— Dar ce spuneţi de „Ale in a Saxon rumkin" * îi sugeră Chelifer.
Domnul Cardan dădu din cap:
— Nu se compară cu etrusca. Nu are suficiente consoane. E ceva prea uşor, prea spumos şi trivial. Parcă ar fi vorba de apă gazoasă.
— Dar după cum prea bine ştiţi, urmă Chelifer, „flucuthukh1' ar putea să
însemne în etruscă şi apă gazoasă. Fufluns.. vă dau crezare, e un nume foarte potrivit-Dar poate că şi acest nume e doar o întîmplare fericită.
1 Bere într-o cupă saxonă (engl.).
N-aveţi nici o dovadă că şi în ce priveşte alte noţiuni făceau să se potrivească atît de bine sonoritatea cuvintelor cu sensul lor. Cînd Fufluns flucuthukh-a ziz-ul" ar putea fi tradus şi
„cînd Bachus îşi subţie vinul cu apă gazoasă". N-aveţi de unde să ştiţi.
— Aveţi perfectă dreptate, încuviinţă domnul Cardan. Nu ştiu. De altfel, nici alţii. M-am lăsat purtat de entuziasmul meu pentru Fufluns. S-ar putea ca flucuthukh să nu aibă acea semnificaţie suculentă pe care un cuvînt cu o asemenea sonoritate ar trebui să o aibă. Ar putea chiar să însemne, după cum afirmaţi, apă gazoasă. Şi totuşi, continui să sper în mai bine ; am încredere în etruscii mei. într-o bună zi, cînd se va găsi cheia pentru a se descifra această
limbă fosilizată, cred că mi se va da dreptate. Atunci se va descoperi că flucuthukh e un cuvînt tot atît de adecvat sensului ca şi Fufluns — ţineţi minte ce vă spun ! E o limbă
extraordinară, afirm încă o dată. Cine ştie ? Poate că peste vreo cîteva generaţii un nou Busby sau Keat vor scanda pe spinările băieţilor noştri din Anglia regulile sintaxei şi prozodiei etrusce. Nimic nu mi-ar da o satisfacţie mai mare. Latina şi greaca au o oarecare valoare practică infinitezimală. Etrusca este, însă, total şi absolut nefolositoare. Ce altă disciplină mai bună pentru educaţia unui gentleman ar mai putea fi descoperită ? E marea limbă moartă a viitorului. Dacă etrusca n-ar exista, ar trebui inventată.
— E tocmai ce vor avea de făcut pedagogii, spuse Chelifer, întrucît nu există nici un fel de literatură etruscă în afară de inscripţiile şi galimaţiile de pe fîşiile în care sînt înfăşurate mumiile de la Agram.
— Cu atît mai bine, replică domnul Cardan. Dacă am scri-o noi înşine, am găsi poate că
literatura etruscă este interesanta1. O literatură etruscă scrisă de etrusci ar fi tot atît "de plictisitoare ca orice altă literatură din antichitate. Dar dacă poemele epice ar fi scrise de dumneavoastră, dialogurile socratice de mine, iar istoria de vreun maestru al ficţiunii ca domnişoara Thriplow, atunci am fi în posesia unei culegeri în care puţinii elevi, capabili să profite de pe urma educaţiei ce li se dă, ar putea fi într-adevăr "interesaţi.
