— Aşa încât v-aţi decis să ne faceţi norocoşi! concluzionă Louis izbucnind în râs.
Teela pricepu, în sfârşit. Ochii i se măriră şi căpătară o expresie îngrozită. Încercă să spună ceva, dar nu putu scoate decât un scâncet.
— Desigur, răspunse Nessus. Te rog să încetezi cu râsul, Louis! Decizia a fost corectă. Specia voastră a fost incredibil de norocoasă. Istoria voastră este alcătuită dintr-o serie de lovituri de teatru norocoase care-ţi taie respiraţia, de la evitarea războiului atomic intraspecie, poluarea propriei planete cu deşeuri industriale, dezastre ecologice, căderi masive de asteroizi, variaţiile capricioase ale activităţii soarelui vostru până la explozia Nucleului de care aţi aflat pur şi simplu întâmplător. Acum vrei să-mi spui ce anume ţi se pare atât de amuzant?
Louis continua să râdă pentru că o privea pe Teela care se făcuse roşie de furie. Ochii i se roteau de parcă ar fi căutat un ascunziş. Nu era plăcut să afli că eşti rezultatul unui experiment genetic.
— …Prin urmare am modificat Legile Fertilităţii. A fost surprinzător de uşor. Retragerea noastră din spaţiul cunoscut provocase un crah financiar. Manipulaţiile economice i-au ruinat pe câţiva membri ai Consiliului de Administrare a Fertilităţii. I-am mituit pe câţiva, i-am şantajat pe alţii, ameninţându-i cu închisoarea pentru datornici, apoi am făcut publică corupţia ce domnea în sânul Consiliului, pentru a forţa o schimbare. A fost o întreprindere incredibil de costisitoare, dar extrem de sigură şi parţial încununată de succes. În cele din urmă, am reuşit să introducem Loteriile Drepturilor de Naştere, în speranţa că vom obţine o populaţie de oameni neobişnuit de norocoşi.
— Monstrule! strigă Teela. Monstrule!
Kzinul îşi vârî la loc în husă unealta de minerit. Remarcă:
— Teela, nu ai avut nimic de obiectat atunci când ai aflat că Păpuşarii au manipulat ereditatea rasei mele! remarcă el. Au sperat să producă un Kzin docil. În acest scop, ne-au încrucişat aşa cum un biolog încrucişează oile, omorându-le pe cele cu defecte, păstrându-le pe celelalte. Ai spus că această crimă a fost în beneficiul speciei mele. Acum văd că te plângi. De ce?
Spumegând de furie, tânăra îşi închise intercomunicaţia.
— Un Kzin docil, repetă Interlocutorul. Aţi sperat să produceţi un Kzin docil, Nessus. Dacă îţi imaginezi că aţi reuşit, vino alături de noi!
Păpuşarul nu răspunse. Undeva înaintea micii flotile, micul punct al scuterului său devenise prea minuscul pentru a mai putea fi zărit cu ochiul liber.
— Nu vrei să te reîntorci în mijlocul nostru? Cum să te pot apăra atunci de pericolele acestui teritoriu necunoscut dacă nu eşti împreună cu noi? Deşi nu te învinovăţesc. Faci bine că te temi… — Kzinul îşi arătă ghearele ascuţite şi uşor curbate. — … Încercarea voastră de a produce o specie de oameni norocoşi a fost şi ea un eşec.
— Nu, răspunse Nessus prin intercomunicaţie. Am produs oameni norocoşi. N-am reuşit să-i contactez pentru această expediţie nefericită, din cauză că erau prea norocoşi…
— V-aţi jucat de-a Creatorul cu ambele noastre specii! Să nu încerci să te apropii de noi!
— Vom rămâne în legătură prin intercom. Imaginea Kzinului dispăru.
— Louis, Interlocutorul a întrerupt legătura cu minei se plânse Nessus. Dacă voi avea să-i transmit ceva, va trebui s-o fac prin tine.
— În ordine, zise pământeanul şi întrerupse şi el legătura. Aproape imediat, pe pupitrul lui se aprinse o luminiţă în locul în care înainte fusese imaginea capului lui Nessus. Păpuşarul dorea să vorbească.
La naiba, n-avea decât să aştepte!
