Hagrid intră în Marea Sală printr-o uşă din spatele mesei profesorilor, la douăzeci de minute după ce începuse serbarea. Se aşeză pe scaunul său din capătul mesei şi făcu semn cu mâna (care era plină de bandaje!) către Harry, Ron şi Hermione.
— Ce mai fac Homarii, Hagrid? strigă Harry.
— Extraordinar de bine, îi răspunse Hagrid fericit.
— Da, sunt convins, zise Ron încet. Se pare că în sfârşit au găsit o mâncare care le place, nu? Degete de Hagrid!
Chiar atunci, se auzi o voce:
— Nu vă supărrrraţi, mai vrrreţi bouillabaisse?
Era fata de la Beauxbatons care chicotise în timpul discursului lui Dumbledore. În sfârşit, îşi dăduse jos fularul. Avea părul lung şi drept, blond-argintiu, aproape până la talie. Avea ochi mari, albastru-închis, şi dinţi foarte albi şi regulaţi.
Ron se făcu mov la faţă. O privi cu gura căscată, dar nu reuşi să zică nimic, în afară de nişte sunete prea puţin articulate!
— Nu, poţi să iei platoul, zise Harry, împingându-l către faţă.
— Sigurrr nu mai vrrreţi?
— Nu, zise Ron pe nerăsuflate. Dar a fost excelent!
Fata luă cu grijă platoul şi îl duse la masa Ochilor-de-Şoim. Ron încă se uita după ea, de parcă ar fi fost prima oară când vedea o fată. Harry începu să râdă, ceea ce păru să-l trezească pe Ron la realitate.
— Este una dintre iele! îi zise el răguşit lui Harry.
— Bineînţeles că nu! zise Hermione caustic. Nu mai văd pe altcineva care se holbează la ea ca un idiot!
Însă aici nu avea întru totul dreptate. Când fata traversă Marea Sală, se întoarseră multe capete de băieţi după ea, iar unii dintre ei rămaseră fără grai, ca şi Ron.
— Credeţi-mă pe mine, nu e o fată normală! zise Ron, aplecându-se într-o parte ca să o vadă mai bine. Nu avem asemenea fete la Hogwarts!
— Ba sunt şi la Hogwarts fete drăguţe, zise Harry, fără să se gândească.
Cho Chang stătea doar la câteva locuri depărtare de fata cu părul argintiu.
— Nu vreţi să vă puneţi amândoi ochii la loc, zise Hermione sec, ca să vedeţi cine a mai intrat în Marea Sală?
Arătă către masa profesorilor. Cele două locuri libere tocmai fuseseră ocupate. Ludo Bagman stătea de o parte a profesorului Karkaroff, în timp ce domnul Crouch, şeful lui Percy, şedea lângă Madame Maxime.
— Ce caută aici? întrebă Harry surprins.
— Ei organizează Turnirul celor trei vrăjitori, nu? zise Hermione. Presupun că vroiau să fie la începerea oficială…
Când sosi felul doi, observară alte mâncăruri necunoscute. Ron examină îndeaproape un castron cu ceva ciudat în el şi apoi îl puse cu grijă puţin mai la dreapta sa, ca să fie foarte vizibil de la masa Ochilor-de-Şoim. Se părea însă că fata care semăna cu una dintre iele mâncase destul, căci nu veni să îl ia.
O dată ce farfuriile de aur fură curăţate, Dumbledore se ridică din nou. Acum Marea Sală părea să fie cuprinsă de un fior de emoţie şi nerăbdare. Harry se entuziasmă şi el, întrebându-se ce avea să urmeze. La câteva locuri mai departe de ei, Fred şi George se aplecaseră peste masă, dornici să îi soarbă cuvintele lui Dumbledore.
— A sosit momentul! zise Dumbledore, zâmbind la marea de chipuri întoarse spre el. Turnirul celor trei vrăjitori este pe cale să înceapă! Aş vrea să vă mai explic câte ceva, înainte să aducem sipetul…
— Ce să aducă? murmură Harry.
Ron ridică din umeri.
— Vreau doar să clarific procedura pe care o vom urma anul acesta. Dar în primul rând daţi-mi voie să vi-i prezint, celor care nu îi cunosc încă, pe domnul Bartemius Crouch, şeful Departamentului de cooperare magică internaţională — urmă o serie de aplauze politicoase — şi pe domnul Ludo Bagman, şeful Departamentului de jocuri şi sporturi magice.
