Harry zbură pe lângă capătul stadionului, prin spatele stâlpilor porţii Viperinilor, forţându-se să nu se uite la ce se întâmpla în partea lui Ron. În timp ce trecea vâjâind pe lângă portarul Viperinilor, îl auzi pe Bletchley cântând şi el cu mulţimea de dedesubt:
— … Pucey o evită iar pe Alicia şi se îndreaptă direct spre poartă, opreşte-l, Ron!
Harry nu fu nevoit să se uite ca să vadă ce se întâmplase: se auzi un mormăit teribil dinspre capătul Cercetaşilor, însoţit de noi zbierete şi aplauze de la Viperini. Uitându-se în jos, Harry o văzu în tribune pe Pansy Parkinson, cu faţa ei de mops, chiar în primele rânduri, cu spatele la teren, în timp ce-i dirija pe suporterii Viperini care răcneau:
Însă douăzeci la zero era o nimica toată, Cercetaşii încă aveau timp să-i ajungă din urmă sau să prindă Hoţoaica. Câteva goluri şi aveau să conducă iar ca de obicei, se asigură Harry pe sine, plutind, croindu-şi drum printre ceilalţi jucători şi urmărind ceva strălucitor, care se dovedi cureaua de la ceasul lui Montague.
Însă Ron mai încasă două goluri. Acum în dorinţa lui Harry de a prinde Hoţoaica apăru şi un dram de panică. Măcar dacă ar fi putut să o prindă curând şi să termine meciul repede.
… Katie Bell de la Cercetaşi îl evită pe Pucey, se fereşte de Montague, bună întoarcere, Katie, îi pasează lui Johnson, Angelina Johnson ia balonul, trece de Warrington, se îndreaptă spre poartă, haide, Angelina — CERCETAŞII MARCHEAZĂ! Este patruzeci la zece, patruzeci la zece pentru Viperini şi Pucey preia balonul…
Harry auzi printre uralele Cercetaşilor răgetul pălăriei ridicole cu leu a Lunei şi se simţi încurajat; mai erau doar treizeci de puncte, o nimica toată, puteau să se redreseze uşor. Harry se feri de un balon ghiulea pe care Crabbe îl trimise vâjâind spre el şi reîncepu să cerceteze terenul înnebunit după Hoţoaică, cu un ochi pe Reacredinţă, în caz că dădea semne să o fi zărit, însă Reacredinţă, ca şi el, zbura în continuare în jurul stadionului, căutând fără succes…
— … Pucey îi pasează lui Warrington, Warrington lui Montague, Montague înapoi lui Pucey… intervine Johnson, Johnson preia balonul, Johnson către Bell, arată bine… adică rău… Bell este lovită de un balon-ghiulea trimis de Goyle de la Viperini şi Pucey intră iar în posesia balonului…
Însă Harry o văzu în sfârşit: micuţa Hoţoaică Aurie înaripată plutea la câţiva metri deasupra solului în partea de teren a Viperinilor.
Coborî în picaj…
În câteva secunde, Reacredinţă coborî în goană din văzduh, în stânga lui Harry — o siluetă verde cu argintiu, neclară, lipită de mătură…
Hoţoaica ocoli unul dintre stâlpii porţii la bază şi porni către partea opusă a tribunelor; schimbarea ei de direcţie îi fu favorabilă lui Reacredinţă, care era mai aproape; Harry îşi întoarse Fulgerul; acum el şi Reacredinţă erau umăr la umăr…
La câţiva metri de pământ, Harry îşi desprinse mâna dreaptă de pe mătură, întinzându-se după Hoţoaică… În dreapta sa, întinse braţul şi Reacredinţă, care încerca să ajungă la ea şi s-o apuce…
Totul se termină în două secunde efemere şi disperate, de respiraţie tăiată… degetele lui Harry se strânseră în jurul micuţei mingi mişcătoare… unghiile lui Reacredinţă zgâriară deznădăjduite dosul palmei lui Harry… Harry se ridică pe mătură, ţinând în mână mingea care se zbătea, iar spectatorii Cercetaşi strigară la unison…
Erau salvaţi, nu conta că Ron încasase acele goluri, nimeni nu avea să îşi amintească, atâta timp cât câştigaseră Cercetaşii…
ZDUF.
