— Am păstrat ceva şi pentru tine, Louis! E moartă de câteva ore, dar nu contează. Ar trebui să te grăbeşti. Ierbivorul preferă să nu ne vadă mâncând. Observă peisajul de la fereastra celulei mele.
— Aşteaptă până când îl va vedea pe cel de la fereastra mea! Ne-am înşelat în legătură cu Pumnul-lui-Dumnezeu, Kzinule! Are cel puţin 1600 km înălţime. Vârful nu-i acoperit de zăpadă, ci…
— Louis, mănâncă!
Bărbatul se simţi salivând.
— Trebuie să găsesc o metodă ca să gătesc lucrul ăsta…
În cele din urmă, îl puse pe Kzin să jupoaie pielea de pe pulpă, apoi prinse copita într-o scară ruptă şi fripse carnea cu laserul pe intensitate mare, deschidere mare.
— Chestia asta nu e proaspătă, zise neîncrezător Kzinul, dar arderea nu reprezintă o soluţie…
— Ce face Nessus? E prizonier sau se află la comandă?
— Parţial la comandă, presupun. Priveşte în sus!
Femeia nu mai era decât o siluetă minusculă pe platforma de observare, cu picioarele atârnându-i în gol, cu faţa şi scalpul scăldate de lumina care venea de jos.
— Vezi? Nu-l scapă din ochi.
Louis decise că friptura era gata. În timp ce mânca, era conştient că Interlocutorul îi urmărea cu nerăbdare mişcările lente ale maxilarelor ce mestecau fiecare îmbucătură. El personal avea senzaţia că mănâncă mai repede decât un lup. Era flămând.
Pentru a-l menaja pe Păpuşar, pământeanul şi Kzinul aruncară oasele prin fereastra spartă. După aceea, se strânseră în jurul scuterului acestuia.
— Fata este parţial condiţionată, îşi începu relatarea Nessus. Avea greutăţi în respiraţie… sau îl deranjaseră mirosurile de carne crudă şi arsă…
— Am aflat destule lucruri de la ea.
— Ţi-a spus de ce ne-a atras în cursă?
— Da, şi multe altele. Am avut noroc. Este astronaut — a fost pe o navă colectoare.
— Ura! strigă Louis.
CAPITOLUL 21
Fata de dincolo de culme
Numele ei era Halrloprillalar Hotrufan. Călătorise cu o navă colectoare de hidrogen interstelar… Pioneer (Nessus îi rosti numele după o mică ezitare)… timp de 200 de ani.
Nava făcea un circuit de 24 de ani care înconjura patru stele şi sistemele lor planetare: cinci lumi cu atmosferă pe bază de oxigen şi Lumea Inelară. Termenul de an folosit în acest caz era o unitate de măsură tradiţională, care n-avea nimic de-a face cu Lumea Inelară. Probabil că se potrivea cu perioada de revoluţie a uneia dintre planetele abandonate.
Două dintre cele cinci lumi fuseseră ticsite până la refuz cu reprezentanţi ai rasei umane, înainte de construcţia Inelului. Acum acestea erau abandonate ca şi celelalte, fiind acoperite de vegetaţie sălbatică şi de resturile oraşelor în ruină.
Halrloprillalar făcuse circuitul de opt ori. Ştia că pe planetele respective crescuseră plante şi animale care nu se putuseră adapta pe Inel, datorită lipsei unui ciclu vară-iarnă. Unele dintre aceste plante erau mirodenii. Unele dintre animale erau pentru carne. Despre celelalte… Halrloprillalar nu ştia nimic şi nici nu-i păsa.
Slujba ei n-avea nici o legătură cu încărcătura navei.
— Nici cu propulsia sau cu asigurarea condiţiilor de viaţă, continuă Nessus. N-am fost în stare să aflu ce făcea ea de fapt. Pioneer avea un echipaj compus din 36 de persoane. Fără îndoială că unii dintre ei erau în plus. Sunt convins că nici ea n-avea de îndeplinit nişte sarcini complexe sau esenţiale. Să ştii că nu e prea inteligentă, Louis.
— Ţi-a trecut prin cap s-o întrebi care era raportul pe sexe la bordul navei? Din cei 36 de membri, câte erau femei?
