În vreme ce Improbabilul se mişca spre tribord, firul se târa în urma sa, când mai repede, când mai încet. Clădirile străvechi ale oraşului se prăbuşeau despicate de nenumăratele bucle ce se răsuceau în jurul lor. Dar mânerul rămăsese fixat în soclul său de plastic electrorigidizabil.
Oraşul turnului plutitor nu dispăru sub linia orizontului. În următoarele câteva zile deveni minuscul, apoi vag, apoi invizibil.
Prill stătea la căpătâiul lui Nessus incapabilă să-l ajute sau să-l părăsească. Suferea în mod evident.
— Trebuie să facem ceva pentru ea, zise în cele din urmă Louis. Este dependentă de tasp şi cum chestia asta nu mai funcţionează, e în pericol să se ţicnească. Dacă nu se va sinucide, atunci cu siguranţă că-l va omorî pe Nessus sau mă va omorî pe mine.
— Presupun că nu vrei sfaturi de la mine în problema asta! mârâi Kzinul.
— Nu, cred că nu.
Pentru a ajuta o fiinţă omenească în suferinţă, cineva trebuia să se transforme într-un bun ascultător. Louis încercă acest lucru, dar nu cunoştea destul limba, iar Prill nu dorea să vorbească. Bărbatul strângea din dinţi atunci când era singur, dar continua să încerce atunci când se afla în preajma ei.
O avea în permanenţă în faţa ochilor. Conştiinţa lui s-ar fi liniştit dacă ar fi putut sta departe de ea, dar femeia nu părăsea nici un moment puntea de comandă.
Încet, încet, Louis începu să înveţe limba Inginerilor şi la fel de încet Prill începu să vorbească. Louis încercă să-i povestească despre Nessus şi Teela şi despre ce înseamnă a te juca de-a zeii…
— Şi eu am crezut că sunt un zeu, recunoscu ea. Vorbesc serios! Oare de ce? Nu eu am construit această lume. Inelul e mult mai bătrân decât mine.
Femeia vorbea un dialect simplificat al limbii ei: doar două timpuri, aproape nici un fel de derivări ale cuvintelor, pronunţie exagerată.
— Ceilalţi ţi-au zis aşa, îi răspunse Louis.
— Dar eu ştiam.
— Oricine vrea să fie zeu atotputernic.
Multe fiinţe tânjesc după putere, fără a dori să-şi asume şi responsabilităţile pe care ea le implică; Louis Wu nu era însă capabil să exprime acest lucru cu vocabularul redus de care dispunea.
— Apoi a venit el. Două Capete. El avea maşina?
— El avea maşina de tasp.
— Tasp, repetă ea cu grijă. Trebuia să ghicesc asta. Taspul îl făcea zeu. A pierdut taspul, nu mai este zeu. Două Capete a murit?
Pământeanului îi venea greu să formuleze o explicaţie completă.
— El ar considera că e stupid să fie mort, răspunse el.
— Stupid să se aleagă cu capul tăiat, încheie Prill. O glumă. Femeia încercase să facă o glumă.
Treptat Prill începu să fie interesată şi de alte lucruri: de sex şi de lecţiile de limbă, precum şi de admirarea peisajului Lumii Inelare. La un moment dat traversară o zonă ocupată de Flori-Oglindă. Ea nu văzuse niciodată vreuna. În ciuda încercărilor disperate ale florilor de a-i incinera, recoltară un boboc de aproape o jumătate de metru şi-l replantară pe acoperişul clădirii. După aceea virară mult în direcţia sensului de rotaţie, pentru a evita alte concentrări mai dense de flori.
Când se epuizară rezervele de hrană, Prill îşi pierdu interesul pentru Păpuşar. Louis o declară vindecată.
În următorul sat, Prill şi Kzinul încercară să pună în aplicare Gambitul zeilor. Louis aşteptă nerăbdător deasupra, nădăjduind că Interlocutorul se va descurca, pregătindu-se sufleteşte să-şi radă părul de pe cap şi să i se alăture. Dar valoarea sa ca acolit era nulă. După zile întregi de exerciţii, încă avea mari dificultăţi cu limba.
Ceilalţi se întoarseră cu ofrande. Hrană.
