La lumina zilei apăru efigia de marmură a ceea ce în imaginaţia unui lucrător-sculptor de prin'
1830 trebuia să reprezinte- un poet. Un fel de Byron — însă ceva mai mic, cu părul mai vîlvoi, şi cu profilul împrumutat de la unii din grecii lui Canova — stătea sprijinit pe un trunchi de coloană, cu ochii de marmură îndreptaţi în sus în urmărirea vreunei muze zburătoare. O mantie îi aluneca de pe umeri ; restul costumului era alcătuit de o frunză de viţă.
în vîrful trunchiului de coloană se afla un sul de marmură pe jumătate desfăcut, pe care mîna stingă a poetului îl ţinea ca să nu fie smuls de viitoarea inspiraţiei. Era evident că mîna dreaptă ţinuse la origine deasupra foii virgine o pană. Din păcate, însă, mîna şi braţul pînă la cot dispăruseră. La baza coloanei se afla o plăcuţă pătrată pe care, în cazul cind statuia urma să fie folosită în scopul pentru care fusese făcută trebuia să fie scris numele şi titlurile de glorie ale poetului pe al cărui mormînt avea să fie aşezată. Plăcuţa era însă goală. Probabil că
pe vremea cînd fusese exe-
275
tt*
cutată această sculptură, în'principatul de Massa Carrara era penurie de poeţi lirici.
— E bellissimo î1, exclamă fratele băcanului, dîndu-se înapoi cîţiva paşi şi privind statuia cu un ochi de cunoscător.
— Davvero -, se declară de acord domnul Cardan, gîndindu-se cu amărăciune la etruscul său tolănit, la sarcofagul de Jacopo della "Quercia, la demonul său roman.
Şi totuşi, se consolă el, nici măcar un basorelief de Giotto nu i-ar fi putut aduce cele douăzeci şi cinci de mii de lire.
1 E foarte frumos (it.)*
2 într-adevăr (it).
ţ>r
•8f
Capitolul X
Cînd domnul Cardan se întoarse în Palatul Cybo Malaspina, descoperi că, în timpul absenţei sale, numărul oaspeţilor crescuse prin sosirea doamnei Chelifer. Doamna Aldwinkle nu ţinuse cu tot dinadinsul s-o aibă pe doamna Chelifer sub acelaşi acoperiş dar văzînd că Chelifer se pregătea să plece imediat ce-i va sosi mama, insistă pe dată să vină şi dînsa la palat.
— E absurd, ripostase ea, să -vă duceţi la acel hotel oribil din Marina di Vezza şi să staţi acolo incomod cî-teva zile, ca apoi să plecaţi la Roma cu trenul. Trebuie s-o aduci pe mama aici, iar apoi, cînd va veni timpul ca domnul Falx să plece la conferinţa sa, ne vom duce cu toţii la Roma cu automobilul. Va fi mult mai plăcut.
Chelifer încercase să obiecteze, dar doamna Aldwinkle nici nu voi să audă. Cînd doamna Chelifer sosise in gara Vezza, îl găsise pe Francis aşteptînd-o pe peron împreună cu doamna Aldwinkle, îmbrăcată într-o rochie de tussor galben şi cu un voal alb fluturîndu-i pe umăr.
Urările de bun venit pe care le primi de la doamna Aldwinkle fură mult mai afectuoase şi mai pline de efuziune decît cele ale fiului său. Puţin cam ameţită de această primire, dar păstrîndu-
şi calmul şi demnitatea, doamna Chelifer se lăsase condusă la Rolls Royce-ul care îi aştepta.
— îl admirăm atît de mult pe fiul dumneavoastră, îi spuse doamna Aldwinkle, e atît de... cum să vă spun ? —• atît de post-bellum, atît de structural apropiat nouă. Doamna Aldwinkle se grăbi să nu piardă prilejul de a arăta că se află printre cei mai tineri din tînăra gene-277
raţie. Ştie să exprime tot ce simţim noi doar în mod confuz. Şi vă mai miraţi că-l admirăm atît
?
Pînă acum, doamna Chelifer avusese numai surprize. Ii trebui cîtva timp să se obişnuiască cu doamna Aldwinkle; Şi palatul fu pentru ea o surpriză.
— Un superb exemplar al barocului timpuriu, o asigură doamna Aldwinkle arătîndu-i palatul cu vîrful umbrelei.
Dar chiar după ce află toate datele, palatul i se păru doamnei Chelifer cam bizar.
