Psalmul 25 Al lui David
Fericitul Teodorit: «Acest psalm David l-a scris când era gonit de Saul, fiind nevoit să trăiască la cei de alt neam. Văzând fărădelegea păgânilor, David se ferea de adunările şi jertfele lor.» Sfântul Atanasie vede în acest psalm creştinii care nu doresc să fie cu iudeii ce se ridică împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său.
1 Judecă-mă, Doamne, că eu întru ne-răutate am umblat şi în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi.2 Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea.3 Că mila Ta este înaintea ochilor mei, şi bine mi-a plăcut adevărul Tău. 4 Nu am şezut în adunarea deşertăciunii, şi cu călcătorii de lege nu voi intra.5 Urît-am adunarea celor ce viclenesc, şi cu cei necredincioşi nu voi şedea.6 Spăla-voi întru cele nevinovate mîinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne,7 Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale. 8 Doamne, iubit-am bună-cuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale. 9 Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu, şi cu vărsătorii de sînge viaţa mea,10 întru ale căror mîini sînt fărădelegi, şi dreapta cărora e plină de daruri.11 Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte, 12 Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvînta, Doamne.
Psalmul 26 Al Iui David. Mai înainte de a se unge
Fericitul Teodorit: «Acest psalm David l-a scris când era gonit de Saul. El a venit la preotul Abimeleh şi s-a rugat în Cortul Sfânt. Apoi a luat „pâinile punerii înainte“ şi astfel a scăpat din mâinile duşmanilor.»
1 Domnul este luminarea mea şi mîntui-rea mea; de cine mă voi teme? 2 Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? 3 Cînd se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănînce trupul meu;4 Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.5 De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea;6 De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.7 Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta, ca să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,8 Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.9 Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui; 10 Pe piatră m-a înălţat. Şi acum, iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei.11 înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfa de laudă. îl voi lăuda şi voi cînta Domnului. 12 Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă.13 Ţie a zis inima mea: pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. 14 Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mînie de la robul Tău;15 Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mîntuitorul meu.16 Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. 17 Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta, şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.18 Nu mă da pe mine pe mîna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.19 Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pămîntul celor vii.20 Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.
Slavă…
Psalmul 27 Al lui David
Sfinţii Părinţi văd în acest psalm suferinţele Mântuitoruuil Hristos şi rugăciunea Lui adresată Tatălui Ceresc.
1 Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se pogoară în groapă.2 Ascultă glasul rugăciunii mele cînd mă rog către Tine, cînd ridic mîinile mele către locaşul Tău cel sfînt.3 Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi; 4 Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sînt în inimile lor. 5 Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gîndurilor lor.6 După lucrul mîinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele lor, 7 Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mîinilor Lui; îi vei dărîma, şi nu-i vei zidi. 8 Binecuvîntat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele.9 Domnul este ajutorul şi apărătorul meu; în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat.10 Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea îl voi lăuda pe El. 11 Domnul este întărirea poporului Său, şi apărător mîntuirilor unsului Său. 12 Mîntuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; paşte-i pe ei şi-i ridică pînă în veac.
Psalmul 28 Al Iui David. Pentru scoaterea Cortului
Fericitul Teodorit susţine că psalmul a fost scris în timpul regelui Iezechia, când acesta i-a biruit pe asirieni. Regele îndeamnă poporul să-i mulţumească Domnului aducând jertfe. Sfântul Vasile cel Mare tâlcuieşte că în sens spiritual denumirea «Scoaterea Cortului» simbolizează ieşirea sufletului din trup.
1 Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste;2 Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfîntă a Lui.3 Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.4 Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă.5 Glasul Domnului, cel ce sfărîmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului.6 Şi-i va fărîmiţa pe ei ca pe viţelul Libanului, iar cel iubit ca puiul de rinocer.7 Glasul Domnului, cel ce varsă para focului.8 Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului.9 Glasul Domnului cel ce îndoaie cedrii şi va descoperi dumbrăvile şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă!10 Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul împărat în veac. 11 Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvînta pe poporul Său cu pace.
Psalmul 29 întru sfârşit.
Psalmul cântării înnoirii casei lui David
Sfinţii Părinţi atribuie acest psalm la întruparea lui Dumnezeu-Cuvântul; înnoirea Bisericii Dumnezeieşti; înnoirea minţii (Sfântul Vasile cel Mare). «David cântă acest psalm după ce a fost izbăvit de păcate şi după ce prin lacrimile pocăinţei şi-a reînnoit sufletul», susţine Sfântul Atanasie. «înnoirea casei se referă la fiinţa omenească ce a fost reînnoită prin Jertfa de pe Cruce a Domnului Hristos, Care biruind moartea ne-a dăruit nouă nădejdea învierii.» (Fericitul Teofilact)