— El trebuie să fie, zise Ron, uimit la culme.
— Ce a păţit? şopti Hermione. Ce are la faţă?
— Nu ştiu, îi răspunse Ron tot în şoaptă, neputându-şi lua ochii de la Moody.
Moody nu păru deloc impresionat de primirea nu tocmai călduroasă care i se făcuse. Ignorând carafa cu suc de dovleac din faţa lui, căută iar ceva în faldurile pelerinei, de unde scoase un termos şi bău cu nesaţ din el. În timp ce ridica braţul ca să ducă termosul la gură, pelerina se ridică puţin de la pământ şi Harry văzu pe sub masă o porţiune dintr-un picior de lemn, terminat cu o labă cu gheare.
Dumbledore îşi drese iar vocea.
— După cum spuneam, zise el, zâmbind către marea de elevii din faţa sa, care încă se uitau înmărmuriţi la Ochi-Nebun Moody, avem onoarea de a găzdui un eveniment foarte interesant în următoarele luni, un eveniment care nu a mai avut loc de un secol! Îmi face o deosebită plăcere să vă anunţ că Turnirul celor trei vrăjitori va avea loc la Hogwarts în acest an!
— GLUMIŢI! zise Fred Weasley cu voce tare.
Tensiunea care umpluse Marea Sală de când sosise Moody dispăru ca prin farmec. Aproape toată lumea izbucni în râs şi Dumbledore chicoti mulţumit.
— Nu glumesc, domnule Weasley, zise el, deşi, dacă tot ai adus vorba, am auzit un banc excelent în vara asta, cu un trol, o vrăjitoare şi un spiriduş care intră într-un bar şi…
Profesoara McGonagall îşi drese vocea zgomotos.
— Hm… dar poate că nu este momentul… nu… zise Dumbledore. Unde rămăsesem? A, da, Turnirul celor trei vrăjitori… Ei bine, unii dintre voi nu ştiu ce înseamnă acest turnir… Sper ca aceia care ştiu să-mi ierte scurta explicaţie şi să nu fie atenţi la mine, dacă nu doresc… Turnirul celor trei vrăjitori a început acum vreo şapte sute de ani, ca o competiţie amicală între cele mai mari şcoli de magie din Europa: Hogwarts, Beauxbatons şi Durmstrang. S-a ales câte un campion din fiecare şcoală, ca să o reprezinte, şi cei trei campioni au avut de înfruntat trei încercări magice. Rând pe rând, o dată la cinci ani, şcolile au găzduit turnirul, care era considerat şi un mod de a stabili legături între tinerele vrăjitoare şi tinerii vrăjitori de diferite naţionalităţi. Asta până când cazurile fatale au atins cote de necrezut şi turnirul a fost întrerupt.
— Cazuri fatale? şopti Hermione, părând îngrijorată. Dar majoritatea elevilor din Marea Sală nu îi împărtăşeau temerile. Cei mai mulţi discutau deja în şoaptă între ei, entuziasmaţi la culme. Harry însuşi era foarte interesat să afle cât mai multe despre turnir, fără să-şi facă griji pentru ce se întâmplase acum o sută de ani.
— De-a lungul timpului, au existat mai multe tentative de a readuce turnirul la mare cinste, continuă Dumbledore, dar nici una nu a avut succes. Cu toate acestea, chiar departamentele noastre de „Cooperare Magică Internaţională” şi de „Jocuri şi Sporturi Magice” au decis că era momentul pentru o nouă încercare. Am lucrat din greu toată vara pentru a ne asigura că de data aceasta nici unul dintre campioni nu se va afla într-un pericol real de moarte. Directorii de la Beauxbatons şi Durmstrang vor veni în octombrie la Hogwarts cu un număr restrâns de candidaţi, iar selecţia celor trei campioni va avea loc de Halloween. Un judecător neutru va decide care dintre studenţi va fi cel mai capabil de a obţine cupa turnirului, spre gloria şcolii sale. Nici premiul personal nu e de lepădat: o mie de galeoni!
— Eu o să încerc! zise Fred Weasley în şoaptă, dar ca să-l audă toată masa, cu chipul luminat numai la ideea unei asemenea glorii şi bogăţii.
Era singurul care părea convins că va fi ales reprezentantul şcolii sale. La toate mesele, Harry văzu elevi care se uitau uluiţi la Dumbledore sau care şuşoteau entuziasmaţi cu vecinii lor. Dar Dumbledore începu iar să vorbească şi Marea Sală amuţi pentru a treia oară.