Doamna Aldwinkle era foarte amabilă cu noul musafir ; dar în sinea ei îi displăcea profund.
Oricum, existau puţine motive să o simpatizeze pe doamna Chelifer. Cele două femei n-aveau nimic comun : concepţiile lor despre viaţă erau diferite şi ireconciliabile ; fiecare trăise in lumea ei. în cel mai bun caz, doamna Aldwinkle ar fi găsit că doamna Chelifer este burgeoise şi bornee *. în împrejurările de faţă, însă, o ura. Şi nici nu-i de mirare : pentru Chelifer, mama sa era o scuză permanentă şi excepţională de a se îndepărta de doamna Aldwinkle. Era evident că existenţa unui asemenea obstacol şi a unei asemenea justificări permanente de infidelitate în propria-i casă o supăra pe doamna Aldwinkle. în acelaşi timp, trebuia să fie în termeni buni cu doamna Chelifer, căci dacă s-ar fi certat cu mama, fiul ar fi plecat şi el. Deşi în sinea ei era furioasă, doamna Aldwinkie continua să o trateze cu aceeaşi afecţiune copleşitoare ca la început.
Sosirea doamnei Chelifer a fost primită cu mai multă bucurie de ceilalţi oaspeţi. Domnul Falx găsi la ea un suflet mai sensibil şi mai înţelegător decît al gazdei sale. Pentru lordul Hovenden şi Irene venirea ei însemna în-ceta'rea completă a îndatoririlor de spion ale Irenei ; de altfel o simpatizau şi pentru caracterul ei.
-- O bătrînică foarte drăgusă — nu-i asa ? obişnuia să spună lordul Hovenden.
Domnişoara Thrîplow ţinea să arate că aproape o diviniza.
1 Mărginită (fr.).
276
; —■ E atiî de extraordinar de bună şi de. simplă şi integră, nu ştiu dacă înţelegi ce vreau să
spun îi explică ea lui Calamyv Să fii în stare să manifeşti un entuziasm atît de mare pentru cîntcce populare şi drepturile animalelor şi alte lucruri de acest gen — e de-a dreptul minunat
! E o lecţie pentru noi toţi — conchise domnişoara Thriplow — o lecţie.
Din punctul ei de vedere, doamna Chelifer era înzestrată cu toate acele calităţi pe care, din nefericire, băcanul din sat nu le avusese. Simbolul tuturor vir-tuţiior sale — în cazul în care le-ar fi avut — fusese şorţul alb. Integritatea doamnei Chelifer era simbolizată, la rîndul ei, de rochiile-i cenuşii, care parcă n-avcau vîrstă.
■— Este o quakeră a Naturii, dacă e posibil aşa ceva, declară domnişoara Tliriplow. Nu cu mult timp în urmă ea însăşi aspirase să devină o ferventă Apărătoare a Naturii. Nu-mi închipuisem că poate exista ceva atît de bun şi de pur, ca o porumbiţă, decît în picturile academice de prin 1830. Cunoşti tabloul „O călugăriţă în pelerinaj la Mayflower", sau ceva în acest gen. Vă-. zîndu-l într-un muzeu ţi se pare absurd ; pe cind in viaţa de toate zilele e frumos.
Calamy o aprobă.
Dar persoana care într-adevăr s-a îndrăgostit' de doamna Chelifer fu Grace Elver. Din clipa în care o văzu, o urmă ca un căţeluş. La rîndul ei, doamna Chelifer o adoptă în mod provizoriu.
După ce luă cunoştinţă de preferinţele şi ocupaţiile doamnei Chelifer, domnul Cardan işi explică predilecţia ei pentru Grace prin aceea că semăna foarte mult cu un cîine sau o pisică
de pripas. Şi invers — dragostea la prima vedere a domnişoarei Elver se datora faptului că şi ea cu mintea ei de pisică îşi dădea seama că a întîlnit un protector înnăscut şi un prieten. în orice caz, domnul Cardan era extrem de recunoscător doamnei Chelifer pentru faptul că îşi făcuse apariţia tocmai în acest moment. Prezenţa ei făcea mai uşoară o situaţie care altminteri ar fi fost dificilă.
279
El nu se îndoise cîtuşi de puţin că doamna Ald-winkle va fi impresionată de povestea romantică a răpirii lui Grace. Şi .într-adevăr, cind i-a spus-o a fost impresionată, deşi, mai puţin decît sperase el ; era prea ocupată cu propriile-i treburi pentru a fi capabilă să răspundă