Privi chipul încremenit al lui R. Daneel cu o speranţă brusc reînnoită. Indiferent ce anume ar fi fost robotul, era puternic şi credincios, neanimat de egoism. Ce puteai cere mai mult de la un prieten? Baley avea nevoie de un prieten şi-i lipsea dispoziţia de a strâmba din nas fiindcă la cel din faţa sa un angrenaj de rotiţe dinţate înlocuia un vas sanguin.
R. Daneel clătină însă din cap.
— Îmi pare rău, Elijah — bineînţeles, pe chipul lui nu se citea nici urmă de părere de rău -, dar nu am anticipat nimic din toate acestea. Poate că acţiunea mea îţi pricinuieşte rău. Regret, însă o cere binele general.
— Care bine general? se bâlbâi Baley.
— Am luat legătura cu dr. Fastolfe.
— Sfinte Iosafat! Când?
— În timp ce mâncai. Baley strânse din buze.
— Şi? reuşi el să îngâne. Ce s-a-ntâmplat?
— Va trebui să te disculpi de suspiciunea privind uciderea lui R. Sammy prin altă modalitate decât investigarea crimei creatorului meu, dr. Sarton. În urma informaţiilor transmise de mine, oamenii noştri din Oraşul Spaţial au decis să sisteze ancheta, începând din clipa aceasta, şi să înceapă pregătirea pentru părăsirea Oraşului Spaţial şi a Pământului.
17. Încheierea unui proiect
Baley îşi privi ceasul aproape cu detaşare. Era 21:45. Peste două ore şi un sfert avea să fie miezul nopţii. Era în picioare de la şase dimineaţa, iar tensiunea nu-l mai părăsise de două zile şi jumătate. Sentimentul vag de irealitate se infiltra peste tot.
Se strădui să-şi menţină glasul inexpresiv şi căută prin buzunare pipa şi tabachera micuţă în care-şi păstra preţioasele fărâme de tutun.
— Despre ce-i vorba, Daneel? întrebă el.
— Nu înţelegi? Nu este evident?
— Nu înţeleg, răspunse răbdător detectivul. Nu este evident.
— Noi ne aflăm aici — şi prin noi, mă refer la oamenii noştri din Oraşul Spaţial — pentru a sfărâma cochilia care înconjoară Pământul şi pentru a-i sili pe pământeni să înceapă o nouă expansiune şi colonizare.
— Ştiu asta. Te rog, nu mai detalia aspectul.
— Trebuie să o fac, deoarece este esenţial. Dacă am solicitat cu insistenţă pedepsirea asasinării doctorului Sarton, nu am făcut-o pentru că în felul acela ne-am fi aşteptat să îl reînviem pe dr. Sarton, ci doar pentru că, dacă nu am fi procedat aşa, am fi consolidat poziţia politicienilor de pe planetele noastre de baştină care se opun înseşi ideii de Oraş Spaţial.
— Acum însă, izbucni brusc Baley, spui că vă pregătiţi să plecaţi acasă în urma propriei voastre decizii. De ce? Pentru Dumnezeu, de ce? Răspunsul la cazul Sarton este aproape. Trebuie să fie aproape, altfel nu ar exista strădaniile acestea de a mă înlătura de la conducerea anchetei. Am senzaţia că deţin toate faptele de care am nevoie pentru a deduce răspunsul. Trebuie să fie aici pe undeva! (Se lovi energic în frunte cu încheieturile degetelor.) O frază l-ar putea scoate la lumină. Un cuvânt…
Strânse pleoapele cu violenţă, ca şi cum gelatina opacă şi tremurătoare din ultimele şaizeci de ore ar fi fost într-adevăr pe punctul de a se limpezi şi a deveni transparentă. Dar nu se întâmpla aşa. Continua să fie de netrecut cu vederea.
Detectivul inspiră profund şi se simţi ruşinat. Îşi afişa slăbiciunea în faţa unei maşini lipsite de simţire şi neimpresionabile, care putea doar să-l privească în tăcere.
— Nu contează asta, mormăi el răguşit. De ce pleacă spaţialii?
— Proiectul nostru s-a încheiat, răspunse robotul. Suntem convinşi că pământenii vor coloniza alte planete.
— Aţi devenit aşadar optimişti?
Baley trase primul fum de tutun liniştitor şi simţi că-şi stăpâneşte mai bine emoţiile.