Iar cînd, după încă o generaţie,
328
329
Ideile noastre vor fi considerate la fel de depăşite ca şi cele ale lui Tulius sau Horaţiu, literatura Etruriei va fi scrisă da descendenţii noştri. Fiecare generaţie va folosi această limbă
moarta pentru a-şi exprima propriile idei. Şi exprimate într-un idiom atît de bogat ca acel pe care îl consider eu că este etrusca, ideile vor părea şi mai importante şi memorabile. Căci de multe ori am observat că o idee, care, exprimată în limba natală respectivă, pare obtuză, mediocră şi opacă, devine dară pentru ochii minţii, capătă o nouă semnificaţie, cînd i se dă un veşmînt străin, nefamiliar. Un dicton în latină are mai multă greutate, pare mai adevărat, decît acelaşi dicton în engleză. Pe legea mea, dacă studiul limbilor moarte este in general de vreun folos, ceea ce mi-ar părea rău să admit, acesta constă tocmai în dezvăluirea importanţei mediului verbal în care sînt exprimate ideile. A cunoaşte acelaşi lucru în mai multe limbi, înseamnă a-l cunoaşte (în cazul în care nu eşti complet lipsit de inteligenţă) mai profund, mai bine decît într-una singură. Tînărul care învaţă că zeul vinului se numeşte în etruscă Fufluns, are o cunoaştere mai profundă a atributelor acestui personaj divin decît tînărul care îl cunoaşte numai sub denumirea de Bachus. Doresc ca arheologii să descopere cheia limbii etrusce numai pentru a pătrunde mai adine semnificaţia unui obiect sau a unei idei exprimată de cuvinte atît de somptuoase ca jlucuthukh sau khathe. De rest nu-mi pasă. înţelesul acestor inscripţii este o problemă care mă lasă complet indiferent. Căci, la urma urmei, ce-ar putea descoperi ? Nimic din ceea ce nu cunoaştem. Ar descoperi că înainte ca romanii să fi cucerit Italia, oamenii mîncau şi beau, se iubeau, adunau averi, îi oprimau pe vecinii mai slabi, se distrau făcînd sport, întocmeau legi etc. Toate acestea le-ai putea descoperi şi coborînd pe Piccadiîly în orice zi a săptămînii. Şi apoi, sîntem în posesia imaginilor lor. Arătă cu mîna.
Ghidul care ascultase răbdător acest discurs de neînţeles pentru el, răspunse la acest gest ridieîndu-şi lampa de acetilenă. Readuse în mod miraculos la existenţă, de lumina albă şi puternică, o mulţime de forme în culori vii apărură pe pereţii cavoului. încadraţi de arbori stilizaţi, o pereche de luptători de "un
330
roşu inclus, cu ochi de egipteni şi profiluri de greci, aşa cum le cunoaştem de pe cele mai vechi vase. căutau să se apuce unul pe celălalt. De o parte şi de cealaltă, dincolo de copaci, stăteau două perechi de cai negri, cu picioare lungi. Deasupra lor, în segmentul de cerc dintre linia superioară a acestei picturi şi boltă, zăcea culcat un mare leopard, cu blana albă şi pete negre, aidoma Clinilor şi pisicilor din porţelan chinezesc dintr-o epocă mai tirzie. Pe peretele din stingă era înfăţişat un banchet : etrusci de culoare roşu închis stăteau tolăniţi pe banchete ; femei albe ca de porţelan formau cu partenerii lor bronzaţi acelaşi contrast voluptuos ca între nimfele palide şi durdulii ale lui Boucher şi păstorii negricioşi — amanţii lor. Cu gesturi de hieratică simpatie, ei închinau cupole de vin. Pe peretele opus, nişte păstrări mînuiau praştia sau plasa. Cerul era plin de zburătoare ; pe marea albastră se prindea peştele cu ostia. O lungă
inscripţie brăzda peretele de la dreapta la stingă. Pe tavanul boltit erau pictate carouri roşii negre şi albe. Deasupra uşii scunde şi înguste care dădea în anticameră stătea îngenuncheat un taur alb şi binevoitor. Acum două mii cinci sute de ani, aici şi-au plîns ei mortul.
— Ii vedeţi vînînd, bînd, jucîndu-se, iubind — continuă domnul Cardan. Ce altceva v-aţi fi putut aştepta să facă ? Aceste inscripţii nu ne vor spune mai mult decît ceea ce cunoaştem. E
adevărat că şi eu vreau să ştiu ce înseamnă. Dar numai pentru că sper că bărbatul cel negricios îi spune albei sale doamne : „Flucuthiikh cu ochii tăi," sau cuvinte care să exprime acelaşi lucru, „şi eu mă voi fluciithukh cu ochii mei." Dacă într-adevăr aceasta este ceea ce îşi spun.