— Bine, mulţumesc.
Sexton intră în apartament spumegând de furie. "Cât de complicate au fost nenorocitele mele de ordine? Fără vizitatori!" Trebuia să presupună acum că, dacă stătuse înăuntru o vreme şi apoi ieşise fără a scoate o vorbă, Gabrielle auzise lucruri de care nu ar fi trebuit să afle. "Şi totul în seara asta blestemată."
Mai presus de orice, Sexton ştia că nu îşi permitea să piardă încrederea lui Gabrielle; când erau dezamăgite, femeile puteau deveni răzbunătoare şi proaste. Sexton trebuia să îi recâştige încrederea. Avea nevoie de ea în tabăra lui, în noaptea asta mai mult ca oricând.
79
Aflându-se la etajul patru al studiourilor de televiziune ABC, Gabrielle Ashe stătea singură în biroul cu pereţi de sticlă al Yolandei şi privea în gol spre covor. Întotdeauna se mândrise cu instinctele ei şi cu flerul de a şti în cine să aibă încredere. Pentru prima dată după mulţi ani, Gabrielle se simţea acum singură, neştiind pe ce cale să apuce.
Sunetul telefonului ei mobil o făcu să îşi ia privirea de la covor. Ezitând, îi răspunse.
— Gabrielle Ashe.
— Eu sunt, Gabrielle.
Recunoscu imediat timbrul vocii senatorului, deşi Sexton părea surprinzător de calm având în vedere cele petrecute.
— A fost o noapte a naibii de grea, zise el, aşa că lasă-mă să vorbesc. Sunt convins că ai văzut conferinţa preşedintelui. Isuse, noi am pariat pe cărţile proaste. Mi se face rău doar când mă gândesc la asta. Probabil că te învinovăţeşti singură. N-o face. Cine naiba ar fi putut să ghicească? Nu e vina ta. Oricum, ascultă-mă bine! Cred că există o cale de a recâştiga ce am pierdut.
Gabrielle se ridică. Nu putea să-şi imagine nici măcar la ce se referea Sexton. Nu era deloc reacţia la care se aşteptase.
— În seara asta am avut o întâlnire, continuă senatorul, cu reprezentanţi ai industriei aerospaţiale private, şi…
— Aţi avut? lăsă Gabrielle să-i scape fără voie, uluită să-l audă că re-cunoaşte. Adică… n-am avut nici cea mai vagă idee.
— Mda, nimic important. Te-aş fi rugat să participi, dar tipii ăştia ţin enorm la intimitatea lor. Unii dintre ei donează bani pentru campania mea. Nu e ceva despre care ar vrea ca lumea să afle.
Gabrielle se simţea complet dezarmată:
— Dar… nu e ilegal?
— Ilegal? Pe naiba, nu! Toate donaţiile sunt sub limita de două mii de dolari. Boabe de fasole. Tipii ăştia abia dacă deschid gura, dar eu le ascult smiorcăielile oricum. Să spunem că investesc în viitor. Păstrez discreţia asupra poveştii, deoarece, ca să fiu sincer, aparenţele nu sunt prea benefice. Dacă prind cumva de veste cei de la Casa Albă, se alege praful din toate astea. Oricum, ascultă, nu despre asta voiam să îţi vorbesc. Te-am sunat să îţi spun că, după întâlnirea din seara asta, discutam cu şeful SFF…
Timp de câteva secunde, deşi Sexton continua să vorbească, Gabrielle simţi cum faţa îi ia foc şi că ruşinea o copleşea. Fără nici cea mai mică aluzie din partea ei, senatorul recunoscuse întâlnirea cu directorii companiilor aerospaţiale private. "Perfect legal." Şi când se gândea ce era să facă! Slavă Domnului că o oprise Yolanda la timp. "A fost cât p-aci să sar în barca lui Marjorie Tench!"
— … Aşa că i-am spus şefului SFF, spunea senatorul, că tu ai putea obţine acea informaţie pentru noi.
Gabrielle asculta acum cu atenţie:
— În regulă!
— Contactul de la care ai primit informaţiile confidenţiale despre NASA în ultimele luni… Presupun că mai poţi lua legătura cu el!
"Marjorie Tench." Gabrielle se strâmbă ştiind că nu-i va putea mărturisi niciodată cum fusese manipulată de informatorul ei.
— Mmm… cred că da, minţi ea.
— Bine. Am nevoie de nişte informaţii de la tine. Chiar acum.
