36 Şi am trecut şi iată nu era, şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui. 37 Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.38 Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stîrpiţi. 39 Iar mîntuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz. 40 Şi-i va ajuta pe ei Domnul, şi-i va izbăvi pe ei, şi-i va scoate pe ei din mîna păcătoşilor, şi-i va mîntui pe ei, că au nădăjduit în El.
Slavă
După catisma a cincea se zice: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:
Glasul al 5-lea:
înfricoşător este scaunul Tău şi vicleană este viaţa mea. Cine mă va izbăvi pe mine de nevoia aceea de atunci de nu Te vei milostivi spre mine, Hristoase Dumnezeule, ca un îndurat şi de oameni iubitor?
Slavă…
Grija vieţii m-a scos din rai şi ce voi face eu deznădăjduitul? Pentru aceasta bat în uşă şi strig: Doamne, Doamne, deschide-mi prin pocăinţă şi mă mântuieşte.
Şi acum…
Cum vom numi Biserica ta, de Dumnezeu Născătoare, liman duhovnicesc, rai al hranei celei cereşti, pricină a vieţii celei nesfârşite, care toate bunătăţile le ai. Roagă-te totdeauna lui Hristos să se mântuiască sufletele noastre.
Doamne miluieşte (de 40 de ori)
Dumnezeule cel drept şi lăudat, Dumnezeule cel mare şi puternic, Dumnezeule cel mai înainte de veci, ascultă rugăciunea omului păcătos. în acest ceas ascultă-mă pe mine cel ce Te-ai făgăduit să asculţi pe cei ce Te vor chema întru adevăr. Să nu te îngreţoşezi de mine, care am buze necurate şi sunt cuprins în păcate, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe. Ia arma şi pavăza şi Te scoală întru ajutorul meu. Smulge sabia şi stai împotriva celor ce mă gonesc pe mine. Ceartă duhurile cele necurate de la faţa neînţelepciunii mele. Şi să se depărteze de la gândul meu duhul urâciunii şi al pomenirii de rău, duhul zavistiei şi al vicleniei, duhul îngrozirii şi al lenevirii, duhul mândriei şi al toatei alte răutăţi. Şi să mi se stingă toată înfocarea şi pornirea trupească care se ridică din lucrarea diavolească şi să mi se lumineze sufletul şi trupul meu şi duhul cu lumina cunoştinţei Tale celei dumnezeieşti. Cu mulţimea îndurărilor Tale, ajungând la unirea credinţei, la bărbat desăvârşit, întru măsura vârstei, să slăvesc împreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii Tăi Preacinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău al Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune
către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu! Caută cu milostivire la rugăciunile noastre: (rugămintea) şi nu întoarce faţa ta de la robii lui Dumnezeu (prenumele) pentru milţimea greşelilor lor şi întinde lor mâna milostivirii tale de Maică şi fă cu dânşii semn spre bine. Arată bogăţia ajutorului Tău şi Te grăbeşte spre orice binefacere şi îi întoarce pre ei de la orice sfat păcătos şi cuget viclean ca să slăvească neîncetat preacinstit numele Tău. Amin.
Catisma a şasea
Psalmul 37 Al lui David. Spre aducerea aminte, pentru Sâmbătă
Psalmii 37, 38, 39 sunt numiţi „triada de aur a răbdării“. Acesta e un psalm de pocăinţă care descrie starea păcătosului şi durerea mare pentru păcatele făcute. Sfântul Atanasie scrie că David cere să-i dăruiască Sâmbătă, adică odihnă de la toate nenorocirile. Sfântul Teodorit socoate că David, văzând dauna păcatelor, a scris acest psalm pentru a-i preîntâmpina pe alţii.
1 Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.2 Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine, şi ai întărit peste mine mîna Ta.3 Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mîniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. 4 Că fărădelegile mele au covîrşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.5 împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele.6 Chi-nuitu-m-am şi m-am gîrbovit pînă în sfî-rşit, toată ziua mîhnindu-mă umblam.7 Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.8 Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din sus-pinarea inimii mele. 9 Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.10 Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei, şi aceasta nu este cu mine. 11 Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. 12 Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu, şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.13 Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. 14 Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. 15 Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,16 Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi cînd s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.17 Că eu spre bătăi gata sînt, şi durerea mea înaintea mea este pururea.18 Că fărădelegea mea eu o voi vesti, şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;19 Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decît mine, şi s-au înmulţit cei ee mă urăsc pe nedrept.20 Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea. 21 Nu mă lăsa, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine,22 Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mîntuirii mele.
Psalmul 38
întru sfârşit. Lui Iditum, cântarea lui David
Fericitul Teodorit consideră că în acest psalm David deplânge nimicnicia firii umane şi arată care este sfârşitul omului.
1 Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;2 Pus-am gurii mele pază, cînd a stat păcătosul împotriva mea“.3 Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. 4 Înfierbîntatu-s-a inima mea înlăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.5 Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfîrşitul meu,6 Şi numărul zilelor mele, care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte“.7 Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta.8 Dar toate sînt deşertăciuni; tot omul ce viază.9 Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.10 Strînge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.11 Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.12 De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.13 Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.14 De tăria mîinii Tale, eu m-am sfir-şit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om.15 Şi ai subţiat ca pînza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pămînteanul.16 Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,17 Căci străin sînt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.18 Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.