Ca şi cum ar fi simţit teroarea din sufletul lui Rachel, urletul ascuţit al lui Corky Marlinson sfâşie aerul. Undeva, în spatele lor, Corky se trezise aruncat peste primul dâmb. Toţi trei pluteau acum în aer, balonul trăgându-i în sus ca un animal sălbatic înnebunit care vrea să scape de capcana vânătorilor.
Brusc, în noapte se auzi un zgomot făcut de o plesnitură, ca un foc de armă. Coarda subţiată cedă din pricina greutăţii celor trei, iar capătul ei rupt o plesni pe Rachel drept în faţă. Într-o fracţiune de secundă, se treziră căzând de la înălţime. Undeva, deasupra capului lor, balonul ţâşni scăpat de sub orice control… năpustindu-se către apele oceanului.
Prinşi în carabiniere şi harnaşamente, Tolland şi Rachel se prăvăliră înapoi spre sol. Pe măsură ce vârful alb al celui de-al doilea dâmb se apropia cu repeziciune, Rachel se pregăti pentru a întâmpina impactul. Ratând pe puţin vârful celui de-al doilea dâmb, se prăbuşiră pe panta descendentă. Impactul fu atenuat de costume şi de panta dâmbului. În vreme ce universul din jur se transforma într-o masă nedefinită de braţe, picioare şi gheaţă, Rachel simţi cum zboară de-a lungul pantei către canalul central de gheaţă. Din instinct, îşi întinse braţele şi picioarele pentru a încetini înainte de a atinge următorul dâmb. Simţi cum încetinesc, însă prea lent. În câteva secunde, ea şi Tolland se rostogoleau pe panta ascendentă a celui de-al treilea dâmb. În vârf îi aşteptă un alt moment de imponderabilitate. După aceea, cuprinsă de panică, Rachel simţi cum alunecă din nou în jos de cealaltă parte a dâmbului, către platoul final… ultimii douăzeci şi cinci de metri ai gheţarului Milne.
Alunecând spre creastă, Rachel simţea cum Corky trage de coardă. Ştia că viteza lor se reduce. Însă mai ştia şi că era un pic prea târziu. Capătul gheţarului alerga acum înspre ei. Rachel ţipă îngrozită.
Şi atunci se întâmplă.
Marginea gheţarului alunecă de sub ei. Ultimul lucru pe care şi-l aminti Rachel era că se prăbuşea.
54
Westbrooke Place Apartments sunt situate la adresa 2201 N Street NW şi sunt cunoscute ca fiind una dintre puţinele adrese extrem de corecte din Washington. Gabrielle trecu grăbită prin uşa rotativă şi întră în holul de marmură, unde se auzea zgomotul unei cascade în miniatură.
Portarul clădirii păru surprins să o vadă.
— Domnişoară Ashe? Nu ştiam că treceţi pe aici în seara asta!
— Am întârziat!
Gabrielle se grăbi să semneze în registrul de vizitatori. Ceasul mare de deasupra biroului arăta 6.22 P.M.
Portarul se scărpină în creştet:
— Senatorul mi-a dat o listă, dar dumneavoastră nu sunteţi…
— Întotdeauna uită oamenii care îl ajută cel mai mult.
Schiţă un zâmbet fugar şi porni repede spre lift.
Portarul părea stingherit:
— Mai bine aş suna.
— Mersi, îi răspunse ea, urcându-se în lift.
"Telefonul senatorului e scos din priză."
După ce ajunse la etajul nouă, Gabrielle ieşi iute şi porni de-a lungul holului elegant. Când ajunse în capăt, văzu că uşa senatorului Sexton era păzită de un vânjos însoţitor de escortă — eufemistic botezat bodyguard. Tipul părea plictisit. Dacă Gabrielle era surprinsă că îl vede la datorie, tipul păru de-a dreptul uluit de vizita ei. Sări în picioare imediat ce o văzu.
— Ştiu, zise Gabrielle, apropiindu-se din ce în ce mai mult. E o seară P.E. Nu vrea să fie deranjat.
