— După ce creşti lângă Fred şi George, spuse Ginny gânditoare, ajungi să crezi că orice este posibil, dacă ai destul curaj.
Harry se uită la ea. Poate că era din cauza ciocolatei — Lupin îl sfătuise mereu să mănânce ciocolată după înfruntările cu Dementorii — sau poate că doar din cauză că, în sfârşit, exprimase cu voce tare dorinţa care îl mistuia de o săptămână, dar iată că se simţea mai încrezător.
— CE DUMNEZEU FACI?
— Ah, fir-ar să fie, şopti Ginny, sărind în picioare. Am uitat…
Doamna Pince se năpusti asupra lor, cu chipul schimonosit de furie.
— Ciocolată în bibliotecă! strigă ea. Afară — afară — AFARA!
Şi, scoţându-şi repede bagheta, puse cărţile, ghiozdanul şi călimara să îi dea afară din bibliotecă pe el şi pe Ginny, lovindu-i în cap de mai multe ori, în timp ce fugeau.
Parcă pentru a sublinia importanţa examenelor care se apropiau, pe mesele din Turnul Cercetaşilor apărură o grămadă de pamflete, broşuri şi anunţuri despre diferite cariere vrăjitoreşti, la scurt timp înainte de sfârşitul vacanţei, alături de un alt anunţ de la avizier, pe care scria:
CONSILIERE PROFESIONALĂ
Toţi elevii din anul cinci trebuie să se prezinte la o scurtă întâlnire cu şeful casei lor în timpul primei săptămâni a trimestrului de vară, pentru a discuta despre viitoarele lor cariere.
Orele întâlnirilor individuale sunt anunţate mai jos.
Harry cercetă lista şi descoperi că era aşteptat în biroul profesoarei McGonagall luni, la două şi jumătate, ceea ce însemna că avea să lipsească de la cea mai mare parte a cursului de Previziuni despre Viitor. El şi ceilalţi elevi din anul cinci petrecuseră o parte considerabilă din ultimul week-end al vacanţei de vară citind toate informaţiile despre cariere care fuseseră lăsate acolo tocmai pentru a fi parcurse.
— Păi, eu mă simt atras de Vindecare, zise Ron în ultima seară a vacanţei.
Era cufundat în lectura unei broşuri care purta pe copertă emblema cu osul şi bagheta încrucişate ale Sf. Mungo.
— Aici scrie că ai nevoie de cel puţin „P” pentru nivelul T.V.E.E. la Poţiuni, Ierbologie, Transfigurare, Farmece şi Apărare contra Magiei Negre. Adică… fir-ar să fie… nu cer prea multe?
— Păi, este o meserie care necesită multă responsabilitare, nu-i aşa? zise Hermione distrată.
Citea cu atenţie o broşură roz cu portocaliu, intitulată, DECI, CREZI CĂ AI VREA SĂ LUCREZI ÎN RELAŢIILE CU ÎNCUIAŢII?”
— Se pare că nu trebuie să ai multe calificări pentru a lucra cu Încuiaţii; nu cer decât un N.O.V. În Studii despre Încuiaţi: Mult mai importante sunt entuziasmul, răbdarea şi un bogat simţ al umorului!
— Ai avea nevoie de mult mai mult de atât ca să lucrezi cu unchiul meu, zise Harry sumbru. Mai degrabă trebuie simţi când să te fereşti.
Era la jumătatea lecturii unui pamflet despre băncile vrăjitoreşti.
— Fiţi atenţi: Cauţi o carieră antrenantă, care să implice călătoriile, aventura şi prime substanţiale legate de factorul pericolu lui? Atunci gândeşte-te la un post la Banca Vrăjitorilor Gringotts, care acum recrutează Ridicători de Blesteme pentru ocazii incredibile în străinătate… Însă cer Aritmanţie; tu te-ai putea duce, Hermione!
— Nu prea mă simt atrasă de bănci, spuse Hermione vag, absorbită acum de o carte intitulată: AI CALITĂŢILE NECESARE PENTRU A ANTRENA TROLI DE PAZĂ?
— Hei, zise o voce în urechea lui Harry.
Se uită în jur; li se alăturaseră Fred şi George.
— Ginny a vorbit cu noi despre tine, zise Fred, întinzându-şi picioarele pe masa din faţa lor şi făcând să alunece pe podea mai multe broşuri despre carierele din Ministerul Magiei. Ne-a zis că vrei să vorbeşti cu Sirius.
