Cabine de transfer deschise. Păpuşarii erau înfricoşător de avansaţi. Discul avea un diametru de maximum un metru, şi nici măcar nu trebuia să fii complet deasupra lui pentru a intra în acţiune. Un pas, şi te găseai pe următorul pătrat de recepţie. Sistemul depăşea cu mult trotuarele rulante.
În timp ce alerga, mintea lui Louis imagină un Păpuşar fantomă, înalt de sute de kilometri, alegându-şi delicat drumul printr-un lanţ de insule, păşind cu grijă pentru a nu rata vreuna şi a se uda la glezne. Apoi, Păpuşarul fantomă crescu în dimensiuni, iar discurile se transformară în lumi… Păpuşarii erau înspăimântător de avansaţi…
Se pomeni într-o zonă fără discuri de păşit, la malul unei mări calme şi întunecate. Dincolo de linia orizontului, patru luni imense se ridicau, formând o linie verticală, profilându-se pe fundalul stelelor. La jumătatea drumului către linia orizontului, se afla o insulă mai mică, luminată strălucitor. Păpuşarul şi Kzinul îl aşteptau.
— Unde e Teela?
— Nu ştiu, îi răspunse cel dintâi.
— Pe toţi demonii! Nessus, cum putem da de ea?
— Ea e cea care trebuie să ne găsească. N-ai nici un motiv de îngrijorare, Louis. Când…
— S-a rătăcit pe o lume străină! I se poate întâmpla orice!
— Nu pe această planetă, Louis! Nu există lume mai sigură decât a noastră. Când Teela va atinge ţărmul, va descoperi că discurile pentru următoarea insulă nu funcţionează pentru ea. Ca atare, le va urma pe cele din preajma ţărmului, până când va găsi unul care funcţionează.
— Ai impresia că discutăm despre un computer rătăcit? Este vorba doar de o fată de douăzeci de ani!
Teela se materializă în spatele său.
— Salut! M-am rătăcit un pic. Care-i problema?
Kzinul rânji spre Louis cu colţii săi ascuţiţi ca nişte pumnale. Evitând privirea uimită a fetei, bărbatul simţi cum obrajii începeau să-i ardă. Dar Nessus le ceru scurt să se ţină după eclass="underline"
— Urmaţi-mă!
Îl urmară pe Păpuşar până în locul unde discurile formau o linie de-a lungul ţărmului. La un moment dat, apăru un fel de pentagramă. Păşiră pe ea…
Se regăsiră pe o stâncă dezgolită, iluminată din belşug. O insulă de mărimea unui astroport particular. În centru, se ridica o singură clădire înaltă şi o singură navă spaţială.
— Acela este vehiculul nostru, îi atenţionă Nessus.
Teela şi Interlocutorul îşi arătară dezamăgirea. Kzinul îşi ascunse urechile în pliurile lor, în vreme ce fata privi cu jind spre insula pe care tocmai o părăsiseră, către Zidul de lumină alcătuit de clădirile înalte de kilometri, stând umăr lângă umăr în faţa nopţii interstelare. Dar, privind nava, Louis simţi o uşurare care îi detensionă muşchii. El personal se săturase de atâtea miracole. Discurile pentru păşit, oraşul mamut, cele patru luni atârnate în imensitatea cerului, colorate precum pomii de Crăciun… toate erau înfricoşătoare. În schimb, acest vehicul nu-l înfricoşa.
Era o carcasă tip Produs General Doi, aplicată unei aripi delta, pe aceasta mai fiind montate şi unităţile de propulsie şi motoarele cu fuziune. Toate echipamente păreau familiare şi, în mod sigur, nu ridicau nici un semn de întrebare.
Kzinul îi dovedi că se înşelase.
— Pare un proiect nereuşit din punctul vostru de vedere, Nessus. Nu te-ai simţi mai în siguranţă dacă întreaga nava s-ar afla în interiorul carcasei?
— Nu cred. Această navă reprezintă o schimbare fundamentală în concepţia noastră de proiectare. Veniţi să vă arăt!
Păpuşarul ridicase o problemă importantă.