Harry fu lovit de un balon-ghiulea în şale şi fu aruncat de pe mătură. Din fericire, era la doar doi-trei metri de pământ, având în vedere că plonjase atât de jos ca să prindă Hoţoaica, însă tot era rănit şi căzu pe spate pe terenul îngheţat. Auzi fluierul strident al doamnei Hooch, o explozie dinspre tribune, compusă din huiduieli, strigăte de supărare şi batjocoritoare, o bufnitură şi apoi vocea alarmată a Angelinei.
— Eşti bine?
— Sigur că da, zise Harry sumbru, apucând-o de mână şi lăsând-o să-l ridice.
Doamna Hooch zbura către unul dintre jucătorii Viperini de deasupra lui, deşi nu putea să-şi dea seama cine era din unghiul acela.
— A fost matahala aia de Crabbe, zise Angelina supărată, a lovit balonul-ghiulea spre tine în clipa în care a văzut că prinseseşi Hoţoaica… dar am câştigat, Harry, am câştigat!
Harry auzi pe cineva pufnind în spatele său şi se întoarse, ţinând încă strâns Hoţoaica în mână: Draco Reacredinţă aterizase în apropiere. Cu faţa albă ca varul de mânie, tot îşi bătea joc.
— I-ai salvat pielea lui Weasley, nu-i aşa? îi zise lui Harry. Nu am văzut niciodată un portar atât de prost… dar a fost născut printre pubele… ţi-au plăcut versurile mele, Potter?
Harry nu răspunse. Se întoarse cu spatele ca să întâmpine restul echipei, ai cărei membri aterizau unul câte unul, strigând şi lovind triumfători aerul cu pumnii; toţi, în afară de Ron, care se dăduse jos de pe mătură lângă stâlpii porţii şi părea să îşi croiască drum către vestiare de unul singur.
— Am vrut să mai scriem nişte versuri! strigă Reacredinţă, în timp ce Katie şi Alicia îl îmbrăţişau pe Harry. Dar nu am găsit rime pentru „grasă” şi „urâtă”… ştii, am vrut să cântăm şi despre mama lui…
— Aşa e cu strugurii acri, zise Angelina, aruncându-i o privire dezgustată lui Reacredinţă.
— … şi nu am putut să includem nici „inutil”… pentru tatăl lui, mă înţelegi tu…
Fred şi George îşi dăduseră seama la ce se referea Reacredinţă. În timp ce dădeau mâna cu Harry, înţepeniră, întorcându-şi privirea spre Reacredinţă.
— Lasă! zise Angelina imediat, luându-i de braţ pe Fred. Lasă, Fred, lasă-l să ţipe, este supărat că a pierdut, parvenitul mic şi…
— … dar ţie îţi place familia Weasley, nu, Potter? zise Reacredinţă batjocoritor, ţi-ai petrecut vacanţele la ei şi aşa mai departe, nu-i aşa? Nu înţeleg cum poţi să suporţi putoarea, dar presupun că, atunci când eşti crescut de Încuiaţi, până şi cocioaba familiei Weasley miroase bine…
Harry îl prinse pe George. Între timp, fu nevoie de eforturile combinate ale Angelinei, Aliciei şi ale lui Katie pentru a-l împiedica pe Fred să sară pe Reacredinţă, care râdea în gura mare. Harry se uită în jur după doamna Hooch, care încă îl mustra pe Crabbe pentru atacul său nepermis cu balonul-ghiulea.
— Sau, Potter, zise Reacredinţă, râzând batjocoritor, în timp ce se dădea înapoi, poate că ţii minte cum puţea casa mamei tale, iar cocina familiei Weasley îţi aminteşte de ea…