1 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă2 Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.3 Mîna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; batut-ai popoare, Iar pe ei i-ai înmulţit. 4 Că nu cu sabia lor au moştenit pămîntul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei,5 Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.6 Tu eşti însuţi împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mîntui-rea lui Iacob.7 Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră.8 Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mîntui.9 Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi, şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat.10 Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac.11 Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre;12 întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit.13 Datu-ne-ai pe noi ca oi de mîncare şi întru neamuri ne-ai risipit;14 Vîndut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit cînd l-ai vîndut.
15 Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi rîs celor dimprejurul nostru;
16 Pusu-ne-ai pe noi pildă între neamuri, clătinare de cap între popoare.17 Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinarea obrazului meu m-a acoperit,18 De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului. 19 Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legămîntul Tău.20 Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea
Ta,21 Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii.22 De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mîinile noastre spre Dumnezeu străin,23 Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii. 24 Că pentru Tine sîntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghie-re.25 Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te, şi nu ne lepăda pînă în sfîr-şit.26 Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?27 Că s-a plecat în ţărînă sufletul nostru, lipitu-s-a de pămînt pîntecele nostru.28 Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.
Psalmul 44
întru sfârşit, pentru cei ce se vor schimba, fiilor lui Core spre înţelegere, cântare pentru cel iubit
Sfântul Ioan Gură-de-Aur: «Acest psalm se referă la Hristos şi de aceea este întitulat Pentru cel iubit şi pentru cei ce se vor schimba. Deoarece Iisus a săvârşit în noi o mare schimbare şi în toate o mare transformare.»
1 Cuvîntbun răspuns-a inima mea; grăi-voi cîntarea mea împăratului.2 Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.3 împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decît fiii oamenilor; revărsatu-s-a harpe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvîntat pe tine Dumnezeu, în veac.4 încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,5 Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. îneordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte,6 Pentru adevăr, blîndeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.7 Săgeţile tale ascuţite sînt, puternice, în inima duşmanilor împăratul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.9 Iubit-ai dreptatea şi ai urît fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decît pe părtaşii Tăi.10 Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cîntări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta;11 Stă-tut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată. 12 Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,13 Că a dorit împăratul frumuseţea ta, că El este
Domnul tău.14 Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, feţei Tale se vor ruga aleşii poporului. 15 Toată slava fiicei împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată.16 Adu-ce-se-vor împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ţie.17 Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie, l8Aduce-se-vor în palatul împăratului.19 în locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pămîntul.20 Pomeni-vor numele tău în tot neamul; 21 Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.
Psalmul 45
întru sfârşit, fiilor lui Core pentru cele de taine
Acest psalm se referă la timpurile când popoarele s-au răsculat împotriva lui Hristos şi Sfinţii Apostoli erau persecutaţi de către duşmanii credinţei, înarmându-se cu nădejdea în Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare vedea în acest psalm prorocia despre evenimentele de la sfârşitul lumii.
1 Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. 2 Pentru aceasta nu ne vom teme cînd se va cutremura pămîntul şi se vor muta munţii în inima mărilor.3 Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria Lui.4 Apele rîurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.5 Dumnezeu e în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. 6Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremu-ratu-s-a pămîntul.7 Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.8 Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pămînt.9 Pune-va capăt războaielor pînă la marginile pămîntului, arcul va sfă-rîma şi va frînge arma, iar pavezele în foc le va arde.10 Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sînt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pămînt 11 Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
Slavă…
După catisma a şasea se zice: Sfinte Dumnezeule…
Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:
Glasul al 3-lea
Cântare îţi aduc Ţie, Doamne, şi greşelile mele toate le mărturisesc Ţie, Dumnezeule: întorcându-Te, miluieşte-mă.
Slavă…
Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, precum oarecând ai mântuit pe vameşul şi lacrimile curvei nu le-ai trecut. Primeşte şi suspinurile mele, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.
Şi acum…
Cu smerenie acum mă apropii sub acoperământul tău, întru tot nevinovată. Scoa-te-mă, de Dumnezeu Născătoare, din tulburarea patimilor, ca ceea ce ai născut pe pricinuitorul nepătimirii.