— Ai grijă, Tom, spuse Slughorn, întorcându-se şi descoperind că acesta era încă acolo. Nu cred că vrei să fii surprins pe holuri după stingere, dat fiind că eşti şi Perfect…
— Domnule, voiam să vă întreb ceva.
— Întreabă-mă, băiete, întreabă-mă.
— Domnule, voiam să vă întreb ce ştiţi despre… despre Horcruxuri?
Se întâmplă pentru a doua oară: ceaţa deasă umplu camera, aşa încât Harry nu putu să-i mai vadă deloc pe Slughorn şi pe Cruplud, ci doar pe Dumbledore, care zâmbea senin alături de el. Apoi vocea lui Slughorn tună din nou, exact ca înainte.
— Nu ştiu nimic despre Horcruxuri şi nu ţi-aş spune nici dacă aş şti! Acum pleacă imediat de-aici şi să nu te prind că mai vorbeşti despre ele!
— Ei bine, asta a fost tot, zise Dumbledore pe un ton calm de lângă Harry. E timpul să plecăm.
Harry simţi că i se desprind picioarele de pe podea şi căzu în gol, trezindu-se câteva secunde mai târziu pe covorul din faţa biroului lui Dumbledore.
— Doar atât? spuse el derutat.
Dumbledore îi spusese că aceasta era cea mai importantă amintire dintre toate, dar nu-şi putea da seama de ce. Într-adevăr, ceaţa şi faptul că nimeni nu părea s-o observe erau ciudate, dar, în afară de asta, nu părea să se fi întâmplat nimic. Mai era doar întrebarea pe care Cruplud o pusese fără să primească răspuns.
— Aşa cum poate c-ai observat deja, zise Dumbledore, aşezându-se la loc la birou, amintirea asta a fost alterată.
— Cum adică, alterată? spuse Harry, luând loc şi el.
— Adică, spuse Dumbledore, domnul profesor Slughorn şi-a schimbat propriile amintiri.
— Dar de ce ar face aşa ceva?
— Probabil, pentru că-i e ruşine de ceea ce-şi aminteşte, zise Dumbledore. A încercat să refacă amintirea asta pentru a se pune într-o lumină favorabilă, ştergând părţile pe care cu voia să le văd. Aşa cum cred c-ai observat şi tu, a făcut-o într-un mod foarte neşlefuit, ceea ce este un lucru bun, pentru că arată că amintirea adevărată încă se află dedesubtul acestor schimbări. Aşa că este pentru prima dată că o să-ţi dau teme pentru acasă, Harry. O să trebuiască să-l convingi pe domnul profesor Slughorn să-ţi divulge amintirea adevărată, care, cu siguranţă, o să se dovedească o informaţie crucială, cea mai importantă dintre toate.
Harry îl privi cu ochii mari.
— Dar, domnule, zise el pe un ton cât mai respectuos cu putinţă, sunt sigur că nu aveţi nevoie de mine. Aţi putea folosi Legilimanţia… sau Veritaserum.
— Domnul profesor Slughorn este un vrăjitor extrem de capabil, care este pregătit pentru aceste variante, spuse Dumbledore. Este mult mai priceput la Occlumanţie decât bietul Morfin Gaunt şi mare mi-ar fi mirarea dacă n-ar avea la el un antidot pentru Veritaserum, de când l-am constrâns să îmi dea această amintire înşelătoare. Nu, cred că ar fi o nesăbuinţă să încerc să smulg cu forţa adevărul de la domnul profesor Slughorn şi ar putea avea mai degrabă urmări negative; nu vreau să plece de la Hogwarts. Însă şi el are slăbiciuni ca noi toţi şi cred că eşti singurul care ar putea să treacă dincolo de platoşa sa. Harry, este nespus de important să obţinem această amintire. N-o să ştim exact cât de important până n-o să vedem varianta adevărată. Acestea fiind zise, îţi doresc noroc şi… noapte bună.
Harry se ridică repede, puţin nemulţumit de această despărţire bruscă.
— Noapte bună, domnule.
Chiar când închidea uşa de la birou, îl auzi pe Phineas Nigellus spunând:
— Dumbledore, nu-mi dau seama de ce băiatul ar avea mai multe şanse ca tine.
— Nici nu mă aşteptam să-ţi dai seama, Phineas, răspunse Dumbledore, iar Fawkes scoase din nou un strigăt grav, dar melodios.
