Începu să-i fie milă de ei. Fanaticii ăştia nu se luptau decât cu săbii şi coase. N-aveau nici o şansă.
Dar unul dintre ei îşi aruncă sabia peste braţul cu care Interlocutorul îşi ţinea arma, destul de tare ca să-i facă acestuia o tăietură. Kzinul scăpă dezintegratorul Slaver. Un alt individ se strecură şi i-l luă. Fu omorât pe loc, pentru că felina îşi şi repezise spre el mâna neatinsă şi-i extrăsese ficatul cu ghearele. Un al treilea apucă arma, apoi se răsuci pe călcâie şi o luă la fugă fără a încerca să-şi folosească avantajul. Louis nu-l putea lovi cu laserul, deoarece trebuia să-i ţină la distanţă pe cei care încercau să-l ucidă.
Întotdeauna roteşte la nivelul toracelui.
Până în acel moment Louis nu omorâse pe nimeni. Acum, însă, în timp ce inamicul părea să ezite, găsi răgazul necesar să-i omoare pe doi dintre cei care se apropiaseră de el. Nu lăsa inamicul să se apropie prea mult.
Cum se descurcau ceilalţi?
Interlocutorul ucidea cu labele goale: cea teafără se transformase într-o gheară care sfâşia, cea rănită devenise o măciucă grea. Era posibil ca un vârf de sabie să se înfigă în el în timp ce s-ar fi întins după omul care o ţinea în mână. Era înconjurat, dar băştinaşii nu-l înghesuiau prea tare. Probabil că în ochii lor reprezenta simbolul morţii, o moarte portocalie, înaltă de doi metri şi jumătate şi cu dinţi ascuţiţi.
Căutătorul trudea din greu. Trei adversari zăceau laţi în faţa lui iar alţii se dădeau înapoi, în vreme ce sabia se rotea. Era un spadasin priceput şi periculos. Băştinaşii cunoşteau posibilităţile unei săbii. Teela se afla în spatele său, în siguranţă pentru moment, privind îngrijorată ca o adevărată eroină.
Nessus alerga spre Improbabil ţinându-şi un cap aplecat la orizontală, iar pe celălalt ridicat. Cel coborât avea menirea de a culege detalii, cel ridicat îi oferea vederea de ansamblu.
Louis era neatins, spulberându-şi inamicii pe măsură ce se apropiau, ajutându-i pe ceilalţi coechipieri atunci când avea posibilitatea. Laserul de semnalizare se mişca cu uşurinţă în mâna sa, o suliţă de lumină verde şi ucigaşă.
Niciodată nu ţinti spre o oglindă. Reflexia pe o armură îi putea provoca o rană urâtă unui artist al laserului. În acest loc se pare că adversarii uitaseră această şmecherie.
Un mascul înfăşurat într-o pătură verde se repezi spre Louis Wu, urlând, fluturând un ciocan greu, străduindu-se din răsputeri să arate periculos. Pământeanul îi trecu lumina verde a laserului de-a curmezişul pieptului, dar individul continua să se apropie.
Terorizat, Louis se forţă să rămână nemişcat şi-şi menţinu fasciculul centrat. Celălalt aruncă ciocanul vizându-i capul şi chiar în aceeaşi clipă o mică zonă de pe îmbrăcămintea lui îşi schimbă culoarea, se înnegri şi apoi se aprinse cu o mică flacără verde. Bărbatul simţi fiori reci până în inimă.
O îmbrăcăminte de aceeaşi culoare cu a sabiei tale luminoase poate fi la fel de periculoasă ca o armură. Slavă lui Finagle că nu erau mai mulţi ca ăsta! Louis mută punctul luminos la nivelul gâtului celuilalt… Un băştinaş blocase calea de retragere a lui Nessus. Probabil avusese mult curaj ca să atace un monstru atât de ciudat. Pământeanul nu avu timp pentru o lovitură clară, dar individul muri oricum, pentru că Nessus se rotise, lovise cu piciorul din spate, îşi terminase rotaţia şi-şi reluase fuga. Apoi…
Louis văzu întregul tablou. Păpuşarul tocmai ajunsese într-o intersecţie cu un cap ridicat şi altul coborât. În clipa următoare, dintr-o dată, capul ridicat se desprinse şi începu să se rostogolească, săltând. Nessus se opri, se răsuci şi rămase nemişcat.