Mai târziu, în cursul aceleiaşi zile, traversară o mare de mărimea Mediteranei. Louis coborî pentru a o putea observa mai bine şi văzu că celelalte scutere îl urmară. Flota se afla deci în continuare sub conducerea sa, în ciuda faptului că nimeni nu dorea să-i adreseze vreun cuvânt.
Ţărmul era de fapt un singur oraş, ajuns în stadiul de ruină. Făcând abstracţie de docuri, nu se deosebea prea mult de Zignamuclickclik. Louis nu ateriză. Nu avea ce să descopere acolo.
Curând după aceea, solul începu să se ridice treptat, până când urechile i se înfundară. Peisajul verde fu înlocuit cu unul maroniu uscat, apoi veni rândul stepei, tundrei, apoi urmară kilometri nesfârşiţi de stâncă goală, apoi…
De-a lungul a mii de kilometri de pantă muntoasă, vânturile erodaseră solul şi stânca. Nu mai rămăsese decât materialul de fundaţie al Inelului, cenuşiu, translucid, hidos.
Lipsă de întreţinere. Nici un Inginer n-ar fi permis una ca asta. Civilizaţia Lumii Inelare se stinsese, deci, cu mult timp în urmă. Pesemne că procesul începuse aici, cu zone sterpe pătând faţada în locurile pe unde nu mai trecea nimeni…
Hăt departe, în faţa flotilei, în direcţia în care dispăruse Nessus, se putea observa o zonă extrem de strălucitoare. La o primă apreciere, s-ar fi zis că se găsea la o distanţă de 50 până la 80 de mii de kilometri. Un punct strălucitor la fel de mare cât Australia.
Material de fundaţie şi mai expus? Suprafeţe imense de fundaţie apărând sub solul odinioară fertil, sol care moare, dispărând atunci când sistemul de râuri şi fluvii este distrus. Căderea oraşului Zignamuclickclik şi pana universală de energie trebuie să fi fost ultimele stadii al dezastrului.
Cât de mult durase? Zece mii de ani? Mai mult?
— La naiba! murmură Louis în faţa pustietăţii. Aş fi vrut să mă consult cu cineva. Ar fi putut fi important…
Timpul era perceput altfel, având soarele în permanenţă deasupra capului. Dimineaţa şi după-amiaza erau identice. Realitatea părea mai puţin reală. Semăna, gândi Louis, cu fracţiunea de secundă în care călătoreai între două cabine de transfer.
Asta era. Se aflau între două cabine de transfer, una la babordul Mincinosului şi alta la baza Zidului. Ei doar visau că zboară deasupra peisajului plat şi cenuşiu într-o formaţie triunghiulară de aeroscutere.
Zburau spre babord printr-un timp încremenit.
Cât trecuse de când cineva îi vorbise ultima oară? Cu ore în urmă, Louis îi semnalase Teelei că dorea să-i vorbească. Mai târziu, procedase la fel şi cu Interlocutorul. Luminiţele pâlpâiseră pe pupitrele lor fără a fi băgate în seamă, la fel cum şi el ignora lumina aprinsă pe pupitrul său.
— Destul cu toate astea! izbucni bărbatul, deschizând intercomunicaţia.
Recepţionă un val incredibil de muzică orchestrală, înainte ca Păpuşarul să-i remarce prezenţa. Apoi…
— Trebuie să vedem cum reunificăm expediţia fără vărsare de sânge, îi zise Nessus. Ai vreo idee, Louis?
— Da. Nu este politicos să începi o conversaţie cu sfârşitul.
— Îmi cer scuze, Louis! Mulţumesc pentru că mi-ai răspuns. Cum te-ai simţit?
— Singur şi iritat, şi asta numai din cauza ta. Nimeni n-a vrut să-mi vorbească.
— Pot să te ajut?
— Cine ştie… Ai avut vreun amestec în modificarea Legilor Fertilităţii?
— Eu am condus proiectul.
— Asta e problema! mârâi pământeanul. Fie ca tu să ajungi prima victimă a controlului retroactiv al naşterilor! Teela nu va mai vorbi cu mine niciodată.
— N-ar fi trebuit să râzi de ea!
— Îmi dau seama. Ştii, însă, ce mă îngrozeşte cel mai mult în toată povestea asta? Nu aroganţa voastră nenorocită, ci faptul că puteţi lua nişte decizii de o asemenea amploare, pentru ca mai târziu să faceţi ceva atât de stupid ca… ca…