Pentru Bagman izbucniră aplauze mult mai călduroase decât pentru Crouch, poate pentru că era faimos ca fost mare prinzător sau poate pentru că, pur şi simplu, părea mult mai simpatic. Răspunse prietenos, făcându-le semn cu mâna. Bartemius Crouch nici nu zâmbise şi nici nu le făcuse cu mâna, când îi fusese anunţat numele. Amintindu-şi-l în costumul său impecabil de la Cupa Mondială de Vâjthaţ, lui Harry i se păru că arăta ciudat în roba de vrăjitor. Mustaţa sa perfectă şi cărarea dreaptă erau foarte stranii, în comparaţie cu părul şi barba albă ale lui Dumbledore.
— Domnul Bagman şi domnul Crouch au lucrat neobosiţi pe parcursul ultimelor luni la organizarea Turnirului celor trei vrăjitori, continuă Dumbledore, şi se vor afla, alături de mine, de profesorul Karkaroff şi de Madame Maxime, în juriul care va aprecia eforturile campionilor.
O dată cu pronunţarea cuvântului „campioni”, atenţia elevilor păru să se ascută la maximum.
Poate că Dumbledore observase cât erau de curioşi, căci zâmbi şi zise:
— Sipetul, vă rog, domnule Filch!
Filch, care stătuse nemişcat într-un colţ îndepărtat al sălii, se apropie acum de Dumbledore, ducând un sipet mare de lemn, incrustat cu pietre preţioase. Arăta extrem de ciudat. Un zumzet de nerăbdare răzbătu dinspre elevii care aşteptau curioşi. Dennis Creevey se urcase chiar pe scaun ca să îl vadă mai bine, dar, fiind atât de mic, capul lui abia dacă se zărea peste ale celorlalţi.
— Instrucţiunile pentru încercările pe care vor trebui să le înfrunte campionii în acest an au fost deja examinate de domnii Crouch şi Bagman, zise Dumbledore, în timp ce Filch punea cu grijă sipetul pe masă, în faţa sa, şi au făcut pregătirile necesare pentru fiecare probă. Vor fi trei încercări, dispuse pe toată perioada anului şcolar, şi vor solicita campionii în mai multe feluri: puterile lor magice, curajul şi puterea lor de deducţie, precum şi abilitatea de a face faţă pericolului, desigur.
După ultimele sale cuvinte, în Marea Sală se aşternu o linişte atât de deplină, încât se părea că nimeni nu mai respira.
— După cum ştiţi, în turnir se vor întrece trei campioni, continuă Dumbledore calm, unul de la fiecare şcoală participantă. Vor fi notaţi în funcţie de felul în care vor trece fiecare probă a turnirului, iar campionul cu cel mai mare număr de puncte, la sfârşitul celor trei probe, va câştiga Cupa Turnirului celor trei vrăjitori. Campionii vor fi aleşi de un selecţioner imparţial… Pocalul de Foc!
Dumbledore îşi scoase bagheta şi atinse de trei ori capacul sipetului. Acesta se deschise uşor, iar Dumbledore băgă mâna înăuntru şi scoase un pocal mare, cioplit destul de stângaci din lemn. Ar fi fost absolut obişnuit, dacă din el nu ar fi ieşit flăcări albastre-alburii, care dansau la gura pocalului.
Dumbledore închise sipetul şi puse cu grijă Pocalul pe el, de unde putea fi văzut foarte bine de toţi cei din Marea Sală.
— Cine vrea să se înscrie la preselecţia campionilor trebuie să scrie citeţ numele şi şcoala pe o bucăţică de pergament şi să o pună în Pocal, zise Dumbledore. Posibilii campioni au douăzeci şi patru de ore pentru a se înscrie. Mâine seară, de Halloween, Pocalul va alege numele celor trei campioni, cei mai îndreptăţiţi să-şi reprezinte şcolile. Pocalul va fi pus în holul de la intrare în această seară, unde le va fi accesibil tuturor celor care vor să concureze.
— Pentru a ne asigura că nici un vrăjitor care nu are vârsta stabilită nu va ceda tentaţiei, zise Dumbledore, voi trage o Linie de Vârstă în jurul Pocalului de Foc, o dată ce acesta va fi plasat în holul de la intrare. Nimeni sub şaptesprezece ani nu va putea trece această linie… În sfârşit, vreau să îi avertizez pe toţi cei care vor să se înscrie că acest turnir trebuie luat foarte în serios. O dată ce Pocalul de Foc alege un campion, acesta este obligat să ducă la bun sfârşit cele trei probe ale turnirului. Plasarea numelui vostru în Pocal este un contract magic. O dată ce deveniţi campioni, nu vă mai puteţi răzgândi. Aşadar, vă rog să cântăriţi foarte bine dacă sunteţi pregătiţi cu adevărat pentru a concura, înainte de a vă pune numele în Pocal. Acum, cred că a venit vremea odihnei… Noapte bună tuturor!