— Ron! şuieră Harry. Ron, trezeşte-te!
— Uh? Ce-i? Încă nici nu s-a luminat de zi… Ce-i cu tine, Harry?
— Hai să vezi ceva…
Harry se duse iar la fereastră. Câinele şi Şmecherilă dispăruseră. Harry se sui pe pervaz, ca să vadă chiar până la intrarea în castel, dar nu erau nici acolo. Unde dispăruseră?
Un sforăit prelung îi zise că Ron adormise la loc.
Când intrară în Marea Sală, a doua zi dimineaţă, echipa Cercetaşilor fu întâmpinată cu aplauze furtunoase. Harry nu se putu abţine să nu zâmbească din toată inima, când văzu că şi cei de la Ochi-de-Şoim şi Astropufii îi aplaudau tot pe ei. Viperinii făcură fel de fel de grimase şi strâmbături, când veniră şi ei la micul dejun. Harry observă că Draco era şi mai palid ca de obicei.
Baston nu mai contenea să-şi invite echipa să mănânce bine, dar el nu se atinse de nimic. Apoi, îi zori spre teren, pentru a vedea care erau condiţiile de joc, înainte de a năvăli toată lumea pe stadion. Ieşiră din Sala Mare în aceleaşi aplauze entuziaste.
— Mult noroc, Harry! îi strigă Cho Chang. Harry simţi cum i se urcă sângele în obraji.
— Aşa… Nici un pic de vânt… Soarele străluceşte puternic, vizibilitatea este perfectă… terenul uscat… Ar trebui să fim mulţumiţi…
Baston făcea paşi mari pe teren, cu toată echipa pe urmele lui. Apoi, văzură uşa castelului deschizându-se şi lumea bulucindu-se spre stadion.
— La vestiare, zise Baston, scurt.
Nimeni nu scoase o vorbă, cât îşi puseră costumele roşii. Harry se întrebă dacă toţi se simţeau ca eclass="underline" ca şi cum ar fi mâncat ceva care îi picase greu la stomac. În următoarea secundă, Baston zise:
— Gata! E vremea să ieşim pe stadion!
Intrară pe teren într-un vacarm de nedescris. Trei sferturi din public purtau însemnele Cercetaşilor, rozete, steguleţe, costume roşii. Pe pancartele lor şi pe steagul desfăşurat se vedea Leul auriu al Cercetaşilor. Aproape peste tot se vedeau cuvinte de îmbărbătare pentru Cercetaşi: „Victorie pentru Cercetaşii”, „Cupa e a Leului!” Cu toate acestea, existau şi vreo două sute de persoane care arborau culoarea verde a Viperinilor. Şarpele argintiu al Viperinilor strălucea pe zeci de steaguri. Profesorul Plesneală se afla în primul rând, îmbrăcat în verde, ca toată lumea, afişând zâmbetul lui nesuferit.
— Şi iată-i pe Cercetaşi! strigă Lee Jordan care era comentator, ca de obicei. Potter, Bell, Spinnet, Johnson, Weasley, celălalt Weasley şi Baston. Echipa actuală este considerată drept cea mai bună pe care au avut-o Cercetaşii în ultimii ani şi…
Comentariul lui Jordan fu înecat în huiduielile Viperinilor, din capătul lor de teren.
— Au apărut pe teren şi cei de la Viperini, cu căpitanul lor, Flint. A făcut câteva schimbări de ultimă oră, bazate mai degrabă pe dimensiuni, decât pe pricepere…
Alte huiduieli din partea Viperinilor acoperiră vocea lui Lee Jordan. Harry era însă de aceeaşi părere cu Jordan. Singurul relativ scund din echipă era Draco, în rest, toţi erau nişte matahale.
— Căpitani, daţi mâna unul cu altul! comandă Madam Hooch.
Flint şi Baston se apropiară strângându-şi mâinile cu putere, ca şi cum fiecare ar fi vrut să-i frângă degetele celuilalt.
— Încălecaţi pe mături! zise iar Madam Hooch. Trei… doi… unu!
