— Am doar un minut la dispoziţie, reluă ea, încercând să îşi recâştige poziţia dominantă, dar mi-am zis că e mai bine să vă sun şi să vă avertizez.
— Să mă avertizaţi?
Pickering păru surprins.
— A decis Zach Herney să numească un nou director NRO, neprietenos cu NASA?
— Bineînţeles că nu. Preşedintele înţelege că multe dintre criticile pe care dumneavoastră le-aţi făcut la adresa NASA izvorăsc din raţiuni de securitate şi el caută din răsputeri să pună capăt unor astfel de probleme. De fapt, vă sun în legătură cu una dintre angajatele dumneavoastră.
Făcu o pauză:
— Rachel Sexton. Aţi primit vreo veste de la ea în seara asta?
— Nu. Am trimis-o azi-dimineaţă la Casa Albă, la cererea preşedintelui. E clar că aţi ţinut-o ocupată. Nu s-a întors încă la birou.
Ce uşurare pentru Tench să afle că ajunsese prima la Pickering! Trase cu sete din ţigară şi continuă cât putea de calmă:
— Bănuiesc că veţi primi în curând un telefon din partea domnişoarei Sexton!
— Foarte bine. Chiar aşteptam unul. Trebuie să vă spun că atunci când a început conferinţa de presă a preşedintelui m-am temut ca nu cumva Zach Herney să nu o fi convins pe domnişoara Sexton să participe şi ea. Mă bucur să constat că a rezistat tentaţiei.
— Zach Herney este un om decent, îi răspunse Tench, lucru care nu se poate spune şi despre Rachel Sexton.
Se aşternu o lungă tăcere.
— Sper că am auzit eu greşit.
Tench oftă:
— Nu, domnule, mă tem că aţi auzit bine! Prefer să nu intru în detalii la telefon, dar se pare că Rachel Sexton a decis să submineze credibilitatea anunţului făcut de NASA. Habar n-am de ce, dar după ce după-amiază a revăzut şi certificat datele NASA, acum şi-a schimbat radical poziţia şi aruncă acuzaţii dintre cele mai incredibile de trădare şi fraudă împotriva agenţiei spaţiale.
— Mă iertaţi? ripostă Pickering, pe un ton mai ridicat.
— E stânjenitor, ştiu. Urăsc să fiu eu cea care vă pune la curent cu acest lucru, dar domnişoara Sexton m-a contactat cu două minute înainte de conferinţă şi mi-a pus în vedere să anulez tot evenimentul.
— Pe ce temei?
— Ca să fiu cinstită, pe un temei absurd. Pretinde că a descoperit greşeli majore în informaţiile pe care le are preşedintele.
Tăcerea care urmă o îngrijoră pe Tench.
— Greşeli? rosti directorul într-un târziu.
— E ridicol, domnule, după două săptămâni în care au avut loc nenumărate experimente NASA şi…
— Îmi vine foarte greu să cred că cineva precum Rachel Sexton poate cere amânarea conferinţei de presă a preşedintelui fără să aibă un motiv al naibii de bun.
Pickering părea tulburat:
— Poate că ar fi trebuit să o ascultaţi.
— Oh, vă rog! izbucni Tench, tuşind. Aţi urmărit şi dumneavoastră conferinţa de presă. Informaţiile despre meteorit au fost confirmate şi reconfirmate de nenumăraţi specialişti. Inclusiv de unii civili. Nu vi se pare ciudat că Rachel Sexton, fata singurului om pe care acest anunţ prezidenţial îl loveşte serios, îşi schimbă brusc poziţia?
— Da, mi se pare ciudat, domnişoară Tench, dar pentru că se întâmplă să ştiu foarte bine relaţiile extrem de încordate dintre domnişoara Sexton şi tatăl ei. Nu îmi pot imagina de ce, după ani de zile în serviciul preşedintelui, Rachel Sexton ar decide, dintr-odată, să schimbe taberele şi să susţină nişte minciuni în sprijinul tatălui ei.
— Poate din ambiţie? Zău că nu ştiu. Poate oportunitatea de a se trezi în calitate de primă fiică a…
Tench lăsă cuvintele să se piardă în aer.
Tonul lui Pickering deveni brusc unul dur:
— Mergeţi pe o gheaţă foarte subţire, domnişoară Tench. Foarte, foarte subţire.