CAPITOLUL XVIII
SURPRIZE ANIVERSARE
A doua zi, Harry le împărtăşi lui Ron şi Hermione sarcina pe care i-o dăduse Dumbledore, însă le-o spuse separat, pentru că Hermione încă rămânea în prezenta lui Ron doar atâta timp cât să-i arunce o privire dispreţuitoare.
Ron credea că era puţin probabil ca Slughorn să-i dea de furcă lui Harry.
— Te iubeşte, zise el la micul dejun, fluturând o furculiţă cu o bucată mare de omletă în vârf. Ai văzut că nu poate să-ţi refuze nimic. Cum să-l refuze pe micuţul său „prinţ al poţiunilor”? Tot ce trebuie să faci este să rămâi puţin în urmă în după-amiaza asta şi să i-o ceri.
Însă Hermione privi chestiunea mai precaut.
— Trebuie să vrea cu tot dinadinsul să ascundă ce s-a întâmplat de fapt, dacă Dumbledore nu l-a putut face să mărturisească, zise ea cu o voce joasă, pe când stăteau în pauză în curtea părăsită şi acoperită cu zăpadă. Horcruxuri… Horcruxuri… n-am mai auzit niciodată de ele.
— Serios?
Harry fu dezamăgit; sperase ca Hermione să-i dea nişte indicii despre ce erau Horcruxurile.
— Trebuie să ţină de Magia Neagră foarte avansată, altfel de ce-ar fi vrut Cap-de-Mort să afle mai multe despre ele? Harry, cred că o să-ţi fie foarte greu să obţii această informaţie, trebuie să ai mare grijă cum îl abordezi pe Slughorn, să-ţi pregăteşti o strategie…
— Ron e de părere c-ar trebui să rămân după cursul de Poţiuni de azi…
— A, păi dacă aşa zice Won-Won, înseamnă că ar trebui să-l asculţi, zise ea, înflăcărându-se dintr-o dată. Să fim raţionali, nu-i aşa că Won-Won ia întotdeauna cele mai bune decizii?
— Hermione, n-ai putea să…
— Nu! zise ea mânioasă şi plecă valvârtej, lăsându-l pe Harry singur în zăpada care îi ajungea până la glezne.
Cursurile de Poţiuni erau şi aşa destul de grele în ultimul timp, având în vedere că Harry, Ron şi Hermione trebuiau să stea în aceeaşi bancă. Astăzi, Hermione îşi trase ceaunul în partea cealaltă a mesei, ca să stea mai aproape de Ernie, ignorându-i pe Harry şi pe Ron.
— Ce i-ai făcut?'îi şopti Ron lui Harry, uitându-se la Hermione, care îşi asumase un aer superior.
Dar, înainte ca Harry să-i răspundă, Slughorn ceru de la catedră să se facă linişte.
— Nu vă mai foiţi, nu vă mai foiţi, vă rog! Acum să ne grăbim, pentru că azi avem foarte multe de făcut! A treia lege a lui Golpalott… cine îmi poate spune…? Domnişoara Granger, bineînţeles!
Hermione recită dintr-o suflare:
— Conform-celei-de-a-treia-legi-a-lui-Golpalott-antidotul-pentru-o-otravă-amestecată-va-fi-mai-mare-sau-egal-cu-suma-antidoturilor-pentru-fiecare-dintre-componentele-separate.
— Întocmai! spuse Slughorn, zâmbind larg. Zece puncte pentru Cercetaşi! Acum, dacă am considera că a treia lege a lui Golpalott este adevărată…
Harry trebuia să-l creadă pe cuvânt pe Slughorn că a treia lege a lui Golpalott era adevărată, pentru că nu pricepuse nimic din ceea ce se spusese despre ea. Nimeni în afară de Hermione nu păru să urmărească nici ce zise Slughorn după aceea.
— … desigur, asta înseamnă că presupunând că am reuşit să identificăm corect ingredientele poţiunii prin vraja de revelare a lui Scarpin, ţinta noastră principală nu este cea mai simplă, cea a alegerii antidoturilor pentru acele ingrediente în sine, ci descoperirea acelui element adăugat care va transforma aceste părţi separate, aproape ca printr-un proces alchimic.
Ron stătea lângă Harry cu gura deschisă, mâzgălind absent pe noul exemplar de Realizarea Poţiunilor Avansate. Uita mereu că nu putea să se mai bazeze pe ajutorul lui Hermione când nu reuşea să înţeleagă ce se întâmpla.