Doamne miluieşte (de 40 de ori)
Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeul nostru, pentru toate ale Tale faceri de bine care ai făcut nouă nevrednicilor din vârsta cea dintâi până întru această de acum, pentru cele ce ştim şi care nu ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate ce s-au făcut cu lucrul şi cu cuvântul. Cela ce ne-ai iubit pe noi atâta, încât şi pe Singur Unul născut Fiul Tău L-ai dat pentru noi. învredniceşte-ne şi pe noi să ne facem vrednici dragostei Tale. Dă-ne întru cuvântul Tău înţelepciune şi întru frica Ta insuflă tărie cu puterea cea de la Tine şi ori ce am greşit cu voie sau fără de voie, iartă-ne şi nu le socoti. Şi păzeşte sufletul nostru sfânt şi-L pune pe el înaintea divanului Tău, având ştiinţă curată şi sfârşit vrednic iubirii Tale de oameni. Adu-Ţi aminte, Doamne, de toţi cei ce cheamă întru adevăr Numele Tău, adu-ţi aminte de toţi cei ce ne vor nouă binele şi de cei ce ne vor răul căci toţi suntem oameni şi în deşert este tot omul. Pentru aceea ne rugăm Ţie, Doamne, dă-ne nouă mare mila milostivirii Tale.
Rugăciune
către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
O, Preasfântă Stăpână Doamnă, Născătoare de Dumnezeu! Cu frică, cu credinţă şi cu dragoste căzând înaintea cinstitei şi făcătoarei de minuni icoanei Tale Te rugăm: (rugămintea) nu întoarce faţa Ta de la cei ce aleargă la Tine. Roagă-L, Maică milostivă, pre Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, pre Domnul nostru Iisus Hristos, ca să păzească în pace ţara noastră, iar Biserica Sa Sfântă neclintită să o arate de necredinţă, erezie şi dezbinări să o ferească. Că nu avem alt ajutor, nici altă nădejde fără numai pre Tine, Preacurartă Fecioară; Tu eşti atotputernică Ajutătoare şi Apărătoare a creştinilor. Izbăveşte-i pre toţi cei ce cu credinţă se roagă Ţie de căderi în păcate, de defăimările oamenilor răi, de orice ispite, scârbe, boli, necazuri şi de moarte năprasnică. Dăruieşte robilor Tăi (prenumele) duhul umilinţei, inimă smerită, cuget neîntinat, îndreptare vieţii păcătoase şi lepădarea păcatelor. Ca toţi cu mulţumire să cântăm mărirea Ta şi milele Tale făcute cu noi aici, pre pământ, să ne învrednicim şi de împărăţia Cerească şi acolo împreună cu toţi sfinţii să slăvim preacinstitul şi preaminunatul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh în vecii vecilor. Amin.
Catisma a şaptea
Psalmul 46 întru sfârşit, fiilor lui Core
Ioan Gură-de-Aur: «Acest psalm are acelaşi conţinut ca şi cel anterior. David înfăţişează biruinţa asupra duşmanilor şi îndeamnă întreaga lume să proslăvească această biruinţă.» Psalmul se referă la Sfinţii Apostoli, care descriu persecuţiile împotriva propovăduirii Evangheliei şi arată biruinţa Bisericii în această luptă.
1 Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.2 Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, împărat mare, peste tot pămîntul. 3 Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;4 Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o. 5 Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trîmbiţă. 6 Cîntaţi Dumnezeului nostru, cîntaţi; cîntaţi împăratului nostru, cîntaţi.7 Că împărat a tot pămîntul este Dumnezeu; cîntaţi cu înţelegere.8 împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfint al Său. 9 Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sîntputernicii pământului; El foarte S-a înălţat.
Pslamul 47 Psalmul cântării fiilor lui Core, la a doua a Sâmbetei
A doua Sâmbătă este o zi de sărbătoare, o zi de duminică, în care se cuvine să se cânte acest psalm. Părinţii bisericeşti subînţeleg în acest psalm biruinţa Bisericii Creştine asupra vrăjmaşilor.
1 Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfînt al Lui; 2 Bine întemeiată spre bucuria întregului pămînt. Muntele Sionu-lui, coastele de miazănoapte, cetatea împăratului celui mare.3 Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, cînd o apără pe ea.4 Că iată împăraţii s-au adunat, strînsu-s-au împreună. 5 Aceştia văzînd-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;6 Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vînt puternic va sfărîma corăbiile Tarsisului.7 Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru;8 Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am,
Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul bisericii Tale.9 După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pămîntului; de dreptate plină este dreapta Ta. 10 Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele Iudeii pentru judecăţile Tale, Doamne. 11 înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi de turnurile lui.12 Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi casele lui, ca să povestiţi neamului ce vine, 13 Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.
Psalmul 48 întru sfârşit, fiilor lui Core
Fericitul Teodorit «Denumirea întru sfârşit prevesteşte sfârşitul vieţii întregi.» Acest psalm ne învaţă să dispreţuim bogăţia, slava şi puterea omenească. El vesteşte Judecata, învierea şi Răscumpărarea. (Stihurile 8, 9,15,16)
1 Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume:2 Pămîntenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul. 3 Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. 4 Pleca-voi spre pildă urechea mea, tîlcui-voi în sunet de psaltire gîndul meu. 5 Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, cînd mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei?6 Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă.7 Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare,8 Că răscumpărarea sufletului este prea scumpă şi niciodată nu se va putea face,9 Ca să rămînă cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea.10 Fiecare vede că înţelepţii mor cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii şi lasă altora bogăţia lor.11 Mormîntul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pămînturile lor.12 Şi omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.13 Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor.14 Ca nişte oi în iad sînt puşi, moartea îi va paşte pe ei.15 Şi-i vor stăpîni pe ei cei drepţi, şi ajutorul ce-1 nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad,16 Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mîna iadului, cînd mă va apuca.17 Să nu te temi cînd se îmbogăţeşte omul, şi cînd se înmulţeşte slava casei lui.18 Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. 19 Chiar dacă sufletul lui se va binecuvînta în viaţa lui şi te va lăuda cînd îi vei face bine, 20 Totuşi intra-va pînă la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină.21 Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. slavă…
Psalmul 49
Al lui Asaf