Psalmul 19 Al lui David. întru sfârşit
Fericitul Teodorit: «în acest psalm poporul se roagă împreună cu regele ca Dumnezeu să le asculte cererea lor şi să-i izbăvească de năvălirea regelui Asiriei».
1 Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob.2 Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfînt, şi din Sion sprijinească-te pe tine. 3 Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bineplăeută să-I fie.4 Dea ţie Domnul după inima fa, şi tot sfatul tău să-l plinească. 5 Bucura-ne-vom de mîntuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. 6 Acum am cunoscut că a mîntuit Domnul pe Unsul Său, cu puterea dreptei Sale. 7 Auzi-L-va pe Dînsul din cerul cel sfînt al Lui.8 Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.9 Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. 10 Doamne, mîntuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.
Psalmul 20
Al lui David
Fericitul Teodorit: «După biruinţa regelui Iezechia asupra asirienilor, el se îmbolnăveşte grav şi află de la prorocul Isaia că va muri. Cu lacrimi fierbinţi el îl milostiveşte pe Dumnezeu şi primeşte nu doar numai vindecare, ci i se promit încă 15 ani de viaţă. Din acest motiv David din numele poporului scrie acest psalm, lăudându-L pe Domnul pentru vindecarea regelui.» Unii tâlcuitori văd în acest psalm un cântec de biruinţă a Mântuitorului asupra duşmanilor.
1 Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mîntuirea Ta se va bucura foarte.2 După pofta inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.3 Că l-ai întîmpinat pe el cu binecuvîn-tările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.4 Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.5 Mare este slava lui întru mîntui-rea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.6 Că îi vei da lui binecuvîntare în veacul veacului, veseli-l-vei pe dînsul întru bucurie cu faţa Ta.7 Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Prea-înalt nu se va clăti.8 Află-se mîna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.9 Pune-i-vei pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; 10 Domnul întru mînia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mînca pe ei focul.11 Rodul lor de pe pămînt îl vei pierde şi sămînţa lor dintre fiii oamenilor.12 Că au gîndit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi, care nu vor putea să stea.13 Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. 14 Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta; cînta-vom şi vom lăuda puterile Tale.
Slavă…
Psalmul 21
Al lui David. întru sfârşit. Pentru sprijineala cea de dimineaţă
Fericitul Teodorit: «Acest psalm prevesteşte Patimile şi învierea Domnului Hristos, chemarea păgânilor şi mântuirea lumii. „Sprijineala cea de dimineaţă“ se referă la venirea Mântuitorului nostru asemenea răsăritului care îi luminează pe cei din întuneric». Psalmul profeţeşte despre Suferinţele Fiului lui Dumnezeu. Pironit pe lemnul Crucii, Stăpânul rosteşte cuvintele din acest psalm.
1 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine; pentru ce m-ai părăsit? Departe sînt de mîntuirea mea cuvintele greşelilor mele.2 Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu te vei gîndi la mine.3 Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel. 4 în Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au întru Tine şi i-ai izbăvit pe ei.5 Către Tine au strigat şi s-au mîntuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.6 Iar eu sînt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.7 Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clăti-nat-au capul zicînd: 8 «Nădăjduit-a spre
Domnul, izbăvească-1 pe el, mîntuiaseă-1 pe el, că-I voieşte pe el».9 Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pîntece, nădejdea mea, de la sinul maicii mele.10 Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pîntecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.11 Nu te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.12 înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.13 Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.14 Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.15 Fă-cutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pîntecelui meu. 16 Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărîna morţii m-ai pogorît. 17 Că m-au înconjurat cîini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. 18 Străpuns-au mîinile mele şi picioarele mele.19 Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.20 împăr-ţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.21 Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. 22 Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara cîinelui viaţa mea.23 Izbăveşte-mă din gura leului, şi din coarnele taurilor smerenia mea. 24 Spune-voi numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicînd: 25 Cei ce vă temeţi de Domnul lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El. 26 Să se teamă de Dînsul toată seminţia lui Israel.27 Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,28 Nici n-a întors faţa Lui de la mine şi cînd am strigat către Dînsul, m-a auzit.29 De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.30 Mînca-vor săracii şi se vor sătura, şi vor lăuda pe Domnul; iar cei ce-L caută pe Dînsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.31 îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pămîntului.32 Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.33 Că a Domnului este împărăţia şi El stăpîneşte peste neamuri. 34 Mîncat-au şi s-au închinat toţi graşii pămîntului; înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pămînt.35 Şi sufletul meu în