— Deşi ştiu că sunteţi cu toţii dornici să aduceţi cupa turnirului la Hogwarts, zise el, directorii şcolilor participante au hotărât să impună o limită de vârstă a concurenţilor din acest an. Doar elevii majori — adică, de şaptesprezece ani sau mai mult — au voie să se înscrie. Asta — Dumbledore îşi ridică vocea puţin, pentru că mai mulţi elevi dăduseră semne de dezaprobare la aceste cuvinte, iar gemenii Weasley erau de-a dreptul revoltaţi — este o măsură pe care o credem necesară, având în vedere că probele turnirului vor fi dificile şi periculoase, indiferent ce precauţii vom lua, şi este foarte puţin probabil ca elevi mai mici de anul şase sau şapte să le facă faţă. Voi avea grijă personal ca nici un elev care nu are vârsta cerută să nu îl poată păcăli pe judecătorul nostru neutru şi să devină astfel reprezentantul şcolii noastre.
Ochii săi albaştri sclipiră, aţintindu-se asupra chipurilor răzvrătite ale lui Fred şi George Weasley.
— Aşadar, vă rog să nu vă pierdeţi timpul înscriindu-vă, dacă aveţi sub şaptesprezece ani! Delegaţiile de la Beauxbatons şi Durmstrang vor sosi în octombrie şi vor rămâne la noi cea mai mare parte a anului. Ştiu că veţi fi cât se poate de amabili şi atenţi cu musafirii noştri străini pe perioada cât vor sta la noi şi veţi fi alături de campionul sau campioana de la Hogwarts, după desemnarea lui sau a ei. Iar acum, este târziu şi ştiu cât de important este pentru voi să fiţi vioi şi odihniţi mâine dimineaţă, când încep orele. La culcare! Trap săltat!
Dumbledore se aşeză iar şi se întoarse pentru a discuta cu Ochi-Nebun Moody. Se auziră zgomote de scaune trase când toţi elevii se ridicară şi se îngrămădiră către uşile duble care dădeau în holul de la intrare.
— Nu se poate! zise George Weasley, care nu se alăturase mulţimii ce se îmbulzea spre uşă, ci stătea în picioare şi se uita la Dumbledore. Împlinim şaptesprezece ani în aprilie, de ce nu putem să încercăm?
— Pe mine nu au cum să mă oprească să mă înscriu, zise Fred cu încăpăţânare, încruntându-se şi el către masa profesorilor. Campionii vor avea voie să facă atâtea lucruri care nouă ne sunt interzise de obicei! Şi premiul… O mie de galeoni!
— Da, zise Ron, cu o privire de parcă ar fi fost undeva departe. Da, o mie de galeoni…
— Haideţi, zise Hermione, o să rămânem ultimii dacă nu ne grăbim.
Harry, Ron, Hermione, Fred şi George se îndreptară către holul de la intrare. Fred şi George încă dezbăteau problema, întrebându-se cum ar fi putut Dumbledore să-i împiedice pe cei sub şaptesprezece ani să se înscrie la turnir.
— Şi cine este judecătorul neutru care desemnează campionii? zise Harry.
— Nu ştiu, zise Fred, dar pe el trebuie să-l păcălim! Presupun că ar fi de ajuns nişte picături de Poţiune de Îmbătrânire, George…
— Dar Dumbledore ştie că nu aveţi vârsta necesară, zise Ron.
— Da, dar nu decide singur cine este campionul, nu?
întrebă Fred cu viclenie. Eu cred că, o dată ce o să vadă cine s-a înscris, juriul o să-l aleagă pe cel mai bun din fiecare şcoală şi nu o să-i pese câţi ani are. Dumbledore încearcă să ne împiedice să ne înscriem, asta face!
— Totuşi, au murit oameni! zise Hermione pe un ton îngrijorat, în timp ce treceau printr-o uşă ascunsă în spatele unei tapiserii, după care urcară o altă scară îngustă.
— Da, zise Fred fără să îi pese, dar asta era acum o grămadă de ani! Oricum, nu e distractiv dacă nu e şi puţin riscant, nu? Hei, Ron, în cazul în care descoperim cum să trecem de Dumbledore, ce zici, te înscrii şi tu?
— Tu ce zici? îl întrebă Ron pe Harry. Ar fi super dacă m-aş înscrie, nu? Dar presupun că o să vrea pe cineva mai mare… Nici nu ştiu dacă am învăţat destul…