— Asta…? Mat înghiţi cu zgomot. Asta voia Moiraine să spună? Când vorbea despre oboseala noastră?
Rand mângâie gâtul lui Noruţ şi se uită în gol. În ciuda faptului că îl ajutase pe Tam, nu voia defel ca Aes Sedai să folosească Puterea Supremă şi asupra lui. „Lumină, aproape că a recunoscut că a scufundat bacul.”
— Cam aşa ceva. Lan râse înfundat, făcând o strâmbătură. Dar nu trebuie să vă faceţi griji că o să muriţi fugind. Poate doar dacă lucrurile se înrăutăţesc foarte mult. Acum gândiţi-vă numai că vă aşteaptă o noapte de somn în plus.
Deodată, de undeva de deasupra râului învăluit în ceaţă, se auzi ţipătul ascuţit al Draghkarului. Până şi caii încremeniră. Se auzi din nou, de data aceasta mai aproape, sfredelind capul lui Rand ca nişte ace. Apoi ţipetele se stinseră şi, în cele din urmă, dispărură cu totul.
— Am avut noroc, şopti Lan. Ne caută pe râu. Ridică din umeri şi tonul îi deveni dintr-odată foarte sec. Haideţi să intrăm. Mi-ar prinde bine nişte ceai fierbinte şi ceva cu care să-mi umplu burta.
Rand fu primul care se strecură, în patru labe, prin deschizătura din încrengături de copaci şi apoi printr-un scurt tunel. La capătul acestuia se opri, încă ghemuit. În faţă era un loc de o formă neregulată, o peşteră din lemn în care puteau toţi încăpea cu uşurinţă. Acoperişul din trunchiuri şi crengi de copaci era foarte jos, aşa că doar femeile puteau sta în picioare. Fumul de la focul care ardea pe un strat de pietre de râu se ridica şi se furişa afară; curentul era îndeajuns de puternic cât să înlăture tot fumul, dar împletitura era prea strânsă ca să lase să se vadă până şi cea mai mică licărire a focului. Moiraine şi Egwene, care îşi scoseseră mantiile, stăteau turceşte, faţă în faţa, lângă foc.
— Puterea Supremă, spunea Moiraine, vine din Adevăratul Izvor, forţa care pune în mişcare Creaţia, forţa pe care Creatorul a plăsmuit-o ca să învârtească Roata Timpului. Îşi lipi mâinile în faţă, apoi le împinse una în cealaltă. Saidin, jumătatea bărbătească a Adevăratului Izvor, şi Saidar, jumătatea femeiască, se luptă una cu cealaltă şi în acelaşi timp se ajută ca să ofere această forţa. Saidin – ridică o mână, apoi o lăsa să cadă – este pângărit de atingerea Celui Întunecat, ca o apa pe care pluteşte un strat subţire de untdelemn rânced. Apa este încă pură, dar nu o poţi atinge fără să nu atingi murdăria. Doar Saidar poate fi folosită fără primejdie.
Egwene stătea cu spatele la Rand. Acesta nu îi putea zări chipul, dar vedea cum ascultă cu nesaţ.
Mat îl înghionti pe Rand pe la spate şi mormăi ceva, aşa că intră în peştera din lemn. Moiraine şi Egwene nu îl băgară în seamă. Ceilalţi se îngrămădiră în spatele lui, scoţându-şi mantiile umede, aşezându-se în jurul focului şi întinzând mâinile spre foc ca să-şi le încălzească. Lan, care intră ultimul, scoase dintr-un ungher burdufuri de apă şi saci de piele, luă un ceainic şi începu să pregătească încetişor ceaiul. Nu asculta ce spuneau femeile, dar prietenii lui Rand începură să nu-şi mai întoarcă mâinile pe o parte şi pe alta deasupra focului şi să se holbeze pur şi simplu. Thom se prefăcea preocupat doar să-şi umple pipa bogat ornamentată, dar felul în care se apleca înspre femei îl dădea de gol. Moiraine şi Egwene se purtau ca şi cum ar fi fost singure.
— Nu, spuse Moiraine ca răspuns la o întrebare pe care Rand nu o prinsese, Adevăratul Izvor nu poate seca, tot aşa cum un râu care învârteşte roata unei mori nu poate seca. Izvorul este râul; femeia Aes Sedai – roata de apă.
— Şi chiar crezi că o să pot învăţa? întreba Egwene. Chipul îi strălucea de ardoare. Rand nu o văzuse niciodată atât de frumoasă şi atât de departe de el. Pot într-adevăr să devin şi eu Aes Sedai?
Rand sări în picioare, lovindu-se cu capul de tavanul scund de buşteni. Thom Merrilin îl apucă de braţ, împingându-l din nou jos.
