— Ai zis ceva de înmulţire selectivă, îl descusu Kzinul.
— Eu cred că… încercă s-o întoarcă Louis.
— Păpuşarii ne-au aţâţat speciile una împotriva celeilalte, în vederea limitării expansiunii Kzinilor. Aveau la dispoziţie o momeală stelară, Louis. Au folosit-o pentru a îndruma o navă Outsideră în spaţiul vostru, întrucât voiau să se asigure că victoria vă va aparţine… Într-adevăr, a fost un experiment de înmulţire selectivă, aşa cum fi spui tu.
— Ascultă, ăsta e un lanţ foarte lung de presupuneri. Dacă te calmezi…
— Dar amândoi am parcurs acest lanţ în mod independent.
— Asta aşa este.
— Nu mă hotărâsem dacă să abordez acest subiect cu Nessus sau să aştept să ne îndeplinim principalul obiectiv, adică să părăsim Lumea Inelară. Acum, că ai ajuns şi tu la aceeaşi concluzie, nu am de ales.
— Dar… încercă Louis să spună ceva, apoi îşi înghiţi restul cuvintelor.
Oricum, sirena nu i-ar fi dat voie să continue. Kzinul semnalizase pericol.
Sunetul sirenei era un urlet mecanic nebun, atât subsonic cât şi suprasonic, şi extrem de dureros. Imaginea lui Nessus apăru pe pupitru.
— Ce s-a întâmplat? strigă el alarmat.
— V-aţi amestecat într-un război luând partea inamicului! urlă Kzinul. Acţiunea voastră este similară unei declaraţii de război la adresa Patriarhiei!
Teela conectase intercomunicaţia la timp pentru a auzi ultimele cuvinte. Louis îi prinsese însă privirea şi-i semnalase clătinând din cap: „Nu te băga!”
Capetele Păpuşarului se aplecară spre spate, aidoma unor şerpi, pentru a-şi arăta uluiala.
— Ce vrei să spui?
— Primul război cu oamenii. Momelile stelare. Hiperpropulsorul livrat de Outsideri.
Un cap triunghiular dispăru din imagine. Louis observă că un aeroscuter argintiu ieşea din formaţie şi-şi dădu seama că era vorba de cel al lui Nessus.
Nu era prea îngrijorat. Celelalte două scutere arătau ca nişte musculiţe de argint, din cauza depărtării. Dacă lupta s-ar fi desfăşurat pe sol, cineva s-ar fi putut alege cu răni destul de serioase. Aici, sus, ce se putea întâmpla? Probabil că scuterul lui Nessus era mai rapid decât cel al Kzinului. Păpuşarul trebuie să fi avut în vedere şi o asemenea posibilă situaţie. Pesemne că-şi luase toate măsurile de siguranţă.
Dar Păpuşarul nu fugea. Se rotea în jurul scuterului Interlocutorului.
— Nu vreau să te ucid, îi spunea Kzinul. Dacă intenţionezi să mă ataci din aer, să-ţi aminteşti că raza de acţiune a taspului ar putea fi inferioară celei a laserului meu de excavat cu fascicul Slaver. SNARL!
Urletul de luptă al unui Kzin îţi îngheţa sângele în vine. Muşchii lui Louis încremeniseră, ca şi cum ar fi suferit un atac de tetanos. Abia dacă mai era conştient de micul punct argintiu care se îndepărta de scuterul Interlocutorului.
În schimb, observă admiraţia din ochii Teelei.
— Nu vreau să te omor, zise Kzinul mai calm de data asta. Dar doresc nişte răspunsuri. Nessus, ştim că rasa ta poate ghida vieţuitoarele stelare.
— Aşa este, confirmă Păpuşarul.
Scuterul său se îndrepta către babord, cu viteză maximă. Calmul extratereştrilor era o iluzie. El era explicabil prin faptul că Louis Wu nu putea citi chipurile unor rase străine de el şi pentru că acestea nu puteau introduce expresiile umane în dialectul interplanetar.
Nessus alerga cât putea de repede pentru a-şi salva viaţa, deşi Interlocutorul nu-şi părăsise locul în formaţie.
— Vreau nişte răspunsuri, Nessus! repetă Kzinul.
— Ai ghicit, răspunse Păpuşarul. Investigaţiile noastre în scopul găsirii unor metode sigure de exterminare a periculoaselor carnivore Kzinti ne-au arătat că specia voastră avea un potenţial ce ne putea fi de folos. Ca atare, am luat anumite măsuri pentru a ghida evoluţia voastră până în punctul în care să puteţi coexista în mod paşnic cu rase străine vouă. Metodele noastre au fost indirecte şi foarte sigure.
