— Și mă rog, ce fel de informație prețioasă și autentică dorești? — întrebă Clapauțius.
— De orice fel, numai să fie adevărată — îi răspunse Gurilă. Oricare poate să prindă bine în vreo împrejurare a vieții. Toate văgăunile și ungherele mele sunt pline, dar mai încape totuși în ele încă pe atâta. Hai spuneți ce știți și ce cunoașteți. Eu am să notez tot. Dar repede!
— Bună treabă, n-am ce zice — îi șopti Clapauțius lui Trurl la ureche. S-ar putea să ne țină aici o veșnicie până când o să ajungem să-i spunem tot ce știm, pentru că știința și înțelepciunea noastră sunt fără margini!
— Așteaptă — îi spuse Trurl tot în șoaptă. O să cad eu la înțelegere cu el. Apoi se adresă cu voce tare lui Gurilă: Ia ascultă, tu, hoțule cu diplomă! În ce privește aurul, noi avem informații care merită tot aurul din lume, căci știm care e rețeta de făcut aur din atomi, să zicem, pentru început, din atomii de hidrogen, căci în Cosmos se găsește hidrogen cât nu cuprinzi cu gândul. Vrei rețeta asta, ți-o dăm, și pe urmă ne dai drumul.
— Am o ladă întreagă cu rețete din astea — le răspunse capul, holbând ochii mânios. Nu sunt bune de nimic. Nu mă mai las înșelat de acum încolo. Rețeta trebuie întâi încercată.
— De ce nu? Se poate. Ai o oală?
— N-am.
— Nu-i nimic, se poate și fără oală, numai să te grăbești — răspunse Trurl. Rețeta e simplă: iei atâția atomi de hidrogen cât cântărește un atom de aur, adică optzeci și șapte; atomii de hidrogen trebuie să-i cureți mai întâi de electroni, apoi protonii trebuie bine amestecați; frămânți astfel un aluat nuclear, până ce ies la suprafață mezonii, după care îi garnisești de jur-împrejur cu electroni. Așa capeți aur curat. Ia uită-te!
Trurl începu să culeagă atomi, să-i curețe de electroni, să amestece protoni, de nu i se mai vedeau degetele de atâta sârguință. Frământă apoi un aluat protonic, îl garnisi la urmă cu electroni și așa mereu până ce, în mai puțin de cinci minute, rămase în mână cu un bulgăre de aur curat. I-l dădu lui Gurilă, acesta mușcă din el, dădu din cap și zise:
— Mda, e aur, n-am ce zice, dar eu nu pot să mânuiesc atât de repede atomii. Sunt prea mare.
— Nu-i nimic, îți dăm un aparat de măsură! — îl zădărî Trurl. Gândește-te, în felul ăsta poți să transformi totul în aur, nu numai hidrogenul. Îți dăm rețete și pentru alți atomi; tot Cosmosul îl poți face din aur, numai să te apuci de treabă!
— Dacă totul o să fie din aur, atunci acesta își va pierde orice valoare — îi răspunse, practic, Gurilă. Nu, n-am nevoie de rețeta voastră; adică ce-i drept, am notat-o, dar e prea puțin! Am nevoie de comori de știință.
— Dar, pe toți dracii, ce mai vrei să știi?
— Totul!
Trurl se uită la Clapauțius, Clapauțius la Trurl, și acesta din urmă zise:
— Dacă ai să juri pe ce ai mai scump că o să ne dai drumul, atunci o să-ți dăm informația tuturor informațiilor, adică o să-ți construim cu mâinile noastre Demonul de Gradul al Doilea, care este magic, termodinamic, neclasic și static. Ăsta o să-ți extragă până și dintr-un butoiaș vechi sau dintr-un simplu strănut informații despre tot ce există, tot ce-a fost, ce poate fi și ce va fi. Căci nu există vreun demon peste acest Demon. El este de Gradul al Doilea, așa că, dacă-l vrei, spune repede!
Tâlharului cu diplomă nu prea îi venea să creadă și nu acceptă dintr-o dată condițiile. Până la urmă depuse jurământul, dar cu rezerva că mai întâi trebuie construit Demonul, iar acesta să-și dovedească puterea sa atot-informativă. Trurl se învoi.
— Atenție, acum, gură mare! — îi zise el. Ai pe undeva niște aer? Fără aer Demonul nu poate acționa.
