— Cum aş putea avea vreun client? îi răspunse omul. Anul trecut NASA ne-a săpat taxând Motorola cu doar o mie şase sute douăzeci şi patru de dolari pe kilogram pentru lansarea unui satelit de telecomunicaţii. Guvernul a lansat acel satelit cu o pierdere de nouă sute la sută!
Sexton dădu din cap. Contribuabilii subvenţionau fără voia lor a agenţie de zece ori mai ineficientă decât concurenţa din sectorul privat.
— A devenit dureros de evident, zise el, că NASA face tot posibilul să pună căluş posibilei competiţii în spaţiul cosmic. Loveşte în afacerile aerospaţiale private prin tarifarea serviciilor cu mult sub valoarea celor de pe piaţă.
— Este un Wal-Mart al spaţiului, interveni texanul.
"O analogie a naibii de bună, îşi spuse Sexton. Va trebui să o ţin minte." Lanţul de magazine Wal-Mart era faimos pentru mutările în teritorii noi, vânzarea produselor sub preţul pieţei şi înlăturarea întregii competiţii locale.
— M-am săturat al dracului de tare şi am obosit, continuă texanul, să plătesc milioane de dolari în taxe şi impozite doar ca Unchiul Sam să folosească aceşti bani ca să îmi fure clienţii!
— V-am auzit, îi zise Sexton. Înţeleg.
— Lipsa sponsorizărilor corporatiste omoară Rotary Rocket, interveni un bărbat îmbrăcat elegant. Legile împotriva sponsorizării sunt de-a dreptul criminale!
— Sunt întru totul de acord.
Sexton aflase cu uimire că o altă cale prin care NASA îşi accentua monopolul asupra spaţiului cosmic era aceea de a determina trecerea unor ordonanţe federale prin care se interziceau reclamele pe vehiculele spaţiale. În loc să le permită companiilor private să îşi asigure finanţări prin intermediul sponsorizărilor corporatiste şi al logo-urilor publicitare — în modul în care se desfăşurau lucrurile, de pildă, în cursele profesioniste de maşini — vehiculele spaţiale puteau afişa doar cuvintele USA şi numele companiei. Într-o ţară în care se cheltuiau 185 de miliarde de dolari pe publicitate, nici un dolar din reclamă nu îşi găsea drumul către sipetele companiilor aerospaţiale private.
— E jaf la drumul mare! comentă un alt musafir. Compania mea speră să rămână în afaceri suficient de mult ca să lanseze, în mai, anul viitor, primul prototip al unei navete spaţiale turistice. Ne aşteptăm la un impact extraordinar. Corporaţia Nike tocmai ne-a oferit şapte milioane de dolari sub formă de sponsorizare pentru a picta emblema Nike şi logo-ul Just do it! pe partea laterală a navetei. Pepsi ne-a oferit de două ori mai mult pentru Pepsi: The choice of a new generation. Numai că, în conformitate cu legea federala, dacă pe naveta noastră apar reclame, ni se interzice să o lansăm!
— Aveţi dreptate, rosti Sexton. Iar dacă voi fi ales, voi face tot ce îmi stă în puteri pentru abolirea legislaţiei antisponsorizare. Asta este o promisiune. Spaţiul cosmic ar trebui deschis reclamelor la fel ca fiecare centimetru de sol terestru.
Sexton îşi sorbi din priviri audienţa. Vocea îi deveni solemnă:
— Cu toţii trebuie să fim însă conştienţi că obstacolul cel mai mare în calea privatizării NASA nu e dat de lege, ci de percepţia publică. Cei mai mulţi americani au încă o imagine romanţată a programului spaţial american. Ei continuă să creadă că NASA este o agenţie guvernamentală necesară.
— De vină sunt blestematele alea de filme hollywoodiene! rosti cu năduf un alt musafir. Câte filme de genul NASA-salvează-omenirea-de-un-asteroid-ucigaş poate crea Hollywood-ul, pentru numele lui Dumnezeu? E propagandă pură!
