de moscata dulce, care e o băutură uşoară ca pentru femei. Şi acum hai să vedem ce se poate mînca aici.
Luă meniul şi, ţinindu-l la distanţă — pentru că era ■prezbit din cauza bătrîneţii — începu să
citească rar numele diferitelor bucate, insoţindu-le de comentarii. Domnul Cardan era întotdeauna cel care comanda meniurile (deşi în general lordul Hovenden sau doamna Aldwinkle erau cei care le plăteau) ; exista un consim-1 Este este Jo Defuck. Zaep aici din pricina excesului. Stă-pînnl meu a murit.
339
ţămînt tacit şi unanim că domnul Cardan era expert în mîncăruri şi băuturi, un gurmand de profesie, un băutor priceput şi erudit.
Văzîndu-l pe domnul Cardan că citeşte meniul, patronul se apropie frecîndu-şi mîinile şi zîmbind cordial — un Rolls Royce plin de străini avusese efectul său — pentru a primi comanda şi a face recomandările.
— Peştele — îi împărtăşi el domnului Cardan — peş~ tele-i specialitatea noastră. îşi duse degetele la gură şi le • sărută. E din Bolsena, din lacul de acolo. Arătă cu degetul spre fereastra întunecată.
Undeva, departe, în acest întuneric se afla lacul Bolsena.
Domnul Cardan îşi ridică mîna.
— Nu, nu, protestă el cu hotărîre, scuturînd din cap. Nu-mi vorbi de peşte. Niciodată în aceste localităţi mici nu poţi avea garanţia că e proaspăt, explică el însoţitorilor săi. Şi mai ales pe o vreme atît de călduroasă. Şi, în afară de asta, imaginaţi-vă ce ar însemna să
mîneăm peşte din Bolsena — un loc unde se produc miracole, unde ostiile sfinte sî-ngerează
spre convingerea credincioşilor şi ca o demonstraţie de transsubstanţiere. Nu, nu, repetă
domnul Cardan. Oricum peştele din Bolsena e suspect. Să perseverăm în ouă prăjite şi muşchi de viţel. Sau poate puţin clapon fript...
— Vreau peşte, interveni domnişoara Elvcr. Tonul serios şi plin de pasiune al vocii ei contrasta în mod izbitor cu tonul glumeţ şi ironic al domnului Cardan.
— Nu te-aş sfătui, repetă domnul Cardan.
— îmi place peştele.
— Dar s-ar putea să fie stricat. Nu poţi şti niciodată-
— Dar eu vreau, insistă domnişoara Elvcr. îmi place peştele. Buza de jos, groasă, începu să
tremure şi ochii i se umplură de lacrimi. Vreau.
— Bine, dacă vrei îl vei avea, spuse domnul Cardan, grăbindu-se s-o consoleze. Dacă îţi place într-adevăr. îmi era numai teamă că nu-i proaspăt. Dar s-ar putea să fie.
Domnişoara Elver se linişti, îşi suflă nasul şi zîmbi.
340
•— Mulţumesc, Tomy, spuse ea si roşi c-înd pronunţă numele.
După cină, ieşiră în piaţă să bea cafea şi lichior. Piaţa era plină de lume şi bine luminată. în centrul ei, fanfara Societăţii Filarmonice din localitate dădea concertul obişnuit de duminică
seara. întreaga scenă era dominată de marea biserică a lui Sammicheli clădită pe o ridicătură
de teren. Zidurile străjuite de pilaştri erau luminate direct : cupola se profila insă neagră
pe cer.
— Se pare că n-avem de ales. spuse domnul Cardan privind piaţa, decît între Cafe Moderno şi Bar Ideale. în ce mă priveşte prefer idealul, păcat numai că într-un bar trebuie să stai în picioare, in timp ce într-o cafenea, în ciuda materialismului cras, poţi sta jos. Mi-e teamă că Moderno se impune de la sine.
Porni în direcţia cafenelei.
— Şi fiindcă veni vorba de baruri — deschise vorba Chelifer după ce se aşezară la o măsuţă
in faţa cafenelei —^ v-aţi gîndit vreodată la cuvintele englezeşti care au intrat în circuitul internaţional ? E o selecţie cam curioasă şi care pune într-o anumită lumină natura şi semnificaţia civilizaţiei noastre anglo-saxone. Cele trei cuvinte din limba lui Shakespeare, care au o circulaţie cu adevărat universală, sînt : Bar, Sport şi W.C. Ele sînt acum în aceeaşi măsură finlandeze, ca şi engleze. Fiecare din aceste cuvinte şi-a format, aş putea spune, o familie. în jurul noţiunii de Bar sînt grupate o serie de alte cuvinte internaţionale ca : biţter, cocktail, whisky, şi altele de acest gen. Cuvîntul „Sport" se laudă cu o mare familie : match, de pilda, Touring Club, verbul a boxa, Cycle-Car, performanţă (în sens sportiv) şi multe altele. Noţiunea de instalaţie sanitară hidraulică nu are decît o odraslă de care îmi amintesc acum şi anume tub 1. Acest cuvînt pare straniu de învechit în limba engleză contemporană. în Iugoslavia, însă, este foarte la modă. Şi în felul acesta ajungem la acea. clasă extrem de bizară de cuvinte englezeşti internaţionale care niciodată n-au făcut parte din engleza bună. Smoking, de pildă, dancing, jive-o'clock ■—
aceste cuvinte n-au avut o existenţă decît pe continen-
1 Cadă (engl.).
341
tul european. în ceea ce priveşte high-life-u\, cuvint care este atît de popular la Atena, unde se scrie pe litere cam aşa —■ yota, gama, lamda, yota, fi — el ^oate fi localizat în istoria culturii noastre naţionale în epoca victoriană îndepărtată. r
—■ Şi spleen, .interveni domnul Cardan, aţi uitat spleenul. El provine şi mai demult. E un cuvînt aristocratic, foarte frumos : am fost proşti că l-am lăsat să moară. Acum trebuie să te duci în Franţa ca să-l poţi auzi din nou.
— Poate a dispărut cuvîntul, spuse Chelifer, în schimb acea stare de spirit pe care o exprimă
nu s-a manifestat, cred, niciodată mai pregnant ca acum. Cu cit înaintăm pe calea progresului material, cu cit sîntem mai bogaţi şi avem mai mult timp la dispoziţie, cu cit dispunem de mai multe distracţii standard, cu atît sîntem mai plictisiţi. E ceva inevitabil, e o lege a naturii. Cei care au suferit întotdeauna de spleen şi care se numără şi acum printre principalele lui victime, sînt cei care au avere, timp la dispoziţie şi educaţie. Deocamdată aceştia formează o minoritate reiativ restrînsă; în statul utopic, însă, în care toţi vor fi rnstăriţi. educaţi şi vor avea timp disponibil, va domni un plictis generaclass="underline" numai dacă nu cumva, bineînţeles, din cine ştie ce motive ascunse, aceleaşi cauze nu vor mai produce aceleaşi efecte. Doar vreo două sau trei sute de oameni dintr-un milion ar putea supravieţui într-un stat utopic cu adevărat eficient. Ceilalţi pur şi simplu ar muri de spleeji. Poate că numai pe această cale va acţiona selecţia naturală în direcţia formării unui supraom. Numai un om inteligent va fi în stare să suporte povara aproape intolerabilă a lipsei de ocupaţie şi a prosperităţii. Restul, fie că