Sexton şi ceilalţi schimbară priviri nedumerite:
— Satelitul NASA, continuă Herney, a detectat o rocă imensă de mare densitate, îngropată la şaizeci de metri sub gheaţă.
Zâmbi pentru prima dată, regăsindu-şi siguranţa de sine:
— După primirea datelor, NASA a bănuit imediat că sateliţii au descoperit un meteorit.
— Un meteorit? izbucni Sexton, ridicându-se în picioare. Astea sunt veşti?
— NASA a trimis o echipă pe gheţar ca să ia mostre de rocă. În acel moment NASA a făcut…
Pauză.
— Ca să fiu sincer, a făcut descoperirea ştiinţifică a secolului.
Sexton făcu un pas spre televizor. "Nu…" Oaspeţii lui se agitară neliniştiţi.
— Doamnelor şi domnilor, anunţă Herney, acum câteva ore, NASA a extras afară din gheaţa Arcticii un meteorit de opt tone care conţine…
Preşedintele se opri din nou, pentru sporirea efectului:
— Un meteorit care conţine fosile ale unei forme de viaţă. Cu zecile. O dovadă de netăgăduit a existenţei vieţii extraterestre.
Ca la comandă, o imagine strălucit luminată apăru pe ecranul din spatele preşedintelui — o fosilă perfect vizibilă a unei creaturi enorme, asemănătoare unei insecte, încastrate într-o rocă înnegrită.
În biroul lui Sexton, şase oameni săriră în sus, cu ochii măriţi de groază. Sexton încremenise locului.
— Prieteni, continuă preşedintele, fosila din spatele meu are o vechime de 190 de milioane de ani. A fost descoperită într-un fragment al unui meteorit numit Jungersol, care a lovit Arctica cu aproape trei sute de ani în urmă. Noul sistem de sateliţi NASA a descoperit acest fragment de meteorit îngropat într-un gheţar. NASA şi această administraţie au avut extrem de multă grijă în ultimele două săptămâni să confirme fiecare aspect al monumentalei descoperiri înainte ca publicul larg să afle despre ea. În următoarea jumătate de oră veţi auzi depoziţii din partea mai multor specialişti de la NASA şi oameni de ştiinţă civili şi veţi viziona un scurt documentar pregătit de un chip pe care sunt sigur că îl veţi recunoaşte. Înainte de a continua însă, trebuie să urez bun venit în direct, prin intermediul satelitului de deasupra Cercului Arctic, omului ale cărui conducere, viziune şi muncă dedicată au făcut posibil acest moment istoric. Este o mare onoare pentru mine să vi-l prezint pe directorul administrativ NASA, Lawrence Ekstrom.
Herney se întoarse spre ecran la fix.
Imaginea meteoritului se dizolvă în mod dramatic într-o privelişte a unui grup de experţi NASA aşezaţi la o masă lungă, iar în capăt se vedea silueta masivă a lui Lawrence Ekstrom.
— Mulţumesc, domnule preşedinte.
Ekstrom se ridică având un aer ţeapăn şi mândru şi privi drept spre cameră:
— Sunt extrem de mândru să împărtăşesc cu dumneavoastră cele mai glorioase clipe ale NASA de până acum.
Ekstrom vorbi cu înflăcărare despre NASA şi despre descoperire. Emanând din toţi porii patriotism şi triumf, el introduse fără a comite vreo greşeală documentarul realizat de o celebritate a ştiinţei civile — Michael Tolland.
După ce urmări imaginile, senatorul Sexton căzu în genunchi în faţa televizorului, strângând rama argintie a acestuia. "Nu! Doamne, nu!"
69
Marjorie Tench se rupse, lividă la faţă, de mulţimea încântată din Sala de briefing şi porni în goană înapoi spre biroul ei din aripa de vest. N-avea chef de sărbătoare. Telefonul primit de la Rachel Sexton avusese darul de a o şoca.
Extrem de iritant.
Tench trânti uşa camerei, se duse la birou şi formă interiorul centralistei de la Casa Albă.
— William Pickering. NRO.