— Foarte! Nessus, să ştii că plesnesc de fericire!
— Şi eu, interveni Louis Wu.
Nu ignorase faptul că ambii extratereştri vorbeau încă interplanetară, deşi ar fi putut să-şi asigure intimitatea prin folosirea Graiului Hero. Preferaseră, totuşi, să nu-i excludă pe oameni, şi pe bună dreptate, deoarece erau şi ei implicaţi.
— Ne-aţi folosit! zise bărbatul. Ne-aţi manipulat la fel de mult ca şi pe cei din neamul Kzinti!
— Dar în detrimentul nostru! obiectă Interlocutorul.
— O mulţime de oameni au murit în războaiele acelea!
— Louis, încetează! se amestecă şi Teela în discuţie. La naiba! Dacă n-ar fi fost Păpuşarii, acum am fi fost cu toţii sclavi ai neamului Kzinti… Ei i-au împiedicat să ne distrugă civilizaţia!
— Şi noi am avut o civilizaţie! rânji Interlocutorul.
Acum, Păpuşarul se transformase în imaginea fantomatică, tăcută, a unui piton cu un singur ochi, pregătit să lovească. Mai mult ca sigur, cealaltă gură era încleştată pe acceleraţia scuterului său, aflat deja la o distanţă bunicică.
— Păpuşarii ne-au manipulat, repetă Louis Wu. Ne-au folosit ca pe o unealtă, pentru a-i modela pe Kzini.
— Dar a dat rezultate! insistă Teela.
Sunetul care se auzi aducea cu un soi de sforăit, baritonal şi monoton, dar nimeni nu avea nici un dubiu că era echivalentul Kzinului pentru râs.
— A dat rezultate! repetă Teela. Acum sunteţi o rasă paşnică. Puteţi trăi laolaltă cu…
— Ţine-ţi gura, omule!
— … cu egalii voştri, sfârşi ea pe un ton altruist. N-aţi mai atacat alte specii de aproape…
Kzinul ridică echipamentul de forare cu fascicul Slaver şi-l ţinu în faţa consolei de intercomunicaţii astfel încât Teela să-l poată vedea. Fata se opri brusc.
— Ar fi fost posibil ca noi să fim în locul lor, reluă Louis. Ceilalţi deveniră atenţi.
— Ar fi fost posibil ca noi să fim în locul lor, repetă el. Dacă Păpuşarii ar fi vrut să dirijeze înmulţirea oamenilor într-un anume scop… Deodată se opri, preţ de câteva clipe, apoi continuă: Oh, Teela… cu siguranţă!
Păpuşarul nu reacţionă în nici un fel.
Tânăra se îmbujoră, stânjenită de privirea fixă a bărbatului.
— Care-i problema? întrebă ea. Louis!
— lartă-mă! Mi-am dat seama de un amănunt… Nessus! Vorbeşte-ne despre Legile Fertilităţii!
— Louis, ai înnebunit?
— Aah! izbucni Kzinul. M-aş fi gândit şi eu la asta, dacă aş fi avut timpul necesar! Nessus, ai auzit?
— Da, răspunse Păpuşarul.
Scuterul său era acum un firicel argintiu care aluneca în continuare spre babord. Aproape că nu mai putea fi sesizat, în contrast cu un alt punct nedesluşit, strălucitor, mai îndepărtat de flotilă decât ar fi fost posibil în cazul unor puncte de pe Pământ. Imaginea Păpuşarului de pe pupitrul de intercomunicaţii era neschimbată — aceeaşi faţă idioată din cauza craniului triunghiular turtit şi a buzelor proeminente. Unul ca el nu putea arăta periculos.
— V-aţi amestecat în Legile Fertilităţii de pe Pământ… reluă Louis.
— Da.
— De ce?
— Ne plac oamenii. Avem încredere în ei. Am făcut afaceri profitabile cu ei. Este în avantajul nostru să-i încurajăm, deoarece ei vor atinge, cu siguranţă, Norii lui Magellan înaintea noastră.
— Superb! Aşadar, suntem pe placul vostru!
— Am căutat să vă îmbunătăţim zestrea genetică. Dar ce trăsături trebuiau ameliorate? În nici un caz inteligenţa. Inteligenţa nu reprezintă punctul vostru forte. Nici simţul de autoconservare, nici durata vieţii, nici talentele voastre de luptători…