Şuieratul fluierului ei se pierdu în urale puternice, în timp ce paisprezece mături se înălţau în văzduh. Din cauza vitezei, părul lui Harry flutura spre spate. Cu coada ochiului, îl văzu pe Draco pe urmele lui. Acceleră şi porni să scruteze orizontul în căutarea hoţoaicei aurii.
— Cercetaşii atacă! Alicia Spinnet se îndreaptă spre porţile Viperinilor… Bravo, Alicia! Ah, nu! Mingea este interceptată de Warrington, de la Viperini… Bong! Ce baloane-ghiulea au trimis Fred şi George Weasley! Johnson interceptează… Cercetaşii iar în atac! Hai, Angelina, bravo… Ah, fereşte-te, Angelina, vine un balon-ghiulea drept spre tine… A marcat! ZECE LA ZERO PENTRU CERCETAŞI!
După ce marcă, Angelina se retrase din preajma porţilor Viperinilor. Marea de costume roşii era în delir.
— AUU!
Angelina Johnson fu gata să cadă de pe mătură, îmbrâncită brutal de Flint.
— Scuze, făcu Flint, când mulţimea începu să-l huiduie. N-am văzut-o!
În clipa următoare, Fred Weasley îi dădu, ca din greşeală, o măciucă în cap, încât nasul lui Flint se strivi de coada propriei sale mături, începând să sângereze puternic.
— Ajunge! strigă Madam Hooch, repezindu-se între ei. Penalizare pentru Cercetaşi, pentru atac neregulamentar! La fel şi pentru Viperini, pentru atacul precedent asupra Angelinei Johnson!
— Şi dumneavoastră, doamnă, se bosumflă Fred, dar nu avea ce face.
Alicia ţâşni spre porţile Viperinilor.
— Uraaa! Bravo, Alicia! urlă Lee Jordan. A marcat! DOUĂZECI LA ZERO PENTRU CERCETAŞI!
Harry întoarse puţin capul şi îl văzu pe Flint, al cărui nas încă mai sângera, şi pe Baston, care se învârtea ca un leu în faţa porţii lor, cu fălcile încleştate.
— Baston se pregăteşte… Sigur, e un portar excelent, dar lovitura asta va fi foarte greu de parat… Ex-tra-or-di-nar! Nu-mi vine să-mi cred ochilor! A SALVAT ECHIPA DE LA UN GOL SIGUR!
Fericit, Harry continuă să zboare de la un capăt la altul al terenului, cu ochii ţintă după hoţoaică, fiind şi foarte atent la comentariul lui Lee. Era esenţial să îl ţină pe Draco la distanţă de hoţoaică, până când Cercetaşii îi devansau pe Viperini cu mai mult de cincizeci de puncte…
— Cercetaşii în posesia balonului, nu, Viperinii! Nu! Iar Cercetaşii! Katie Bell se îndreaptă spre porţile Viperinilor… Nu! ăsta a fost un fault INTENŢIONAT!
Montague, de la Viperini, îi apăruse lui Katie în faţă şi, în loc să prindă mingea, o apucase pe ea de cap. Katie se dezechilibră, abia reuşind să se redreseze pe mătură, dar scăpă balonul.
Katie se repezi la Montague, urlând la el, în timp ce Madam Hooch dădu alt penalti. Katie reuşi să prindă iar mingea şi marcă.
— TREIZECI LA ZERO! Aşa vă trebuie, necinstiţi şi mizerabili ce…
— Jordan, dacă nu comentezi într-un mod cât mai imparţial…
— Dar aşa a fost, doamnă profesoară!
Harry simţi că îi tresaltă stomacul, de emoţie. Văzuse hoţoaica, în preajma porţii lor, dar nu trebuia să o prindă încă. Dacă o vedea şi Draco…
Prefăcându-se atent asupra unui punct, Harry întoarse mătura şi se îndreptă în viteză spre porţile Viperinilor. Şi îi ţinu figura… Draco se năpusti pe urmele lui Harry, convins că acesta văzuse hoţoaica…