Gâtul se termina într-o baltă roşie care pompa un sânge la fel de roşu precum cel ai lui Louis.
Păpuşarul scoase un sunet tânguitor.
Băştinaşii îl prinseseră în capcană cu ajutorul unui fir de pătrat de umbră.
Louis avea două sute de ani. Mai pierduse prieteni şi înainte. Continuă să lupte, sabia luminoasă urmărindu-i privirea aproape din reflex. Bietul Nessus. Dar următorul aş putea fi eu…
Băştinaşii se retrăgeau. Mai mult ca sigur suferiseră pierderi îngrozitoare din punctul lor de vedere. Teela îl privea pe Păpuşar cu ochii măriţi, muşcându-şi buzele. Kzinul şi Căutătorul se pregăteau să se îndrepte spre Improbabil…
O clipă! Avea piese de rezervă!
Louis alergă spre Păpuşar. În momentul în care trecu pe lângă Kzin, acesta îi smulse laserul de semnalizare. Bărbatul se aplecă pentru a evita firul-capcană şi se ajută de umăr pentru a-l răsturna pe Nessus pe o parte. De departe, aveai senzaţia că strania făptură se pregătea să se lanseze într-o goană nebună.
Louis se aplecă peste Păpuşar şi întinse mâna după centură.
Nu purta centură!
Dar trebuia să aibă una!
Teela îi întinse eşarfa ei.
Louis o apucă, făcu un laţ şi improviză un garou pentru gâtul retezat. Nessus privise tot timpul ca hipnotizat la tăietură şi la sângele care-i pulsa din carotidă. Abia acum îşi ridică ochiul rămas spre faţa lui Louis, apoi ochiul se închise şi Păpuşarul leşină.
Louis strânse nodul şi mai tare. În cele din urmă, eşarfa Teelei reuşi să închidă unica arteră, cele două vene majore, laringele, totul.
I-ai pus un garou în jurul gâtului, domnule doctor? Dar hemoragia se oprise.
Bărbatul se opinti şi-l ridică în spinare, după care se întoarse şi alergă spre turn. Căutătorul fugea în faţa sa acoperindu-l, descriind arcuri cu vârful sabiei, de parcă ar fi fost în căutarea unui duşman. Băştinaşii înarmaţi îi priveau de la distanţă, dar nu se încumetau să se apropie.
Teela îl urmă pe Louis. Kzinul încheia plutonul scotocind cu lumina strălucitoare a laserului orice ascunzişuri posibile în căutare de inamici. Ajuns la baza rampei se opri, aşteptă până când Teela fu în siguranţă… apoi Louis prinse cu coada ochiului imaginea sa îndepărtându-se.
De ce făcuse asta?
Nu era timp pentru întrebări. Bărbatul porni în fugă pe trepte. Ajunse pe punte având senzaţia clară că Păpuşarul devenise incredibil de greu. Îl puse jos lângă scuterul încastrat în plastic, cotrobăi după trusa de prim ajutor, apoi îi fixă palpatorul diagnostician în jurul gâtului, dincolo de garou. Trusa de prim ajutor era încă ataşată de scuter printr-un fel de cordon ombilical şi Louis presupuse că probabil era mult mai complexă decât a sa.
Imediat toate comenzile bucătăriei automate se modificară de la sine. Câteva secunde mai târziu un tub ieşi din pupitru şi atinse gâtul pacientului, căută o anumită zonă a pielii, făcu o înţepătură şi intră înăuntru.
Louis îşi opri un tremur. Alimentaţie intravenoasă. Poate că Nessus mai trăia…
Improbabilul se afla deja în aer; decolarea trecuse neobservată. Kzinul era aşezat pe prima treaptă de deasupra rampei de aterizare, privind în jos spre castelul numit Cer. Ţinea grijuliu ceva în mâini.
— Păpuşarul e mort? îl întrebă pe Louis.
— Nu, deşi a pierdut o groază de sânge, răspunse bărbatul aşezându-se lângă el cu un aer obosit şi deprimat… Oare Păpuşarii intră în stare de şoc?
— De unde să ştiu eu? Şocul propriu-zis este un mecanism ciudat. Am avut nevoie de secole de studiu pentru a înţelege de ce voi, oamenii, mureaţi atât de uşor sub tortură.