— Am nițeluș, pare-mi-se — îi răspunse Gurilă — dar nu e prea curat, e cam stătut…
— Nu face nimic, poate fi chiar putred, n-are importanță — îi răspunseră constructorii. Du-ne acolo unde ții aerul și o să-ți arătăm totul!
Gurilă le dădu drumul să iasă din navă, trăgându-și capul la o parte, apoi o porniră spre lăcașul monstrului. Picioarele sale era ca niște turnuri, iar spinarea cât un munte. De veacuri era nespălat și neuns, așa că scârțâia din toate încheieturile. În sfârșit, au ajuns la niște coridoare subterane. Pe drum erau răspândiți tot felul de saci putrezi, plini cu informații furate din toate părțile, rostuite în pachete și pachețele, legate cu sforicele, iar cele mai importante și mai prețioase erau însemnate cu creion roșu. Pe peretele văgăunii atârna un catalog uriaș, prins de stâncă cu un lanț ros de rugină. Și în catalog erau tot felul de capitole care toate începeau cu litera A. Trurl se uită în toate părțile, dar nu se opri din drum. Doar ecoul răspundea surd pașilor săi. Și el și Clapauțius strâmbară din nas, fiindcă deși informațiile erau autentice și prețioase, totuși peste tot, unde întorceai privirea, numai văgăuni, împuțiciuni și gunoaie o droaie. Aer exista din belșug dar stătut de tot. Se opriră și Trurl zise:
— Bagă de seamă! Aerul e făcut din atomi, și atomii ăștia sar în toate părțile și se lovesc unii de alții de miliarde de ori pe secundă în fiecare micromilimetru cubic. Tocmai în asta constă gazul, fiindcă atomii se lovesc și sar veșnic. Totuși, deși sar orbește și la întâmplare, pentru că în fiecare crăpăturică sunt miliarde de miliarde de atomi, datorită numărului mare, din toate aceste sărituri și salturi se formează, între altele, configurații apreciabile, provocate de simpla întâmplare… Știi tu, oare, ce-i aceea configurație?
— Te rog să nu mă insulți! — îi răspunse Gurilă. Știi doar că nu sunt un hoț oarecare, necioplit, ci unul subțire, cu diplomă și de aceea foarte nervos.
— Bine. Așadar, din aceste sărituri ale atomilor se nasc configurații apreciabile, adică semnificative, ca și când, să zicem, ai trage orbește în perete, iar loviturile s-ar constitui într-o literă oarecare. Ceea ce la scară mare este rar și puțin probabil, în gaz este general și neîntrerupt, și asta datorită acelor bilioane de izbituri în fiecare sută de miime de secundă. Dar problema este următoarea: în fiecare fărâmiță de aer, din salturile și săriturile atomilor, se formează adevăruri importante și maxime pline de înțelepciune. Dar totodată apar și salturi și ciocniri fără nici un sens. Și acestea din urmă sunt de mii de ori mai multe decât celelalte. Deși se știa mai de mult că, uite, acum, sub nasul tău ca un ferăstrău, în fiecare miligram de aer se nasc în frânturi de secundă fragmente ale acelor poeme care vor fi scrise abia peste un milion de ani, precum și tot felul de adevăruri minunate și dezlegări ale marilor taine ale Existenței, nu există un procedeu ca toată această informație s-o separi, cu atât mai mult cu cât atomii, îndată ce se izbesc în capete și se constituie într-un conținut oarecare, se și despart și, o dată cu aceasta, dispare și informația, poate pentru totdeauna. Deci este negreșit nevoie să se creeze un Selector care să aleagă numai ceea ce, în toată acesta alergătură a atomilor, are un sens. În asta constă întreaga idee a Demonului de Gradul al Doilea. Acum ai înțeles, prea luminate Gurilă? E vorba, ține minte, ca Demonul să extragă din toată dănțuiala asta a atomilor numai informația veritabilă, adică teoreme matematice și jurnale de modă, și modele, și cronici istorice, și rețete de plăcintă, și procedee de cârpire și de spălare a blindajelor de azbest, și versuri, și sfaturi științifice, și almanahuri, și calendare, și știri secrete despre ceea ce s-a întâmplat cândva, și tot ceea ce au scris și scriu gazetele în tot Cosmosul, și cărți de telefon, încă netipărite…