Psalmul 56
întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a fugit el de către faţa lui Saul în peşteră
Fericitul Teodorit: «Psalmul este întitulat sd nu strici şi înseamnă sd nu-l ucizi pe Saul. David a avut ocazia să-l omoare pe Saul care îl prigonea, dar el na îndrăznit să-l nimicească şi să-i ocupe tronul.» (I Regi 24,7)
1 Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu 2 Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, pînă ce va trece fărădelegea.3 Striga-voi către Dumnezeul cel Preaînalt, Dumnezeul, Care mi-a făcut bine.4 Trimis-a din cer şi m-a mîntuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.5 Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. 6 Fiii oamenilor, dinţii lor sînt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită. 7 înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta! 8 Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;9 Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. 10 Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cînta-voi şi voi lăuda slava mea.11 Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.12 Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cînta-voi Ţie între neamuri.13 Că s-a mărit pînă la cer mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău. 14 Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pămîntul slava Ta!
Psalmul 57 întru sfârşit: să nu strici.
AI lui David, întru scrisoarea stâlpului
Sfântul Atanasie:, Acest psalm după conţinut este acelaşi ca şi cel anterior şi descrie care va fi sfârşitul ceîoi ce s-au ridicat împotriva Mântuitorului". Fericitul Teodorit susţine: "David în acest psalm descrie viclenia lui Saul. De mai multe ori Saul a făgăduit că nu-i va mai face rău lui David şi totuşi a încălcat această făgăduinţă. Psalmul este întitulat să nu strici fiindcă David a avut de două ori ocazie să-l omoare pe Saul şi nu i-a făcut nici un rău."
1 De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor. 2 Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pămînt, nedreptate mîinile voastre împletesc. 3 în-străinatu-s-au păcătoşii de la naştere, ră-tăcit-au din pîntece, grăit-au minciuni.4 Mî-nia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,
5 Care nu va auzi glasul descîntătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.
6 Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor;
măselele leilor le-a sfărîmat Domnul.7 De nimic se vor face, ca apa care trece; întin-de-va arcul Său pînă ce vor slăbi.8 Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.9 înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mînie îi va înghiţi pe ei. 10 Veseli-se-va dreptul cînd va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mîinile lui le va spăla în sîngele păcătosului.11 Şi va zice omuclass="underline" "Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu, Care îi judecă pe ei în viaţă!"
Slavă…
Psalmul 58
întru sfârşit: să nu strici. Al lui David, întru scrisoarea stâlpului, când a trimis Saul şi a păzit casa lui ca să-l omoare pe el
Sfântul Atanasie: "Saul îl invidia pe David şi a hotărât să-l omoare." (Regi 12, 23) Psalmul proroceşte şi despre aceea că Mântuitorul a făcut multe binefaceri iudeilor, iar aceştea îl cleveteau în loc să-I mulţumească. Psalmul mai prevesteşte şi chemarea la credinţă a păgânilor, după ce Israelul se va rupe de Dumnezeu.
1 Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.2 Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sînge mă izbăveşte.3 Că iată au vînat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari. 4 Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sînt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;5 Scoală-Te, întru întîmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,6 Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toţi cei ce lucrează fărădelegea. 7 întoarce-se-vor spre seară şi vor flămînzi ca un cîine şi vor înconjura cetatea. 8 Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit? 9 Şi Tu, Doamne, vei rîde de ei, vei face de nimic toate neamurile.10 Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întîmpina;11 Dumnezeu îmi va arăta înfrîn-gerea duşmanilor mei.12 Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta;13 Risipeş-te-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.14 Păcatul gurii lor, cuvîntul buzelor lor, să se prindă întru mîndria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea.15 Nimiceşte-i, întru mî-nia Ta, nimiceşte-i, ca să nu mai fie! 16 Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpîneşte pe Iacob şi marginile pămîntului.17 întoarce-se-vor spre seară şi vor flămînzi ca un cîine şi vor înconjura cetatea.18 Ei se vor risipi să mănînce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.19 Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta.20 Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.21 Ajutorul meu eşti, Ţie-Ţi voi cînta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.
Psalmul 59 întru sfârşit: Celor ce se vor schimba. întru scrisoarea stâlpului, a lui David, spre învăţătură, când a ars Mesopotamia Siriei şi Siria Soval şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în valea Sării, douăsprezece mii
Psalmul a fost scris după ce a ars Mesopotamia Siriei, iar Iacob întorcându-se a ars 12.000 de edomiţi în Valea Sării. După conţinut acesta nu este un psalm de biruinţă, ci mai mult o cerere, o rugăminte de ajutor. Sfântul Vasile cel Mare consideră că psalmul are titlul pentru cei ce se vor schimba, deoarece se referă la oamenii care îşi vor schimba viaţa după învăţătura Evangheliei.
1 Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborît; mîniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.2 Cutremurat-ai pămîntul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărîmăturile lui, că s-a cutremurat.3 Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.4 Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;5 Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mîntuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.6 Dumnezeu a grăit în locul cel sfînt al Său: "Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Succot o voi măsura.7 Al Meu este Galaa-dul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu;8 Euda, împăratul Meu; Moab, vasul nădejdii Mele.9 Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".10 Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui pînă la Idumeea?11 Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? 12 Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om. 13 Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.