Psalmul 39 Al lui David. întru sfârşit
Psalmul se referă la virtutea răbdării; la Pronia lui Dumnezeu care se răsfrânge peste toţi oamenii şi învaţă cum trebuie să-L cinstim pe Domnul. Fericitul Teodorit susţine că psalmul este adresat întregului neam omenesc, care a primit nădejdea învierii de la Mântuitorul.
1 Aşteptînd am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.2 A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului3 Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei.4 Şi a pus în gura mea cîntare nouă, cîntare Dumnezeului nostru;5 Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.6 Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.7 Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gîndurilor Tale.8 Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr.9 Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit.10 Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: „Iată vin! 11 în capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înlăuntru inimii mele“. 12 Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.13 Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mîntuirea Ta am spus.14 N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare. 15 Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.16 Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd; 17 înmulţitu-s-au mai mult decît perii capului meu şi inima mea m-a părăsit.18 Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.19 Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută sufletul meu, ca să-l ia pe el.20 Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;21 Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: „Bine, bine“.22 Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mîntuirea Ta: „Mărit să fie Domnul!“ 23 Iar eu sărac sînt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine.24 Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.
Slavă…
Psalmul 40 Al lui David. întru sfârşit
Fericitul Teodorit: «Acesţ psalm se referă la Mântuitorul, Care pentru noi „a sărăcit“ de bună voie.» însuşi Domnul Iisus Hristos în convorbirea cu ucenicii (Ioan 13,18) citează cuvintele luate din acest psalm (Stihul 10). Sfântul Atanasie menţionează că primele şase stihuri se referă la David şi la toţi membrii Bisericii, iar următoarele — la Hristos.
1 Fericit cel ce caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. 2 Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pămînt şi să nu-1 dea în mîinile vrăjmaşilor lui.3 Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el. 4 Eu am zis: «Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie».5 Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicînd: «Cînd va muri şi va pieri numele lui?»6 Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.7 împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gîndeau de mine rele.8 Cuvînt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicînd: «Nu zace, oare? Nu se va mai scula!»9 Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mîncat pîinea mea, a ridicat împotriva mea călcîiul.10 Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor.11 întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine. 12 Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac.13 Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac şi pînă în veac. Amin.
Psalmul 41
întru sfârşit, spre înţelegerea fiilor lui Core
Fericitul Teodorit susţine că acest psalm este spus de către prizonierii ce s-au aflat în captivitatea babilonică timp de 70 de ani. Fericitul Augustin vede în acest psalm gândurile creştinului care, aflându-se în această ţară a izgonirii, doreşte cu înflăcărare Patria Cerească.
1 în ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.2 însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cînd voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? 3 Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pîine ziua şi noaptea, cînd mi se zicea mie în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?» 4 De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, cînd treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu,5 în glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare.6 Pentru ce eşti mîhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 7 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu. 8 în mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pămîntul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.9 Adînc pe adînc cheamă în glasul căderilor apelor Tale.10 Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.11 Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cîntare Lui de la mine.12 Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: «Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?» 13 Pentru ce umblu mîhnit cînd mă necăjeşte vrăjmaşul meu? 14 Cînd se sfărîmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei.15 Cînd îmi ziceau mîe în toate zilele: «Unde este Dumnezeul tău?»16 Pentru ce eşti mîh-nit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 17 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
Psalmul 42 AI lui David. Nescris deasupra la evrei
Acest psalm este nescris la evrei, deoarece conţine acelaşi gând ca şi psalmul precedent. (Fericitul Teodorit)
1 Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă.2 Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mîhnit cînd mă necăjeşte vrăjmaşul meu?3 Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfint al Tău şi la locaşurile Tale.4 Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele.5 Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.6 Pentru ce eşti mîhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? 7 Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mîntuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
Slavă…
Psalmul 43 întru sfârşit Fiilor lui Core, spre înţelegere
Sfântul Ioan Gură de Aur: «Acest psalm cu toate că îl rosteşte David, dar el îl rosteşte nu din numele său, ci din numele Macabeilor, prevestind şi explicând ceea ce se va întâmpla în vremea lor. David ne învaţă ce cuvinte să rostim în momentul pericolului.» Fericiţii Ieronim şi Augustin susţin că acest psalm se referă la persecuţiile creştinilor. în Epistola către Romani (8,13) se face referire la cuvintele din stihul 23 al psalmului.