Îşi aprinse o ţigară şi începu să se plimbe prin cameră aşteptând ca să i se facă legătura cu Pickering. În mod normal, Pickering ar fi fost la acea oră de mult plecat de la birou, însă cu toată agitaţia legată de conferinţa de presă de la Casa Albă, Tench bănuia că Pickering rămăsese la birou toată seara, cu privirea lipită de ecranul televizorului, întrebându-se ce naiba se putea petrece în lume fără ca directorul NRO să afle dinainte.
Tench se blestema că nu avusese încredere în propriile instincte atunci când preşedintele o informase că vrea să o trimită pe Rachel Sexton în Arctica. Îşi exprimase îngrijorarea, spunând că este un risc inutil. Însă preşedintele ştiuse să fie foarte convingător, argumentând că personalul Casei Albe devenise tot mai cinic în ultimele săptămâni şi putea ridica semne de întrebare în legătură cu descoperirea NASA dacă vestea le venea din interior. Aşa cum promisese Herney, certificarea efectuată de Rachel Sexton le îndepărtase bănuielile, prevenise orice discuţie în interior şi îi determinase pe toţi angajaţii să se comporte ca un singur individ. Tench trebuia să admită că mutarea fusese una genială. Şi totuşi, Rachel Sexton îşi schimbase atitudinea.
"Nemernica m-a sunat pe o linie nesecurizată."
Era clar că Rachel Sexton voia să distrugă credibilitatea acestei descoperiri, şi singura mângâiere a lui Tench era că preşedintele reuşise să obţină dinainte mărturia lui Rachel pe bandă video. "Slavă Domnului." Cel puţin lui Herney îi trecuse prin cap să obţină acea asigurare. Tench începea să se teamă că vor avea nevoie de ea.
Pe moment însă, Tench încerca să agite apele în alte direcţii. Rachel Sexton era o femeie inteligentă, şi dacă într-adevăr avea de gând să se ia de Casa Albă şi de NASA, atunci avea nevoie de aliaţi puternici. Iar prima alegere pe care ar fi făcut-o ar fi fost William Pickering. Tench cunoştea deja sentimentele lui Pickering faţă de NASA. Trebuia să ajungă la el înaintea lui Rachel.
— Domnişoara Tench? rosti vocea de la celălalt capăt al firului. Aici e William Pickering. Cărui fapt datorez această onoare?
Tench auzea televizorul pe fundal — comentariul NASA. Îşi dădu seama din tonul lui că încă nu-şi revenise din şocul conferinţei de presă.
— Aveţi câteva clipe libere, domnule director?
— Mă aşteptam să fiţi ocupată cu sărbătorirea. E o noapte mare pentru dumneavoastră. Se pare că NASA şi preşedintele au revenit în ring.
Tench auzea uluiala din vocea lui, cuplată cu o nuanţă de dispreţ — ultimul provenind, fără îndoială, din legendara neplăcere a individului de a afla veştile laolaltă cu restul lumii.
— Îmi cer scuze, rosti Tench, încercând să construiască o punte de legătură, că NASA şi Casa Albă au fost forţate să nu vă ţină la curent cu aceste informaţii.
— Sunteţi conştientă, replică Pickering, că NRO a detectat activitate NASA în zonă cu câteva săptămâni în urmă şi a pornit o anchetă.
Tench se încruntă. "E ofticat."
— Da, ştiu. Şi totuşi…
— NASA ne-a asigurat că nu se întâmplă nimic. Au spus că desfăşoară nişte exerciţii în condiţii extreme de mediu. Testarea echipamentului şi genul ăsta de exerciţii.
Pickering făcu o pauză:
— Iar noi am crezut acea minciună.
— Haideţi să nu o numim minciună, ripostă Tench. Mai degrabă o deviere de la adevăr făcută din necesitate. Dacă luăm în consideraţie impor-tanţa descoperirii, cred că înţelegeţi de ce NASA a trebuit să fie atât de discretă în această privinţă.
— Poate doar în ceea ce priveşte marele public.
Joaca de-a ofensatul nu intra în repertoriul unor oameni ca William Pickeringţ iar Tench simţi că mai mult de atât nu se putea realiza.