Slavă…
Psalmul 72
Al lui Asaf. Sfarşitu-s-au cântările lui David, fiului lui lesei
Sfântul Atanasie: "în acest psalm prorocul neagă părerea unor oameni care susţin că Voia Domnului este necunoscută şi neînţeleasă."
1 Cît de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă; 2 Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.3 Că am pizmuit pe cei fărădelege, cînd vedeam pacea păcătoşilor.4 Că n-au necazuri pînă la moartea lor şi tari sînt cînd lovesc ei.5 De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sînt biciuiţi.6 Pentru aceea îi stăpîneşte pe ei mîndria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.7 Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală. 8 Gîndesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus. 9 Pînă la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pămîntul.10 Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sînt plini de zile bune 11 Şi zice: "Cum? Ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt? 12 Iată, aceştia sînt păcătoşi şi sînt îndestulaţi. Veşnic sînt bogaţi".13 Iar eu am zis: "Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mîinile mele,14 Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă".15 Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legămîntul neamului fiilor Tăi. 16 Şi mă frămîntam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.17 Pînă ce am intrat în locaşul cel sfînt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfirşitul celor răi:18 într-adevăr, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborît cînd se înălţau.19 Cît de iute i-a pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.20 Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic I-ai făcut.21 De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.22 Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sînt pururea cu Tine.23 Apucatu-m-ai de mîna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.24 Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pămînt?25 Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.26 Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.27 Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.
Psalmul 73 AI priceperii lui Asaf
Psalmul prezice dărâmarea Ierusalimului după ce Hristos va învia. Psalmul nu are nici o denumire. După cum a prezis Domnul Hristos: "Iată casa voastră va fi pustiită." (Matei 23, 28) Prezicând despre nenorocirile ce vor veni peste iudei, psalmul se referă şi la mântuirea creştinilor.
1 Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, pînă în sfîrşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.2 Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat de la început.3 Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.4 Ridică mîinile Tale împotriva mîndriilor lor, pînă la sfîrşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfînt al Tău.5 Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne; 6 Sfărîmat-au intrarea cea de deasupra.7 Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărîmat. 8 Ars-au cu foc locaşul cel sfînt al Tău, pînă la pămînt; spurcat-au locul numelui Tău. 9 Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: "Veniţi să ardem toate locurile de prăz-nuire ale lui Dumnezeu de pe pămînt".10 Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte. 11 Pînă cînd, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, pînă cînd va huli potrivnicul numele Tău, pînă în sfîrşit? 12 Pentru ce întorci mîna Ta şi dreapta Ta din sînul Tău, pînă în sfîrşit? 13 Dar Dumnezeu, împăratul nostru înainte de veac, a făcut mîntuire în mijlocul pămîntului.14 Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă;15 Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mîncare popoarelor pustiului.16 Tu ai deschis izvoare şi pîraie; Tu ai secat rîurile Itanului.17 A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele.18 Tu ai făcut toate marginile pămîntului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.19 Adu-Ţi aminte de aceasta: vrăjmaşul a ocărît pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău.20 Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine;
sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi pînă în sfîrşit.21 Caută spre legămîntul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pămîntului de locuinţele fărădelegilor.22 Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul să laude numele Tău.23 Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte.24 Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.
Slavă…
Psalmul 74 Al lui Asaf. întru sfârşit: să nu strici
Psalmul prevesteşte sfârşitul lumii şi înfricoşata Judecată a lui Dumnezeu. David ne îndeamnă să nu stricăm virtuţile şi gândurile blagocestive, ci să păstrăm curăţia minţii şi să moştenim viaţa veşnică.
1 Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău. 2 Voi spune toate minunile Tale. "Cînd va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca. 3 Cutremuratu-s-a pămîntul şi toţi cei ce locuiesc pe el; eu am întărit stîlpii lui".4 Şi am zis celor fărădelege: "Nu faceţi fărădelege!", şi păcătoşilor: "Nu înălţaţi fruntea! 5 Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu". 6 Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul;7 Ci Dumnezeu este Judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă.8 Paharul este în mîna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi-l trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pămîntului.9 Iar eu mă voi bucura în veac, cînta-voi Dumnezeului lui Iacob.10 Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa fruntea dreptului.