Produs General, companie aparţinând Păpuşarilor, vânduse tot felul de mărfuri în spaţiul cunoscut, dar faima şi grosul veniturilor le obţinuse din comercializarea carcaselor ce-i purtau numele. Existaseră patru tipuri, plecând de la cele de mărimea unor mingi de baschet şi până la cele cu diametrul de sute de metri, cum era carcasa de tip patru a Marelui Şlem. Carcasa de tip trei, un cilindru cu capetele rotunjite, era foarte utilizată la navele mari de pasageri. O asemenea navă îi adusese pe planeta Păpuşarilor, cu câteva ore în urmă. Carcasa de tip doi era un cilindru îngust şi subţiat la ambele capete. De regulă, în interior abia dacă exista spaţiu pentru un pilot.
O carcasă Produs General era permeabilă pentru radiaţiile din spectrul vizibil şi impenetrabilă pentru celelalte forme de energie electromagnetică sau materie de orice fel. Reputaţia companiei întărea această garanţie, confirmată de sute de ani de exploatare şi de milioane de nave. O carcasă Produs General reprezenta etalonul în materie de securitate.
Vehiculul din faţa lor avea o carcasă Produs General de tip doi. Dar… cel puţin din câte putea vedea Louis, doar sistemul de asigurare a condiţiilor de viaţă şi hiperpropulsorul se aflau în interiorul carcasei. Restul fusese dispus pe aripă: o pereche de unităţi de propulsie reactivă, îndreptate spre spate, două mici motoare cu fuziune, îndreptate înainte, alte două motoare cu fuziune pe faţa posterioară a aripii şi o pereche de containere supradimensionate, atârnate sub aceasta. Ele conţineau probabil echipamentele de comunicaţii şi detecţie, pe care Louis nu le observase în altă parte.
Jumătate din navă se afla pe sau atârnată de aripă, fiind expusă oricărui pericol ce l-ar fi putut îngrozi pe un Păpuşar. De ce nu folosiseră o carcasă de tip trei, pentru a băga totul înăuntru?
Păpuşarul îi conduse sub ea.
— Scopul nostru a fost să facem cât mai puţine perforaţii în carcasă, le explică el. Vedeţi?
Prin peretele ca de sticlă, Louis observă o conductă subţire cât braţul său făcând legătura între carcasă şi aripă. Iniţial, lucrurile îi părură complicate, dar, curând, îşi dădu seama că aceasta fusese proiectată să alunece înapoi în carcasă printr-o singură deschidere. Observă apoi motorul care o alimenta şi uşa metalică care ar fi blocat deschiderea.
— O navă de serie, continuă să explice Păpuşarul, necesită multe perforaţii în carcasă: pentru senzorii care nu folosesc spectrul vizibil, pentru motoarele cu reacţie, dacă sunt folosite, pentru conductele de alimentare de la rezervoarele de carburant. Aici avem doar două deschideri: conducta şi trapa de acces. Ambele pot fi etanşeizate la nevoie. Inginerii noştri au îmbrăcat suprafaţa interioară a carcasei cu un material conductor transparent. Când sasul de acces este închis şi deschiderea conductei zăvorâtă, interiorul devine o suprafaţă conductivă neîntreruptă.
— Un câmp de stază! ghici Louis.
— Exact. La apariţia unui pericol, întregul sistem de asigurare a condiţiilor de viaţă intră într-o stare de stază de tip Slaver pentru o perioadă de câteva secunde. Sub stază, nu se percepe trecerea timpului, deci nimic nu-i poate afecta pe pasageri. N-am fost atât de naivi încât să ne bazăm doar pe carcasă. Laserele care folosesc spectrul vizibil ar putea-o penetra, omorându-i pe pasageri şi lăsând nava neatinsă. La fel, antimateria poate dezintegra în întregime o carcasă Produs General.
— N-am ştiut asta.
— Nu s-a făcut prea mare publicitate în acest sens.
Louis se întoarse sub aripa delta, acolo unde Kzinul inspecta motoarele.
— Ce rost au atâtea motoare?
— Cu siguranţă, un om nu poate să fi uitat lecţia Kzinti! mârâi felina.
— Oh!
În mod normal, orice Păpuşar care ar fi studiat istoria umană sau Kzinti ar fi aflat lecţia Kzinti. Un propulsor reactiv reprezenta o armă a cărei putere era direct proporţională cu eficienţa ei ca propulsor. Cei de aici se foloseau de propulsoare pentru scopuri paşnice şi de motoare cu fuziune care puteau fi folosite şi ca arme.