Tench se strâmbă. La ce naiba se aşteptase? În fond, acuza un membru important din echipa lui Pickering de trădare împotriva preşedintelui. Omul era normal să ia poziţie.
— Daţi-mi-o la telefon, ceru Pickering. Aş vrea să discut eu însumi cu domnişoara Sexton.
— Mă tem că e imposibil, îi răspunse Tench. Nu se află la Casa Albă.
— Dar unde e?
— Preşedintele a trimis-o pe gheţarul Milne azi-dimineaţă ca să examineze personal datele. Nu s-a întors încă.
Pickering păru cuprins de spaimă:
— N-am fost informat că…
— Nu am timp de orgolii rănite, domnule director! V-am sunat din simplă curtoazie. Am vrut să vă avertizez că Rachel Sexton a decis să îşi urmeze propriile interese în privinţa anunţului din seara asta. Îşi va căuta aliaţi. În caz că vă contactează, ar fi bine să ştiţi că administraţia de la Casa Albă este în posesia unei benzi pe care am înregistrat-o mai devreme şi în care ea certifică datele despre meteorit în faţa preşedintelui, a cabinetului său şi a întregului personal administrativ. Dacă acum, din cine ştie ce motive personale, Rachel Sexton încearcă să păteze bunul renume al lui Zach Herney sau al NASA, vă jur că administraţia va avea grijă ca ea să cadă şi să se lovească rău de tot.
Tench aşteptă o clipă, pentru a se asigura că fusese bine înţeleasă:
— Mă aştept să-mi răspundeţi la fel, informându-mă de îndată ce Rachel Sexton vă va contacta. Atacul ei este îndreptat împotriva preşedintelui, iar Casa Albă intenţionează să o reţină pentru anchetă înainte ca ea să ne provoace nişte prejudicii majore. Aştept telefonul dumneavoastră, domnule director! Asta-i tot! Noapte bună!
Marjorie Tench închise, ferm convinsă că lui William Pickering nu i se mai vorbise niciodată pe un asemenea ton. Cel puţin, acum aflase cât de serioasă era ea.
*
Aflat la ultimul etaj al clădirii NRO, William Pickering stătea în dreptul ferestrei şi privea în gol noaptea care se lăsase peste statul Virginia. Telefonul lui Marjorie Tench îl tulburase profund. Îşi muşca buzele încercând să asambleze piesele enigmei în minte.
— Domnule director? rosti secretara, ciocănind uşor în uşă. Aveţi un nou apel.
— Nu acum, rosti Pickering, absent.
— E Rachel Sexton.
Pickering se răsuci pe călcâie. Tench avusese gura aurită.
— Bine. Dă-mi-o imediat.
— De fapt, domnule, este o transmisie codată AV. Vreţi să vorbiţi din sala de conferinţe?
"O transmisie codată?"
— De unde sună?
Secretara îi spuse.
Pickering făcu ochii mari. Uluit, porni în fugă de-a lungul holului că-tre sala de conferinţe. Acesta era un lucru care nu trebuia tratat oricum.
70
"Camera moartă" din submarinul Charlotte, proiectată după o structură similară a Laboratoarelor Bell, era, în termeni obişnuiţi, ceea se numeşte o încăpere fără ecou. În fapt, era un spaţiu perfect absorbant din punct de vedere acustic, fără suprafeţe paralele sau reflectoare, care absorbea sunetele cu o eficienţă de 99,4%. Datorită naturii conductoare a metalului şi a apei, conversaţiile la bordul submarinelor erau întotdeauna vulnerabile la interceptarea de la mică distanţă sau prin microfoane parazite postate pe chila navei. Încăperea era, în realitate, un loc minuscul din interiorul submarinului din care nu scăpa nici un sunet în exterior. Toate conversaţiile dinăuntru erau sută la sută sigure.
Camera semăna cu un dulap mai mare. Pereţii, tavanul şi podeaua erau complet acoperite cu spirale din spumă, orientate înspre interior, din toate direcţiile. Îi amintea lui Rachel de o peşteră înghesuită, submarină, unde stalagmitele crescuseră în voie, ieşind din toate suprafeţele posibile. Mai neplăcută era aparenta absenţă a unei podele.