Bineînţeles că oficialităţile diferitelor agenţii guvernamentale nu încercau niciodată să corecteze asemenea interpretări greşite pentru că era preferabil ca omenirea să afle de o nouă apariţie a OZN-urilor decât despre noile capacităţi de zbor ale aeronavelor militare ale Statelor Unite.
"Însă totul s-a schimbat acum", îşi zise Ekstrom. În decurs de câteva ore, mitul despre extratereştri avea să devină o realitate confirmată, pentru totdeauna.
— Domnule director administrativ?
Un tehnician NASA venea în grabă spre eclass="underline"
— Un apel de urgenţă securizat în PSC.
Ekstrom oftă şi se întoarse spre individul respectiv. "Ce mama naibii s-a mai întâmplat?" Porni spre cabina de comunicaţii.
Tehnicianul goni pe lângă el.
— Tipii care observă radarul din PSC erau curioşi, domnule…
— Mda?
Ekstrom rămăsese cufundat în gândurile sale.
— În legătură cu submarinul imens care staţiona în zonă, lângă coastă. Ne întrebam de ce nu ne-aţi pomenit nimic despre el.
Ekstrom îşi ridică privirea:
— Ce zici?
— Submarinul, domnule? Puteaţi să le pomeniţi despre el măcar tipilor de la radar. Măsurile de securitate adiţionale pe mare sunt de înţeles, dar echipa de la radar a fost luată pe nepregătite.
Ekstrom se opri:
— Ce submarin?
Tehnicianul se opri şi el, neaşteptându-se ca directorul administrativ să fie surprins de ce-i spusese eclass="underline"
— Nu face parte din operaţiunile noastre?
— Nu! Unde se află?
Tehnicianul simţi un nod în gât.
— La circa cinci kilometri, în larg. L-am prins pe radar din noroc. A ieşit la suprafaţa doar acum câteva minute. Un semnal al naibii de mare. O navă imensă. Ne-am imaginat că le-aţi cerut celor de la Marina S.U.A. să păzească operaţiunile fără ca noi să ştim.
Ekstrom făcu ochii mari:
— Cu siguranţă, nu!
Vocea tehnicianului începu să sune ezitant:
— Atunci, domnule, cred că ar trebui să vă informez că un submarin tocmai s-a întâlnit cu o aeronavă în largul coastei. Probabil, un schimb de oameni. De fapt, am fost cu toţii surprinşi să vedem că încearcă cineva aşa ceva pe un asemenea vânt.
Ekstrom înmărmuri. "Ce mama naibii caută un submarin chiar lângă coasta insulelor Ellesmere fără ca eu să ştiu?"
— Ai văzut în ce direcţie a pornit aeronava după întâlnire?
— Înapoi spre baza aeriană Thule. Presupun că pentru a-i duce rapid pe continent.
Ekstrom nu mai scoase nici o vorbă până ajunse la cabina de comunicaţii. Când ajunse în încăperea întunecată, îl întâmpină o voce răguşită, dar cunoscută.
— Avem o problemă, îi zise Tench, tuşind în timp ce vorbea. E legată de Rachel Sexton.
76
Senatorul Sexton uitase de când se privea în gol când auzi bătăile. Când îşi dădu seama că zgomotele din urechi nu se datorau alcoolului, ci cuiva care bătea în uşa apartamentului său, se ridică de pe canapea şi porni împleticindu-se spre intrare.
— Cine e? strigă el, neavând chef de vizitatori.
Bodyguard-ul îi spuse identitatea musafirului. Sexton se trezi instantaneu. "Da' ştiu că se mişcă repede." Sperase să nu fie nevoit să poarte o asemenea conversaţie până a doua zi.
Inspirând adânc şi îndreptându-şi părul, Sexton deschise uşa. Cunoştea prea bine chipul din faţa lui — dur şi parcă de ceară, în ciuda celor şaptezeci şi ceva de ani ai omului. Sexton se întâlnise cu el de dimineaţă, în dubiţa albă Ford Windstar, în parcarea unui hotel. "Oare a fost azi-dimineaţă?", se întrebă Sexton. Doamne, cât se mai schimbaseră lucrurile de atunci!
— Pot să intru? întrebă vizitatorul.