— Poftim? zise tăios Hermione, care tocmai se pregătea pentru DĂ LOVITURA ÎN DEPARTAMENTUL DE ACCIDENTE ŞI CATASTROFE MAGICE.
— Da… spuse Harry, încercând să se comporte firesc, da, m-am gândit că aş vrea să…
— Fii serios, zise Hermione, stând dreaptă şi uitându-se la el, de parcă nu i-ar fi venit să-şi creadă ochilor. Cu Umbridge care scotoceşte prin şemineuri şi percheziţionează toate bufniţele?
— Ei bine, credem că am găsit cum să scăpăm de asta, spuse George, întinzându-se şi zâmbind. Trebuie doar să generăm o diversiune. Poate că aţi observat că am fost destul de liniştiţi pe frontul haosului în timpul vacanţei de Paşti.
— La ce bun, ne-am întrebat, să tulburăm perioada de relaxare? continuă Fred. Nu avea nici un sens, ne-am răspuns tot noi. Şi, bineînţeles, am fi compromis şi recapitularea, ceea ce ar fi fost ultimul lucru pe care am fi vrut să-l facem.
Încuviinţă scurt din cap spre Hermione, cu un aer cuminte. Ea păru mai degrabă jignită de această gentileţe.
— Însă începând de mâine trecem din nou la acţiune, continuă Fred vioi. Şi dacă o să facem valuri, de ce să nu o facem astfel încât Harry să poată să schimbe o vorbă cu Sirius?
— Totuşi, spuse Hermione, cu aerul că-i explica ceva foarte simplu cuiva foarte îngust la minte, chiar dacă o să creaţi o diversiune, cum vreţi să discute Harry cu el?
— Biroul lui Umbridge, spuse Harry încet.
Se gândea la asta de două săptămâni şi nu găsise nimic mai bun. Umbridge însăşi îi spusese că singurul foc care nu era urmărit era al ei.
— Ţi-ai pierdut minţile? zise Hermione coborându-şi glasul.
Ron lăsase deoparte broşura despre slujbele în comerţul cu ciuperci cultivate şi le asculta conversaţia obosit.
— Nu cred, spuse Harry, ridicând din umeri.
— Şi cum ai de gând să ajungi acolo?
Harry era pregătit pentru această întrebare.
— Cu cuţitul lui Sirius, zise el.
— Poftim?
— De Crăciunul trecut, Sirius mi-a dat un cuţit care deschide orice broască, spuse Harry. Şi, chiar dacă a vrăjit uşa ca să nu funcţioneze Alohomora, ceea ce pun pariu că a făcut…
— Tu ce crezi despre asta? îl întrebă Hermione pe Ron, iar Harry îşi aminti foarte bine cum apelase doamna Weasley la soţul ei în timpul primei cine din Casa Cumplită.
— Nu ştiu, spuse Ron, alarmat că i se ceruse să-şi spună părerea. Dacă Harry vrea să o facă, atunci depinde de el, nu îi aşa?
— Ai vorbit ca un prieten şi un Weasley adevărat, spuse Fred, bătându-l pe Ron pe umăr cu putere. Bun, în ordine. Ne gândim să o facem mâine, chiar după ore, pentru că se presupune că ar trebui să aibă impactul maxim dacă ar fi toată lumea pe holuri — Harry, o să-i dăm drumul de undeva din aripa de est, o s-o scoatem imediat din birou — bănuiesc că am putea să-ţi acordăm, ştiu eu, douăzeci de minute? zise el, uitându-se la George.
— Fără probleme, spuse George.
— Ce fel de diversiune? întrebă Ron.
— O să vezi, frăţioare, spuse Fred, ridicându-se o dată cu George. Nu trebuie decât să te duci până pe holul lui Gregory cel Mieros mâine, pe la cinci.
Harry se trezi foarte devreme în ziua următoare, simţindu-se aproape la fel de neliniştit cum fusese în dimineaţa audierii disciplinare de la Ministerul Magiei. Nu era emoţionat doar din cauza perspectivei intrării prin efracţie în biroul lui Umbridge şi a folosirii focului ei ca să discute cu Sirius, deşi şi asta era ceva important. Dar astăzi se întâmpla să fie prima dată când Harry avea să fie în apropierea lui Plesneală de când acesta îl dăduse afară din birou.