Sexton ştia că mulţimea de filme despre NASA produse de Hollywood aveau un substrat pur economic. Urmând moda generată de popularul film Top Gun - un lung-metraj de acţiune, cu un superpilot interpretat de Tom Cruise, care fusese realizat ca o reclamă lungă de două ore pentru Marina Statelor Unite -, NASA îşi dăduse seama de adevăratul potenţial al Hollywood-ului ca unealtă folosită în relaţiile publice. Cu discreţie, NASA începuse să le ofere caselor de producţie acces gratuit pentru filmare şi toate facilităţile secrete ale agenţiei — turnuri de lansare, spaţii de control al misiunilor, zone de antrenament. Obişnuiţi să plătească sume exorbitante de licenţă atunci când filmau în alte locuri similare, producătorii săriseră imediat când aflaseră de posibilitatea de a economisi milioane de dolari din bugetul unui film prin montarea unor filme de suspans despre NASA în locaţiile "gratuite" ale acesteia. Bineînţeles, respectivele case de producţie primeau accesul numai dacă agenţia aproba scenariul.
— Astfel se spală creierul publicului, se plânse un musafir care părea să fie hispanic. Filmele nu sunt nici pe jumătate la fel de proaste precum reclamele. Să trimiţi un cetăţean de frunte în spaţiu? Iar acum NASA are de gând să trimită o navetă cu echipaj complet feminin? Toate astea pentru publicitate!
Sexton oftă şi vocea îi deveni tragică:
— E adevărat, şi ştiu că nu trebuie să vă mai amintesc ce s-a întâmplat în anii optzeci, când Departamentul de Educaţie a falimentat şi a citat NASA ca irosind milioane de dolari ce puteau fi folosiţi în educaţie. Atunci NASA a încropit o cascadorie de relaţii publice prin care să demonstreze că e prietena sistemului educaţional. Au trimis un profesor de şcoală publică în spaţiu.
Făcu o pauză:
— V-o amintiţi cu toţii pe Christa McAuliffe.
În încăpere se lăsă tăcerea:
— Domnilor, reluă Sexton, oprindu-se dramatic în faţa focului din cămin. Cred că a sosit vremea ca americanii să afle adevărul, pentru binele tuturor. Este vremea ca americanii să înţeleagă că NASA nu ne conduce spre cer, ci mai degrabă împiedică explorarea spaţiului cosmic. Spaţiul cosmic este la fel ca orice altă industrie, iar menţinerea sectorului privat la pământ este un act vecin cu crima. Gândiţi-vă la industria computerelor, unde suntem martorii unei explozii căreia cu greu îi putem face faţă de la o săptămână la alta! De ce? Pentru că această industrie este un sistem de piaţă liberă. Recompensează eficienţa şi vizionarismul cu profituri. Ce-ar fi fost dacă industria computerelor ar fi fost condusă de guvern? Am continua să ne zbatem în Evul Mediu. În spaţiul cosmic batem pasul pe loc. Ar trebui să încredinţăm explorarea spaţiului cosmic în mâinile celor din sectorul privat. Americanii ar fi uluiţi de creştere, de slujbele create şi de visele îndeplinite. Eu cred că ar trebui să lăsăm sistemul de piaţă liberă să ne conducă spre noi culmi spaţiale. Dacă voi fi ales, voi transforma lupta de deschidere largă a uşilor către ultima frontieră într-o misiune personală.
Sexton îşi ridică paharul pentru a toasta:
— Prieteni, în seara asta aţi venit aici ca să vă hotărâţi dacă merit încrederea voastră. Sper că sunt pe cale să v-o câştig. Investitorii trebuie să construiască un preşedinte la fel cum construiesc o companie. Aşa cum acţionarii se aşteaptă la venituri din investiţii, la fel investitorii politici aşteaptă profituri. Mesajul meu din seara asta către dumneavoastră este unul simplu: investiţi în mine şi nu vă voi uita niciodată. Niciodată. Misiunile noastre sunt absolut identice.
Sexton întinse paharul către musafiri într-un gest de toastare.
— Cu ajutorul dumneavoastră, prieteni, în curând voi fi la Casa Albă… şi voi vă veţi putea "lansa" visele.
La doar câţiva metri mai încolo, Gabrielle Ashe înţepenise în întuneric. Din birou răsuna clinchetul armonios al paharelor de cristal şi trosnetul lemnelor în foc.
58
Cuprins de panică, tânărul tehnician NASA gonea prin habisferă. "S-a întâmplat ceva groaznic!" Îl găsi pe directorul Ekstrom stând singur în apropiere de zona presei.
— Domnule, icni tehnicianul, a avut loc un accident!