— Eu am devenit. De mult timp, noi, cei din Oraşul Spaţial, am căutat să schimbăm Pământul prin modificarea economiei sale. Am încercat să introducem propria noastră cultură C/Fe. Guvernul vostru planetar şi diversele forme de conducere ale Oraşelor au cooperat cu noi, fiindcă era convenabil să o facă. Cu toate acestea, după douăzeci şi cinci de ani am ajuns la concluzia că eşuasem. Cu cât ne străduiam mai tare, cu atât partidul opozant al medievaliştilor devenea mai puternic.
— Ştiu toate astea, încuviinţă Baley apoi îşi zise: „Zadarnic! îmi va spune totul în modul lui specific, ca un automat de înregistrare.”
În gând, zbieră spre R. Daneeclass="underline" „Maşină ce eşti!”
— Dr. Sarton, continuă imperturbabil R. Daneel, a fost primul care a emis teoria conform căreia ar trebui să ne schimbăm tactica. Trebuie mai întâi să găsim un segment al populaţiei Pământului care să dorească ceea ce dorim noi sau care să poată fi convins în această direcţie. Prin încurajarea şi ajutorul acordat persoanelor respective, am putea transforma mişcarea într-una nativă, nu venită din exterior. Dificultatea o constituia găsirea elementului nativ cel mai adecvat pentru scopurile noastre. Tu însuţi, Elijah, ai fost un experiment interesant.
— Eu? Eu? Ce vrei să spui?
— Ne-am bucurat că ai fost recomandat de comisarul Enderby. Pe baza profilului tău psihic, am apreciat că eşti un specimen util, iar cerebro-analiza, proces pe care l-am aplicat asupra ta imediat ce ne-am întâlnit, mi-a confirmat estimarea respectivă. Elijah, tu eşti un om practic. Nu îţi pierzi vremea, meditând romantic asupra trecutului Pământului, în ciuda interesului tău sănătos faţă de acesta. Pe de altă parte, nici nu îmbrăţişezi cu încăpăţânare cultura de tip Oraş a Pământului actual. Am considerat că oamenii ca tine sunt cei care i-ar putea conduce din nou pe pământeni spre stele. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care dr. Fastolfe a fost nerăbdător să te vadă ieri dimineaţă.
În acelaşi timp, spiritul tău practic era stânjenitor de intens. Refuzai să înţelegi că slujirea fanatică a unui ideal, chiar dacă ar fi fost vorba despre un ideal fals, ar putea determina un individ să acţioneze cu totul diferit faţă de capacităţile sale obişnuite, de exemplu să traverseze noaptea ţinutul din exteriorul Oraşului, pentru a ucide pe cineva pe care îl consideră un duşman înverşunat al cauzei sale. De aceea nu ne-a surprins prea mult că ai fost destul de încăpăţânat şi îndrăzneţ pentru a încerca să dovedeşti că asasinatul era o înşelătorie. Într-un fel, reacţia aceasta a dovedit că erai omul pe care îl doream pentru experimentul nostru.
— Pentru numele lui Dumnezeu, despre ce experiment este vorba? lovi Baley cu pumnul în masă.
— Experimentul prin care să te convingem că răspunsul la toate problemele Pământului îl constituie colonizarea.
— Ei bine, în privinţa asta trebuie să recunosc — m-aţi convins.
— Da, sub influenţa narcoticului cuvenit.
Dinţii lui Baley se descleştară de pe muştiuc şi detectivul prinse în ultima clipă pipa care îi căzu din gură. Revăzu cu ochii minţii scena din domul Oraşului Spaţial. Revenirea sa treptată la conştiinţă după şocul cauzat de aflarea faptului că R. Daneel era totuşi un robot… degetele blânde ale acestuia ciupindu-i uşor pielea braţului… aşchia subcutanată întrezărindu-se întunecat sub epidermă şi apoi dizolvându-se.
— Ce era în aşchia subcutanată? întrebă el înecându-se.
— Nimic care să te alarmeze, Elijah. Un narcotic slab, menit să îţi sporească receptivitatea mentală.
— De aceea eram în stare să cred orice mi-aţi fi spus. Aşa este?
— Nu tocmai. Nu ai fi crezut nimic care ar fi fost străin şablonului tău de gândire fundamental. De fapt, rezultatele experimentului au fost dezamăgitoare. Dr. Fastolfe sperase că vei deveni un susţinător fanatic al ideii şi i te vei dedica în exclusivitate. Tu însă ai aprobat-o mai degrabă distant, şi nimic mai mult. Spiritul tău practic bloca orice dezvoltare ulterioară. În felul acela am înţeles că singura noastră speranţă o reprezentau indivizii romantici, dar, din nefericire, aceştia erau cu toţii medievalişti — reali sau potenţiali.