În timp ce-l asculta, Gabrielle înţelese cât de mult îl subestimase pe senatorul Sedgewick Sexton în ultima vreme. Poate că omul îşi mai pierduse din strălucire de când începuse ea să fie interesată de cariera lui. În seara asta însă îşi revenise. Ameninţat puternic de o lovitură mortală, Sexton plănuia un contraatac. În plus, n-avea de gând s-o pedepsească pe Gabrielle, chiar dacă ea fusese cea care îl condusese pe această cale nenorocită. În loc de asta, îi oferea ocazia să-şi ispăşească păcatele.
Iar ea voia să-şi ispăşească toate păcatele.
Indiferent care ar fi preţul pe care ar trebui să-l plătească.
80
William Pickering privi pe fereastra biroului înspre şirul îndepărtat de felinare de pe Leesburg Highway. Se gândea adesea la ea când stătea singur acolo, pe acoperişul lumii.
"Atâta putere… şi n-am fost în stare să o salvez."
Diana, fata lui Pickering, murise în Marea Roşie, în vreme ce se afla la bordul unei mici nave de escortă şi se antrena să devină navigator. Nava ei era ancorată într-un port sigur într-o după-amiază însorită când o şalupă încărcată cu explozibil şi manevrata de doi terorişti sinucigaşi traversase încet portul şi explodase la contactul cu nava. În acea zi, alături de Diana Pickering, muriseră alţi treisprezece tineri soldaţi americani.
William Pickering fusese devastat. Furia îl copleşise săptămâni de-a rândul. După ce atacul fusese atribuit unei grupări teroriste pe care CIA o căuta de ani de zile fără succes, furia lui se transformase în turbare. Se dusese direct la sediul CIA şi ceruse răspunsuri.
Acceptase cu greu acele răspunsuri.
CIA se pregătise să ia cu asalt acea grupare cu luni de zile în urmă, dar aştepta fotografiile de înaltă rezoluţie de la sateliţi pentru a putea planifica un atac precis asupra ascunzătorii din munte a teroriştilor din Afganistan. Fotografiile trebuiau făcute de un satelit NRO în valoare de 1,2 miliarde dolari cu numele de cod Vortex 2, acelaşi satelit care fusese spulberat pe rampa de lansare de racheta purtătoare NASA. Din cauza accidentului NASA, lovitura CIA fusese amânată, iar Diana Pickering murise.
Mintea îi spunea lui Pickering că NASA nu fusese direct responsabilă, dar inimii îi venea greu să ierte. Ancheta declanşată asupra cauzelor accidentului dezvăluise că inginerii NASA responsabili cu sistemul de injectare a combustibilului fuseseră obligaţi să utilizeze materiale de mâna a doua în efortul de a nu depăşi bugetul alocat.
— În cazul zborurilor manevrate de la distanţă, explicase Lawrence Ekstrom într-o conferinţă de presă, NASA pune mai presus de toate eficienţa costurilor. În acest caz, rezultatele nu au fost optime. Vom avea mai multă grijă pe viitor.
"Nu au fost optime." Diana Pickering fusese ucisă.
Mai mult, deoarece satelitul spion era secret, publicul n-a aflat niciodată de dezintegrarea unui satelit NRO în valoare de 1,2 miliarde dolari şi nici de pierderea a numeroase vieţi.
— Domnule? se auzi vocea secretarei prin intercom, trezindu-l din reverie. Pe linia unu. Marjorie Tench.
Pickering se scutură ca să se trezească şi se uită la telefon. "Din nou?" Lumina din dreptul liniei unu părea să clipească a urgenţă. Pickering se încruntă şi răspunse:
— Aici Pickering.
Vocea lui Tench şuiera de mânie:
— Ce v-a spus?
— Pardon?
— V-a contactat Rachel Sexton! Ce v-a spus? Era pe un submarin, pentru numele lui Dumnezeu! Vreau nişte explicaţii pentru asta!
Lui Pickering i se părea evident că negarea nu constituia o opţiune. Tench îşi făcuse temele. Era surprins că individa aflase de Charlotte, dar probabil că îşi pusese la bătaie toată influenţa ca să obţină nişte răspunsuri.
— Da, am fost contactat de domnişoara Sexton.
— Aţi aranjat să fie luată de acolo. Şi nu m-aţi sunat?!?
— Am aranjat transportul. E corect.
Mai rămăseseră două ore până ce Rachel Sexton, Michael Tolland şi Corky Marlinson trebuiau să aterizeze la baza aeriană Bollings din apropierea NRO.
— Şi totuşi aţi hotărât să nu mă informaţi???
— Rachel Sexton a adus câteva acuzaţii foarte deranjante.
— Privind autenticitatea meteoritului… şi un soi de atac la adresa vieţii ei?