Sexton se dădu la o parte, permiţându-i şefului SFF să treacă.
— A mers bine întâlnirea? se interesă omul, după ce Sexton închise uşa.
"Dacă a mers bine?" Sexton se întrebă pe ce lume trăia individul.
— Treburile mergeau excelent până ce şi-a făcut apariţia preşedintele la televizor.
Bărbatul în vârstă dădu din cap, părând dezgustat:
— Da. O victorie incredibilă. Va dăuna mult cauzei noastre.
"Va dăuna mult cauzei?" Iată un optimist. Cu triumful obţinut de NASA în acea seară, tipul avea să fie de mult mort şi îngropat înainte ca SFF să-şi atingă ţelurile legate de privatizare.
— De ani de zile bănuiesc existenţa unor astfel de dovezi, continuă bătrânul. Nu ştiam când şi sub ce formă, dar mai devreme sau mai târziu trebuiau să apară.
Sexton era uluit:
— Nu sunteţi surprins?
— Matematica universului vorbeşte de la sine despre existenţa altor forme de viaţă, replică musafirul, în timp ce se îndrepta spre biroul lui Sexton. Această descoperire nu mă surprinde deloc. Din punct de vedere intelectual, sunt chiar emoţionat. Din punct de vedere spiritual, sunt uimit. Politic însă, mă simt profund deranjat. Momentul ales nu putea fi unul mai prost.
Sexton se întreba de ce mai venise individul. Cu siguranţă, nu pentru a-l încuraja.
— După cum ştiţi, rosti bătrânul, companiile membre ale SFF au cheltuit milioane de dolari încercând să deschidă frontiera spaţială cetăţenilor particulari. În ultima perioadă, o mare parte din acei bani au intrat în campania dumneavoastră electorală.
Sexton trecu brusc în defensivă:
— N-am avut nici un control asupra dezastrului din seara asta. Casa Albă m-a ademenit să atac NASA!
— Da. Preşedintele şi-a jucat bine cărţile. Şi totuşi s-ar putea să nu fie totul pierdut!
În ochii individului se citea un licăr ciudat de speranţă.
"E senil", gândi Sexton. Totul fusese pierdut, definitiv. Toate posturile de televiziune dezbăteau acum problema eşecului campaniei electorale a senatorului.
Bătrânul intră în birou, se aşeză pe canapea şi îşi fixă privirea-i obosită asupra lui Sexton:
— Vă amintiţi, reluă el, de problemele pe care NASA le-a avut iniţial cu anomaliile aplicaţiilor software de la bordul sistemului de sateliţi PODS?
Sexton nu-şi putea imagina unde bătea individul. "Ce importanţă mai are acum? PODS a găsit un blestemat de meteorit cu fosile!"
— Dacă vă amintiţi, aplicaţiile software de la bordul sateliţilor nu au funcţionat cum trebuie la început. Chiar dumneavoastră aţi făcut mare tam-tam în presă pe tema asta!
— Aşa şi trebuia! izbucni Sexton, aşezându-se în faţa lui. Era un nou eşec înregistrat de NASA!
Bărbatul încuviinţă:
— De acord. Însă la puţin timp după aceea, NASA a ţinut o conferinţă de presă în care a anunţat că a găsit o cale de evitare a problemelor — un fel de "petic" pentru lipsurile din aplicaţia software.
Sexton nu văzuse acea conferinţă de presă, dar auzise că fusese scurtă, ternă şi cu greu demnă de vreo noutate — liderul proiectului PODS descriind în termeni tehnici plicticoşi cum reuşise NASA să depăşească o eroare minoră în software-ul PODS de detectare a anomaliilor, astfel încât totul devenise perfect operaţional.
— Am urmărit proiectul PODS cu interes de când a eşuat îi zise omul, după care scoase o casetă video şi se îndreptă spre televizorul lui Sexton.
Puse caseta în aparatul de redare şi continuă:
— Asta ar trebui să vă intereseze.
Caseta începu să ruleze. Se vedea sala de conferinţă a NASA a sediului din Washington al agenţiei. Un bărbat bine îmbrăcat se afla pe podium şi saluta audienţa. Sub podium se vedea o etichetă pe care scria: