Rita fusese pe punctul de a-şi scoate din geantă pana verde-prăzulie. Arătând de parcă ar fi fost obligată să înghită Sevămizeră, îşi închise geanta la loc cu putere.
— Ce pui la cale? întrebă Harry, luând loc şi uitându-se do la Rita la Luna şi apoi la Hermione.
— „Domnişoara Perfecţiune” tocmai era pe cale să îmi spună când ai venit tu, zise Rita, sorbind zdravăn din băutură. Presupun că am voie să vorbesc cu el, nu-i aşa? o întrebă ea răstit pe Hermione.
— Da, presupun că da, zise Hermione cu răceală.
Ritei nu îi pria şomajul. Părul care fusese cândva aranjat în bucle elaborate îi cădea acum lins şi neîngrijit în jurul feţei. Oja roşie de pe unghiile de patru centimetri era luată pe alocuri şi îi lipseau câteva pietre preţioase false din ramele înaripate. Mai trase o duşcă şi zise din colţul gurii:
— Drăguţă fată, nu-i aşa, Harry?
— Dacă mai scoţi un cuvânt despre viaţa sentimentală a lui Harry, cade toată afacerea şi să ştii că nu glumesc, spuse Hermione enervată.
— Ce afacere? spuse Rita, ştergându-se la gură cu mâneca. Încă nu ai zis nimic de vreo afacere, „domnişoară Superaranjată”, nu mi-ai spus decât să vin. Ah, nu o să treacă mult şi…
Trase aer în piept, cutremurându-se.
— Da, da, nu o să treacă mult şi o să scrii alte articole oribile despre Harry şi despre mine, zise Hermione indiferentă. Ştii ceva, ce-ar fi să găseşti pe cineva căreia îi pasă?
— Anul ăsta au publicat o grămadă de articole oribile despre Harry şi fără ajutorul meu, zise Rita, aruncându-i lui Harry o privire piezişă peste marginea paharului şi adăugând într-o şoaptă aspră: Cum te-ai simţit, Harry? Trădat? Mâhnit? Neînţeles?
— Sigur că este supărat, zise Hermione cu o voce dură, limpede. Pentru că i-a spus adevărul Ministrului Magiei, iar Ministrul este prea idiot ca să îl creadă.
— Deci chiar asta crezi, că s-a întors Cel Ce Nu Trebuie Numit? zise Rita, coborând paharul şi supunându-l pe Harry unei cercetări pătrunzătoare, în timp ce degetul îi rătăcea cu jind către încheietoarea genţii din piele de crocodil. Chiar susţii toate tâmpeniile pe care le spune Dumbledore tuturor despre întoarcerea Ştii-Tu-Cui şi crezi că eşti singurul martor?
— Nu am fost singurul martor, se răţoi Harry. Erau şi vreo doisprezece Devoratori ai Morţii acolo. Vrei să-ţi spun cum îi cheamă?
— Cu orice preţ, murmură Rita, căutând iar prin geantă şi privindu-l de parcă ar fi fost cel mai frumos lucru pe care îl văzuse vreodată. Un titlu mare cu litere îngroşate: „Potter acuză…” Un subtitlu, „Harry Potter îi numeşte pe Devoratorii Morţii care sunt încă printre noi”. Şi apoi, sub o fotografie drăguţă cu tine, „Supravieţuitorul atacului Ştiţi-Voi-Cui, adolescentul tulburat, Harry Potter, de 15 ani, a dezlănţuit ieri haosul acuzându-i pe membrii respectabili şi de vază ai comunităţii vrăjitoreşti că sunt Devoratori ai Morţii…”
Chiar avea în mână pana de citate rapide, la jumătatea distanţei până la gură, când îi pieri expresia extaziată de pe chip.
— Da, sigur că da, zise ea, coborând pana şi aruncându-i lui Hermione priviri acide, micuţa „domnişoară Perfecţiune” nu vrea să apară povestea asta, nu-i aşa?
— De fapt, zise Hermione cu dulceaţă, exact asta vrea micuţa „domnişoară Perfecţiune”.
Rita se holbă la ea. La fel şi Harry. Luna, însă, fredonă încet, visătoare „Weasley e al nostru rege” şi îşi amestecă băutura cu o ceapă pe un băţ de cocteil.
— Vrei să scriu ce zice despre Cel Ce Nu Trebuie Numit? o întrebă Rita pe Hermione cu o voce albă.