— Mi-a spus asta. Trei.
— Atunci poţi să-ţi imaginezi care era menirea ei.
Două sute de ani de călătorii, siguranţă, aventură… Apoi, la sfârşitul celei de a opta călătorii, Lumea Inelară refuzase să răspundă apelurilor navei Pioneer.
Tunul electromagnetic nu mai funcţiona.
Conform celor detectate de telescoape, nu exista nici un fel de activitate pe nici un astroport.
Cele cinci lumi din circuitul lui Pioneer nu erau echipate cu tunuri electromagnetice pentru frânare. Din cauza asta nava avea la bord combustibil pentru frânare reactivă, condensat în timpul călătoriei din hidrogenul interstelar. Ca atare, ar fi putut ateriza… dar unde?
Nu pe Lumea Inelară. Sistemele de apărare împotriva meteoriţilor ar fi spulberat-o.
Echipajul nu primise permisiunea de a se apropia de rampa vreunui astroport. Ceva era în neregulă acolo.
Să se fi întors pe vreuna dintre lumile abandonate? De fapt, ar fi trebuit să înfiinţeze o colonie nouă cu cei 36 de oameni, dintre care trei femei.
— …Erau cu toţii prizonierii rutinei, nepregătiţi să ia o asemenea decizie. De aceea au fost cuprinşi de panică. S-au răsculat. Pilotul a reuşit să se încuie în cabina de comandă suficient timp pentru a duce nava la marginea astroportului. Ceilalţi l-au omorât pentru că pusese în primejdie siguranţa navei şi a vieţilor lor, cel puţin aşa spune Halrloprillalar. Mă întreb dacă de fapt nu l-au omorât pentru că încălcase tradiţia, folosind pentru docare propulsia reactivă şi acţionând fără permisiune.
Louis simţi nişte ochi aţintiţi asupra sa. Ridică privirea.
Fata-astronaut continua să se uite la ei. Şi Nessus o privea cu ochiul capului din stânga.
Deci acolo ţinea taspul. Şi acesta era motivul pentru care Nessus privise în permanenţă în sus. Fata nu l-ar fi pierdut pe Nessus din ochi, iar el n-ar fi îndrăznit s-o elibereze din mreaja taspului.
— …După ce l-au ucis pe pilot, continuă Nessus, au părăsit nava. Abia atunci şi-au dat seama cât de tare fusese aceasta avariată. Cziltang brone era inert, distrus. Erau exilaţi pe panta unui zid înalt de 1600 km… Nu cunosc echivalentul lui cziltang brone în interplanetară sau în Graiul Hero. Pot să vă spun doar care erau funcţiunile sale. Ceea ce-l face indispensabil pentru noi toţi.
— Zi-i mai departe, îl zori Louis.
Inginerii concepuseră Lumea Inelară având permanent în vedere principiul siguranţei în caz de defectare. În multe privinţe, părea că anticipaseră prăbuşirea civilizaţiei, ca şi cum ciclurile barbarie-cultură-barbarie ar fi fost ceva natural pentru om. Structura complexă care era Lumea Inelară nu avea să fie periclitată de lipsa de întreţinere. Descendenţii Inginerilor erau liberi să uite cum să întreţină sasurile şi tunurile electromagnetice, cum să mute lumile şi să construiască vehicule zburătoare; civilizaţia n-avea decât să dispară, dar Lumea Inelară urma să existe în continuare… Sistemul de apărare împotriva meteoriţilor, de exemplu, e atât de temeinic proiectat încât Halrloprillalar…
— Spune-i Prill! îi sugeră Louis.
— …Încât Prill şi prietenii ei nu s-au gândit nici un moment că ar fi posibil să nu funcţioneze… Dar astroportul? Cât de multă siguranţă ar fi putut prezenta dacă un idiot ar fi lăsat, la un moment dat, deschise ambele trape ale unui sas? Soluţia: să se renunţe la sasuri! În locul lor au instalat cziltang brone. Această maşinărie proiecta un câmp care modifica structura fundaţiei Lumii Inelare şi deci şi a Zidului de Margine, permiţându-i să devină permeabilă pentru materie. Bineînţeles, exista o anumită rezistenţă cât timp funcţiona cziltang brone…