După catisma a treisprezecea se zice: Sfinte
Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:
Glasul al 4-lea
Cu ochi milostiv, Doamne, vezi smerenia mea, căci câte puţin viaţa mea se cheltuieşte şidin lucruri nu-mi este mie mântuire. Pentru aceasta mă rog: cu ochi milostiv, Doamne, vezi smerenia mea şi mă mântuieşte.
Slavă…
Ca şi cum ar fi de faţă Judecătorul, gri-jeşte-te suflete, şi-ţi adu aminte de ceasul înfricoşatei zile, că judecata este nemilostivă celor ce n-au făcut milă. Deci, strigă către Hristos, Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am! Mai înainte până nu mă osândeşti, miluieşte-mă!
Şi acum…
Luând în minte, Hristoase, ziua şi ceasul judecăţii Tale celei înfricoşate şi groaznice şi nemitarnice, tremur ca un făcător de rele, căci am lucruri de ruşine şi fapte rele, pe care eu singur cu sârguinţă le-am lucrat. Pentru aceea cu frică cad înaintea Ta, strigând cu durere: pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, mult Milostive, mântuieşte-mă.
Doamne miluieşte (de 40 de ori)
Doamne Sfinte, Cel ce locuieşti întru cele înalte şi cu ochiul Tău cel a toate văzătoriu, priveşti spre toată zidirea, Ţie am plecat grumazul sufletului şi trupului şi Ţie ne rugăm, Sfinte al sfinţilor: tinde-Ţi mâna Ta cea nevăzută dintru sfânt locaşul Tău şi ne blagosloveşte pe noi pe toţi. Şi orice Ţi-am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un bun şi iubitor de oameni Dumnezeu, iartă, dăruindu-ne nouă şi cele lumeşti ale Tale bunătăţi. Că Ţie se cade a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Către cine vom striga din adâncul sufletului, la cine vom alerga în necazul nostru, dacă nu la Tine, împărăteasă Cerească; plângerea şi suspinul nostru cine le va primi dacă nu Tu, Cea Preanevinovată, nădejdea creştinilor şi adăpostul nostru, a păcătoşilor. Cine este asemenea Ţie în bogata milostivire: pleacă urechea Ta spre noi, Stăpână, Maica Dumnezeului nostru şi nu ne trece cu vederea pre cei ce-Ţi cer ajutorul (rugămintea). Auzi suspinul nostru, întăreşte-i pre păcătoşii robii Tăi (prenumele), înţelepţeşte-i şi-i povăţuieşte, împărăteasa Cerurilor; nu Te îndepărta de ei, Stăpână, din pricina cârtirii lor, ci fii lor Maică Apărătoare şi îi încredinţează pre ei milostivului Acoperământ al Fiului Tău; rânduieşte-i pre ei precum este bineplăcut voii Tale sfinte şi adă-i pre ei, păcătoşii, la viaţă lină, fără de gâlceavă, ca să se bucure împreună cu Tine întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Catisma a paisprezecea
Psalmul 101
Rugăciunea săracului când se mâhneşte şi înaintea Domnului varsă rugăciunea sa
Este un psalm de pocăinţă. Fericitul Teodorit: "Psalmul e binevenit pentru orice om care se luptă cu nenorocirile, cerând ajutorul lui Dumnezeu."
1 Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!2 Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!3 în orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! 4 Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.5 Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănînc pîinea mea.6 De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.7 Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustie; ajuns-am ca bufniţa din dărîmă-turi.8 Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.9 Toată ziua m-au ocărit vrăjmaşii mei şi, cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.10 Că cenuşă am mîncat în loc de pîine şi băutura mea cu plîngere am amestecat-o,11 Din pricina urgiei Tale şi a mîniei Tale; că, ridicîndu-mă eu, m-ai surpat.12 Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. 13 Iar Tu, Doamne, în veac rămîi şi pomenirea Ta din neam în neam. 14 Sculîndu-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.15 Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărîna lui le va fi milă.16 Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta. 17 Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.18 Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.19 Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;20 Că a privit din înălţimea cea sfîntă a Lui, Domnul din cer pe pămînt a privit,21 Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorîţi,22 Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23 Cînd se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile, ca să slujească Domnului.
24 Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei
Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25 Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sînt din neam în neam.
26 Dintru început Tu, Doamne, pămîntul 1-ai întemeiat, şi lucrul mîinilor Tale sînt cerurile.27 Acelea vor pieri, iar Tu vei ră-mîne, şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmînt îi vei schimba şi se vor schimba. 28 Dar Tu Acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.29 Fiii robilor Tăi vor locui pămîntul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.
Psalmul 102
Al lui David
Sfântul Atanasie: "Psalmul îl proslăveşte pe Dumnezeu pentru binefacerile Lui: izbăvirea din păcate şi slava învierii."
1 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfînt al Lui.2 Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate binefacerile Lui.3 Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale; pe Cel ce vindecă toate bolile tale; 4 Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta; pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;5 Pe Cel ce umple de bunătăţi dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.6 Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strîmbătate.7 Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.8 îndurat şi milostiv este Domnul, în-delung-răbdător şi mult-milostiv.9 Nu pînă în sfîrşit se va iuţi, nici în veac se va mînia.10 Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,11 Ci cît este de departe cerul de pămînt, atît este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.12 Pe cît sînt de departe, răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.13 în ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El.14 Că El a cunoscut zidirea noastră; adusu-şi-a aminte căţărînă sîntem.15 Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cîmpului; aşa va înflori.16 Că vînt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.17 Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dînsul,18 Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legămîntul Lui 19 Şi-şi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpîneşte.20 Bi-necuvîntaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la virtute, care faceţi cuvîntul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.21 Binecuvîntaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui. 22 Binecuvîntaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stă-pînirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.