— Da, vreau, spuse Hermione. Varianta adevărată. Toate datele. Exact aşa cum ţi le spune Harry. O să-ţi dea toate detaliile, o să-ţi spună numele Devoratorilor Morţii nedescoperiţi pe care i-a văzut acolo, o să-ţi spună cum arată acum Cap-de-Mort… ah, vrei să te controlezi puţin? adăugă ea dispreţuitor, aruncând un şerveţel în partea cealaltă a mesei, căci, la auzul numelui lui Cap-de-Mort, Rita tresărise atât de tare încât îşi vărsase pe ea jumătate din paharul cu whisky-foc.
Rita îşi tampona haina de ploaie ponosită, holbându-se în continuare la Hermione. Apoi zise cu îndrăzneală:
— Profetul nu ar publica-o. În caz că nu ai observat, nimeni nu crede povestea asta trasă de păr. Toţi sunt convinşi că Harry are vedenii. Însă, dacă mă laşi să scriu articolul dintr-un alt unghi…
— Nu ne trebuie un alt articol despre cum şi-a pierdut Harry minţile! zise Hermione supărată. Mulţumim, dar am avut parte de destule de genul ăsta! Vreau să i se dea ocazia să spună adevărul!
— Nu există o piaţă pentru un asemenea articol, spuse Rita cu răceală.
— Vrei să spui că Profetul nu îl va tipări pentru că nu îi lasă Fudge, zise Hermione enervată.
Rita o privi îndelung şi aspru pe Hermione. Apoi, aplecându-se peste masă spre ea, zise pe un ton decis:
— De acord, Fudge are influenţă asupra Profetului, dar până la urmă tot acolo ajungem. Nu vor publica un articol care îl pune pe Harry într-o lumină favorabilă. Nimeni nu vrea să citească aşa ceva. Este împotriva stării de spirit a publicului. Oamenii sunt şi aşa destul de îngrijoraţi din cauza ultimelor evadări din Azkaban. Pur şi simplu nu vor să creadă că s-a întors Ştii-Tu-Cine.
— Deci, Profetul zilei există ca să le spună oamenilor ce vor să audă, da? spuse Hermione usturător.
Rita se îndreptă din nou, cu sprâncenele ridicate, şi îşi goli paharul de whisky-foc.
— Profetul există ca să se vândă, prostuţo, zise ea cu răceală.
— Tatăl meu crede că este un ziar îngrozitor, zise Luna, intrând pe neaşteptate în conversaţie, mâncând din ceapa de la cocteil şi privind-o pe Rita cu ochii ei enormi, exoftalmici, de nebun. Tatăl meu publică articole importante, despre care crede că trebuie să fie ştiute de public. Nu-l interesează să facă bani.
Rita se uită dispreţuitor la Luna.
— Presupun că tatăl tău este directorul unei reviste mici şi idioate din cine ştie ce sătuc, zise ea. Probabil, Douăzeci şi cinci de moduri de a intra în conversaţie cu Încuiaţii şi calendarul următorului târg cu vânzare „Aduci şi Zbori”?
— Nu, spuse Luna, scufundându-şi din nou ceapa în apa de alge, este editorul Zeflemistului.
Rita pufni atât de tare, încât oamenii de la o masă din apropiere întoarseră capetele alarmaţi.
— Articole importante, despre care crede că trebuie să fie ştiute de public , da? zise ea nimicitor. Aş putea să folosesc conţinutul acelei zdrenţe pe post de îngrăşământ pentru grădină.
— Ei bine, asta este şansa ta de a-i ridica puţin standardul, nu-i aşa? zise Hermione agreabil. Luna spune că tatăl ei este foarte mulţumit de ideea unui interviu cu Harry. El este cel care îl va publica.
Rita se holbă o clipă la ele, apoi scoase un urlet de râs.
— Zeflemistul! zise ea, chicotind. Crezi că oamenii or să-l ia în serios dacă o să apară în Zeflemistul?
— Unii oameni nu îl vor lua, spuse Hermione pe un ton ponderat. Dar versiunea evadării din Azkaban pe care a publicat-o Profetul zilei are nişte lacune. Cred că mulţi trebuie să se întrebe dacă nu există o explicaţie mai bună pentru ce s-a întâmplat şi dacă nu pot să aibă acces la o altă variantă, chiar va fi publicată într-o — se uită cu coada ochiului la Luna. — Într-o… mă rog, revistă neobişnuită… cred că s-ar putea să fie destul de dornici să o citească.