— Nu fi neghiob, murmură Menestrelul. Cercetă femeile cu privirea – niciuna nu părea să fi observat ceva, şi se uită compătimitor la Rand. De acum nu mai poţi face nimic, băiete.
— Copila mea, spuse Moiraine blând, foarte puţine sunt cele care pot învăţa cum să atingă Adevăratul Izvor şi să se servească de Puterea Suprema. Unele reuşesc să înveţe mai bine, altele mai puţin. Tu eşti una dintre rarele care nu trebuie să înveţe nimic. Cel puţin, fie că vrei, fie că nu, vei atinge Adevăratul Izvor. Dar fără învăţătura pe care o poţi primi în Tar Valon, nu vei şti cum să stăpâneşti pe deplin aceasta forţă şi s-ar putea să nu supravieţuieşti. Bărbaţii care au din naştere capacitatea de a atinge Saidin mor, dacă Ajah Roşie nu îi găseşte şi nu îi domoleşte…
Thom mormăi ceva pe înfundate, iar Rand se foi, negăsindu-şi locul. Bărbaţii de felul celor despre care vorbea Aes Sedai erau foarte rari – nu auzise decât de trei în toată viaţa lui, şi, slavă Luminii, niciodată în Ţinutul celor Două Râuri dar râul pe care îl făceau înainte să fie găsiţi de femeile Aes Sedai era îndeajuns de mare încât oamenii să înceapă să povestească, era asemenea războaielor sau cutremurelor care distrugeau oraşele. Nu înţelesese niciodată prea bine ce anume făceau femeile Ajah. Potrivit poveştilor, erau grupuri de femei Aes Sedai care mai mult complotau şi se ciorovăiau între ele, dar toate poveştile erau de acord asupra unui lucru. Principala îndatorire a femeilor Ajah Roşie era să împiedice o altă Frângere a Lumii şi, astfel, îi urmăreau pe toţi bărbaţii care visaseră vreodată să stăpânească Puterea Supremă. Mat şi Perrin arătau de parcă şi-ar fi dorit dintr-odată să fie din nou acasă, în paturile lor.
— Dar şi unele femei mor. Este greu să înveţi fără cineva care să te călăuzească. Femeile pe care nu le găsim, cele care trăiesc, devin adesea… în partea asta de lume s-ar putea să devină Meşterese în satele lor. Moiraine se opri, gânditoare. Sângele vechi este încă puternic în Emond’s Field, iar sângele vechi cântă. Mi-am dat seama cine eşti de fapt în clipa în care te-am văzut. Nici o Aes Sedai nu poate să se găsească în prezenţa unei femei care poate stăpânii Adevăratul Izvor sau care este pe cale să se transforme şi să nu simtă acest lucru. Scotoci în punga de la brâu şi scoase o piatră mică şi albastră pusă pe un lănţişor de aur pe care îl purtase mai înainte în păr. Tu eşti foarte aproape de transformare, de prima atingere a Adevăratului Izvor. Ar fi mai bine să te călăuzesc. Aşa vei putea ocoli… urmările neplăcute pe care le îndură cele care trebuie să îşi găsească singure calea.
Egwene făcu ochii mari, se uită la piatră şi îşi umezi de mai multe ori buzele.
— Este… are Puterea?
— Fireşte că nu, se răsti Moiraine. Nu lucrurile au Puterea, copila mea. Chiar şi angrealul nu e decât o unealtă. Asta e doar o piatră albastră şi frumoasă. Însă poate lumina. Uite.
Mâinile lui Egwene tremurară când Moiraine îi puse piatra pe vârful degetelor. Încercă să se tragă înapoi, dar Aes Sedai îi ţinu mâinile într-o mână, iar cu cealaltă îi mângâie cu blândeţe capul.
— Uită-te la piatră, rosti Moiraine blând. E mai bine aşa decât să orbecăi singură. Scoate-ţi totul din minte în afară de piatră. Goleşte-ţi mintea şi lasă-te în voia lucrurilor. Nu există decât piatra şi hăul. O să încep eu. Lasă-te în voia lucrurilor şi lasă-mă pe mine să te călăuzesc. Niciun fel de gânduri. Lasă-te în voia lucrurilor.
Rand îşi înfipse degetele în genunchi şi strânse din dinţi până când îl durură maxilarele. „Nu trebuie să reuşească. Nu trebuie.”
Lumina ţâşni din piatră, o străfulgerare de albastru care dispăru imediat; nu era mai strălucitoare ca un licurici, dar Rand se cutremura ca şi cum ar fi fost orbitoare. Egwene şi Moiraine se uitau ţintă la piatră, cu chipurile golite de orice expresie. Se mai văzu o străfulgerare, apoi alta, până când lumina de culoarea azurului începu să pulseze ca o inimă. „E Aes Sedai, încercă el să-şi spună, fără nădejde. Moiraine face asta. Nu Egwene.”