Paznicul dădu din cap:
— Mi-a dat ordine foarte stricte ca nici un vizitator…
— E o urgenţă!
Bărbatul îşi postă imensul lui trup în dreptul uşii:
— Are o întâlnire privată.
— Zău?
Gabrielle ridică dosarul roşu de sub braţ şi îi flutură sigiliul Casei Albe prin faţa ochilor:
— Tocmai vin din Biroul Oval. Trebuie să îi dau senatorului această informaţie. Amicii lui de petrecere vor trebui să se lipsească de el câteva minute. Acum, lasă-mă să intru!
Paznicul păru că se înmoaie când văzu sigiliul Casei Albe pe dosar.
"Nu mă face să îl deschid", se rugă Gabrielle în gând.
— Lăsaţi dosarul, zise el. I-l duc eu!
— I-l duci tu pe naiba! Am ordin direct de la Casa Albă să îi înmânez personal acest dosar. Dacă nu vorbesc imediat cu el, mâine dimineaţă ne putem căuta cu toţii de lucru. Înţelegi?
Paznicul stătea în cumpănă. Gabrielle îşi dădu seama că senatorul fusese neobişnuit de categoric în privinţa intimităţii în seara asta. Păşi hotărâtă înainte. Ţinând dosarul cu sigiliul drept în ochii lui, Gabrielle îşi coborî vocea până la nivelul unei şoapte şi îi spuse cuvintele de care se temeau toate persoanele angajate în securitate din Washington:
— Nu înţelegi situaţia!
Personalul care se ocupa cu paza politicienilor nu înţelegea niciodată situaţia, un fapt urât de toţi. Erau, la urma urmei, doar nişte purtători închiriaţi de arme, ţinuţi în necunoştinţă de cauză şi niciodată siguri dacă să respecte ordinele cu fermitate sau să rişte pierderea slujbei datorită ignorării prosteşti a unei crize evidente.
Paznicul înghiţi în sec, uitându-se din nou la plicul cu sigiliu:
— Bine, dar îi spun senatorului că aţi cerut imperios să fiţi lăsată înăuntru.
Descuie uşa şi Gabrielle trecu în goană pe lângă el, înainte ca omul să se răzgândească. Intră în apartament şi închise în tăcere uşa după ea, apoi o încuie.
Acum Gabrielle auzi voci încete în biroul lui Sexton din capătul holului — voci de bărbaţi. Genul de întâlnire P.E. pe care o avea în seara asta nu semăna deloc cu ceea ce sugerase Sexton mai devreme.
În timp ce parcurgea holul ca să ajungă înspre birou, Gabrielle trecu pe lângă o debara deschisă, înăuntrul căreia se vedeau o jumătate de duzină de haine bărbăteşti scumpe — numai lână şi tweed. În aparenţă, întâlnirea nu era una de lucru. Gabrielle ar fi trecut mai departe şi pe lângă genţile diplomat lăsate acolo, dacă una dintre ele nu i-ar fi atras atenţia. Eticheta cu numele de pe ea avea un logo de companie cu totul aparte. O rachetă roşie strălucitoare.
Se opri, şi se aşeză în genunchi ca să citească:
"SPACE AMERICA, INC."
Nedumerită, cercetă şi celelalte genţi.
"BEAL AEROSPACE. MICROCOSM, INC. ROTARY ROCKET COMPANY. KISTLER AEROSPACE."
Îi răsună în minte vocea răguşită a lui Marjorie Tench. "Ştii că Sexton primeşte mită de la companii aerospaţiale private?"
Gabrielle simţi cum îi accelerează pulsul privind înspre arcada întunecoasă care ducea în biroul senatorului. Ştia că putea vorbi cu glas tare, îşi putea anunţa prezenţa, şi totuşi voia mult să înainteze în tăcere. Se apropie până la o distanţa de câteva zeci de centimetri de arcadă şi rămase ascunsă în umbră… ascultând conversaţia din spaţiul învecinat.
55
În vreme ce Delta Three rămase în urmă ca să aranjeze cadavrul lui Norah Mangor şi sania, ceilalţi doi soldaţi porniră în fugă în josul gheţarului după prada lor.