Doamne, şi mă miluieşte.

Slavă…

Mântuieşte-mă, a zis David, şi eu strig către Tine: greşit-am, Mântuitorule, păcatele mele prin pocăinţă ştergându-le, miluieşte-mă.

Şi acum…