Carte de rug

¹ înălţa-Te-voi, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea.² Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat.³ Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mîntuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.⁴ Cîntaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.⁵ Că iuţime este întru mînia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plîngerea, iar dimineaţa bucuria.⁶ Iar eu am zis întru îndestularea mea: «Nu mă voi clătina în veac! „⁷ Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar cînd ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. ⁸ Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga.⁹ Ce folos ai de sîngele meu de mă pogor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărîna, sau va vesti adevărul Tău? ¹⁰ Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! ¹¹ Schimbat-ai plîngerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie, ¹² Ca slava mea să-Ţi cînte Ţie şi să nu mă mîhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda! Slavă…

Psalmul 30 Psalmul lui David pentru spaimă

Acest psalm a fost scris de David sub inspiraţia Duhului Sfânt pe când se afla într-o stare deosebită a sufletului. „Spaima este păcatul din cauza căruia sufletul s-a abătut de la dreapta judecată. David l-a scris în timp ce se pocăia.“ (Sf. Arsenie al Capadociei). „Pentru păcatul comis, dorind să se elibereze de el“, susţine Sfântul Atanasie.

¹ Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, ca să nu fiu ruşinat în veac. întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.² Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mîntuieşti.³ Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. ⁴ Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. ⁵ în mîinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.⁶ Urît-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.⁷ Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mîntuit-ai din nevoi sufletul meu,⁸ Şi nu m-ai lăsat în mîinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.⁹ Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mînie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.¹⁰ Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. ¹¹ La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.¹² Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat, ¹³ Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, cîndse adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. ¹⁴ Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu!“¹⁵ în mîinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mîna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. ¹⁶ Arată faţa Ta peste robul Tău, mîntuieşte-mă cu mila Ta!¹⁷ Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.¹⁸ Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mîndrie şi cu defăimare. ¹⁹ Cit este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor. ²⁰ Ascunde-i-vei pe dînşii cu acoperămîntul feţei Tale de tulburarea oamenilor.²¹ Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.²² Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.²³ Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sînt de la faţa ochilor Tăi.²⁴ Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele cînd am strigat către Tine.²⁵ Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui, că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mîndresc, Cu prisosinţă.²⁶ Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 31 Al lui David. Al înţelegerii

Denumirea Al înţelegerii ne spune că acesta este un psalm de învăţătură. Fericitul Teodorit susţine că psalmul prevede Harul Noului Testament şi iertarea păcatelor prin Taina Sfântului Botez. Acest psalm e numit „inima lui David“, deoarece în el sunt descrise sentimentele de durere şi căinţă pentru păcatele făcute.

¹ Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.²- Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.³ Că am tăcut, îmbătrînit-au oasele mele, cînd strigam toată ziua.⁴ Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mîna Ta, şi am căzut în suferinţă cînd ghimpele Tău mă împungea.⁵ Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea.⁶ Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului“; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.⁷ Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.⁸ Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.⁹ înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.¹⁰ Nu fi ca un cal şi ca un catîr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frîu fălcile lor voi strînge, ca să nu se apropie de tine.

¹¹ Multe sînt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. ¹² Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Slavă…

După catisma a patra se zice: Sfinte Dumnezeule Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul 4

Smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată viaţa întru păcate, cercetează-L, Doamne, şi ca pe curva mă primeşte şi pe mine şi mă mântuieşte.

înotând prin luciul acestei vieţi, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele celor multe şi, neavând ocârmuitor pe gând, glasul lui Petru, strig Ţie: mântuieş-te-mă, Hristoase Dumnezeule, mântuieş-te-mă ca un iubitor de oameni.

Slavă…

Degrab să intrăm împreună în cămara lui Hristos ca să auzim toţi fericitul glas al Acestuia, Dumnezeului nostru: „Veniţi cei ce iubiţi slava cea cerească“, părtaşi făcân-du-ne cu fecioarele cele înţelepte, să ne luminăm făcliile noastre prin credinţă.

Şi acum…

Suflete, pocăieşte-te mai-nainte de ieşirea ta, că judecata este fără de milă şi nesuferită celor ce păcătuiesc. Strigă către Domnul întru umilinţa inimii: greşit-am Ţie întru cunoştinţă şi întru necunoştinţă, îndurate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.

Doamne mihiieşte (de 40 de ori)

Ţie, Doamne, Unuia şi bunului şi nepo-menitorului de rău îmi mărturisesc păcatele mele. La Tine cad eu nevrednicul, strigând: greşit-am, Doamne, greşit-am şi nu sunt vrednic să caut spre înălţimea cerului de mulţimea nedreptăţilor mele. Gi Domnul meu, Domnul meu, dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă, Cel ce eşti singur bun şi milostiv, ca întru ele să mă rog Ţie, să mă curăţeşti mai-nainte de sfârşit de tot felul de păcate. Că înfricoşate şi groaznice locuri voi trece despărţindu-mă de trup şi mulţime de întunecaţi şi fără de omenie diavoli mă vor întâmpina şi nimenea nu va călători împreună cu mine ca să-mi ajute sau să mă scoată. Pentru aceea cad la bunătatea Ta ca să nu fiu dat la aceia ce îmi fac mie strâmbătate nici să se laude asupra mea vrăjmaşii mei, bunule Doamne, nici să zică: în mâinile noastre ai venit şi nouă te-ai dat. Nu, Doamne, nu-ţi uita îndurările Tale, nici să-mi răsplăteşti mie după fărădelegile mele, nici întoarce faţa Ta de către mine. Ci Tu, Doamne, mă pedepseşte însă cu milă şi cu îndurări iar vrăjmaşul să nu se bucure de mine ci-i stinge înfricoşarea lui ce o are asupra mea şi toată lucrarea lui o fă deşartă. Şi-mi dă mie nedefăimată calea aceea către Tine, bunule Doamne. Pentru că de am şi greşit dar la alt doctor nu am năzuit, nici nu mi-am întins mâinile mele către dumnezeu străin. Deci, nu goni rugăciunea mea ci mă ascultă pentru bunătatea Ta şi întăreşte inima mea întru frica Ta şi să se facă darul Tău peste mine, Doamne, ca un foc şi să ardă gândurile cele necurate dintru mine. Că Tu eşti, Doamne, lumina cea mai de presus de toată lumina, bucuria cea mai de presus de toată bucuria, odihna cea mai de presus de toată odihna, viaţa cea adevărată şi mântuirea care petrece în vecii vecilor. Amin.