Şi în timp ce zilele se transformau în săptămâni, repetară iar şi iar acest joc, ajungând să-l perfecţioneze. Blana Kzinului crescuse mai bogată, astfel încât acesta devenise din nou un fel de panteră cu blană portocalie, un fel de zeu al războiului. Conform sfatului pe care i-l dăduse pământeanul, continua să-şi ţină urechile lipite de cap.
Jocul de-a zeul îl transformă destul de mult pe Interlocutor. Într-o noapte, el aduse vorba despre asta:
— Nu mă deranjează să fac pe zeul, Louis! Mă deranjează faptul că interpretez prost.
— Adică?
— Ei pun întrebări. Femeile o întreabă pe Prill şi ea le răspunde, dar eu în general nu pot nici să înţeleg problemele, nici să dau soluţii… Bărbaţii ar trebui s-o întrebe tot pe Prill, pentru că eu nu sunt om. Dar ei mă întreabă pe mine. Pe mine, înţelegi! De ce e nevoie să ceară ajutorul unei fiinţe de o rasă străină pentru a le rezolva problemele?
— Eşti un mascul. Un zeu e un fel de simbol, chiar şi atunci când e în came şi oase. Tu eşti un simbol masculin.
— E ridicol! Nici măcar n-am organe genitale externe, aşa cum presupun că ai tu.
— Eşti masiv, impresionant şi înfricoşător. Asta te transformă automat într-un simbol al virilităţii. Nu cred că ai putea renunţa la acest aspect fără a renunţa în întregime şi la calitatea ta de zeu.
Deodată răsună o a treia voce:
— Ceea ce ne trebuie este un sistem de transmitere a sunetelor, astfel încât tu să poţi răspunde în locul meu la întrebările astea stupide şi stânjenitoare.
Prill îi luase din nou prin surprindere. Improbabilul fusese odinioară o staţie de poliţie. Într-una dintre magazii ea găsise un set de instalaţii de intercomunicaţie cu baterii care se încărcau de la sursa de energie a clădirii. Când cei trei îşi isprăviră treaba, două dintre cele şase instalaţii funcţionau din nou.
— Eşti mai deşteaptă decât am crezut! îi spuse Louis femeii în aceeaşi noapte.
Şovăise, dar nu cunoştea destul limba pentru a se arăta plin de tact.
— Mult mai deşteaptă decât s-ar fi cuvenit să fie metresa unei nave, adăugă el înghiţind în sec.
— Eşti un copil prostuţ! râse Prill. Tu singur mi-ai spus că navele voastre sunt mult mai rapide în comparaţie cu ale noastre.
— Aşa e, confirmă bărbatul. Se mişcă mai repede decât lumina.
— Cred că-mi îndrugi o minciună gogonată! Teoriile noastre spun că aşa ceva e imposibil.
— Poate că noi avem alte teorii.
Femeia păru descumpănită. Louis învăţase să-i citească tresăririle involuntare ale muşchilor corpului, care spuneau mai multe decât aproape imobila sa faţă.
— La bordul unei nave plictiseala poate deveni periculoasă, mai ales atunci când nava face călătorii între două planete ce durează câţiva ani, îl lămuri ea. Mijloacele de relaxare trebuie să fie multe şi variate. Pentru a fi curtezana unei nave e nevoie să posezi cunoştinţe de psihologie şi de medicină, la care trebuie să se adauge experienţa relaţiei cu mai mulţi bărbaţi şi, în plus, să ai o rară abilitate în conversaţie. Noi, curtezanele, suntem obligate să cunoaştem câte ceva din funcţionarea navei, aşa încât să nu producem accidente involuntare. Trebuie să fim sănătoase. Prin prevederile ghildei noastre trebuie să ştim să cântăm la un instrument.
Louis înghiţi în sec. Prill chicoti şi începu să-l atingă ici şi colo.
Sistemul de intercomunicaţii funcţiona perfect, în ciuda faptului că avea căşti proiectate pentru nişte urechi de om, şi nu de Kzin. Louis se obişnui să gândească rapid, acţionând ca piticul din spatele maşinăriei unui zeu al războiului. Atunci când făcea greşeli îşi spunea că, totuşi, Improbabilul era mai rapid decât cel mai rapid mijloc de transmitere a veştilor de pe Lumea Inelară. Fiecare contact reprezenta un prim contact.