Vrăjitoarea termină de pregătit artificiile, se duse cu ele la fereastră și se aplecă în afară. Globuri șuierătoare, roșii și albastre, și șuvoaie de scântei aurii zburară spre cer și explodară.
Abercrombie își completase diagramele. Se întoarse și ne zâmbi.
— E-n ordine, spuse. Totul se află sub control. Voi transforma în materie toată energia salamandrei. După cum știți, E = mc2. Matuchek, aprinde-mi un arzător Bunsen și așează deasupra lui un pahar cu apă. Griswold, stinge luminile și aprinde becurile Polaroid. Avem nevoie de radiație polarizată.
Ne conformarăm, deși nu-mi plăcea deloc să-l văd pe bătrânelul acela remarcabil pe post de asistent al unui fanfaron încrezut.
— Ești sigur că o să meargă? l-am întrebat.
— Bineînțeles, zâmbi el. Am experiență. În timpul războiului am servit la intendență.
— Mda, dar să transformi gunoaiele în rații K nu este același lucru cu a transforma un monstru. Dumneata și experiența dumitale!
Deodată, amintindu-mi, îngrețoșat, treaba de mântuială pe care o făcuse cu Hydro, am realizat adevărul. Abercrombie era încrezător și fără teamă deoarece nu avea destule cunoștințe!
Timp de un minut, n-am putut să-mi relaxez mușchii. Griswold se juca, nefericit, cu niște mostre metalice. Cu o zi înainte, le folosise la experiențe, încercând să ne învețe proprietățile lor chimice… Dumnezeule, mi se părea că de atunci trecuse un milion de ani…
— Ginny! M-am repezit spre fereastra de unde ea arunca în aer curcubee. Dumnezeule, scumpo, oprește-te…
Bang! Salamandra era cu noi în cameră.
M-am retras din fața ei, pe jumătate orbit. Crescuse hidos de mult, și aproape umplea celălalt capăt al laboratorului, iar băncile fumegau.
— Așa, va să zică!
Vocea Focului ne sparse timpanele. Svartalf sări pe rafturile de sus, vărsând sticlele cu acid peste salamandră. Aceasta nici nu le simți.
— Vasăzică voi, făpturi jalnice și nevolnice, vreți să încercați să-mi faceți de petrecanie!
Abercrombie și Ginny își ridicară baghetele magice și strigară cele câteva cuvinte ale transformării.
Ghemuit în colțul meu, privind prin aburii sulfuroși, am văzut-o pe Ginny retrăgându-se, apoi sărind și adăpostindu-se. Probabil că simțise eșecul încercării. Urmă o explozie cumplită, iar camera se umplu de cioburi zburătoare.
Corpul meu îl proteja pe Griswold, iar asupra mea vraja n-a avut alt efect decât acela de a mă transforma în lup. Ginny căzuse în genunchi și mâini în spatele unei bănci, pe jumătate inconștientă… dar nevătămată, preaslăvite fie în veci Forțele cele Bune. Svartalf — devenit acum pechinez — lătra pe un raft. Abercrombie dispăruse, dar spre ușă gonea un cimpanzeu, în costum de tweed, zdrențuit, și care țipa isteric.
În fața maimuței apăru o limbă de flacără. Maimuța se întoarse, urlă și se sui repede pe o conductă. Salamandra își arcui spatele și hohoti de râs.
— Voiați să vă folosiți șiretlicurile asupra Mea? A Mea, Atotputernica, Frumoasa, Cumplita? Ha, șmecheriile voastre se evaporă ca apa dintr-o tigaie fierbinte! Iar Eu, Eu sunt tigaia care vă frige pe voi!
Într-un fel, discursul ei melodramatic, de copil de grădiniță, nu era deloc ridicol. Pentru că aceasta era stihia copilăroasă, lăudăroasă și pustiitoare care se dezlănțuise pe pământ ca să facă scrum din oameni și din casele lor.
Sub becurile Polaroid, m-am transformat iarăși în om și m-am ridicat în picioare în spatele băncii. Griswold deschise un robinet și devie jetul cu degetul. Salamandra sâsâi de iritare — da, apa îi provoca dureri, dar aici aveam prea puțin lichid ca s-o înecăm, ar fi fost nevoie de un lac… Întoarse capul, căscă gura spre Griswold și inspiră adânc.
Imensa ei vanitate…
M-am întins spre arzătorul Bunsen, care încălzea un inutil pahar cu apă. Ginny mă privi printre băncile înnegrite. Camera era atât de încinsă, încât transpirația curgea pe mine șiroaie. Nu mă fulgeră nici o scânteie de geniu; am acționat pur și simplu din instinct și folosind frânturi de memorie.
— Ucide-ne, am urlat. Ucide-ne dacă îndrăznești. Slujitorul nostru este mai puternic decât tine. Te va vâna până la sfârșitul lumii.
— Slujitorul vostru?
Flăcările îi întrerupeau cuvintele.
— Mda… adică, da… slujitorul nostru, Focul care nu se teme de Apă.
Salamandra se retrase cu un pas înapoi, mârâind. Nu era încă atât de puternică încât simpla rostire a cuvântului „apă” să n-o facă să tresară.
— Arată-mi! ripostă ea. Arată-mi! Te provoc!
— Slujitorul nostru… mic, dar puternic, m-am răstit. Mai luminos și mai frumos decât tine și invulnerabil la vătămările provocate de Stihia Udă. M-am împleticit până la tava cu mostre de metal și am înșfăcat un clește. Ai curajul să-l privești?
Salamandra se zbârli.
— Dacă am curajul! Întreabă mai bine dacă el are curajul să Mă înfrunte.
M-am uitat cu coada ochiului spre colțul în care Ginny se ridicase și-și luase bagheta magică. Abia respira, dar ochii îi erau mijiți și atenți.
Se lăsă tăcerea. Apăsa întreaga încăpere, grea de parcă ar fi cântărit cât toată lumea, înăbușind sunetele care mai rămăseseră: pârâitul focului, văicărelile de maimuță ale lui Abercrombie, lătratul indignat al lui Svartalf. Am luat între clești o bucată de magneziu și am pus-o în flacăra arzătorului.
Izbucni o lumină alb-albastră, actinică, de la care mi-am întors ochii, orbit. Nici salamandra nu era atât de strălucitoare. Am văzut bestia reușind performanța de a se umfla și a se micșora în același timp.
— Iată!
Am ridicat bucata arzândă. În spatele meu se auzi murmurul rapid al lui Ginny:
— O, Indra, Abaddon, Lucifer…
Minte de copil, incapabilă să analizeze mai multe lucruri o dată… dar pentru câtă vreme? Trebuia să-i rețin întreaga atenție, tot intervalul celor o sută douăzeci de secunde necesare.
— Foc, spuse febril salamandra. Doar un alt foc, o mică parte din Forța de unde provin Eu.
— Da’ chestia asta poți s-o faci?
Am cufundat magneziul în pahar. Aburi ieșiră din apa care începu să fiarbă — dar substanța continua să ardă!
— … abire ex orbis terrestris…
— Mg plus H2O, rezultă MgO plus H2, șopti Griswold, reverențios.
— Chiiic-chiiic-iiic! își exprimă Abercrombie opinia.
— Ham-ham-ham! lătră Svartalf.
— E un truc! strigă salamandra. Imposibil! Nici măcar Eu nu pot… Nu!
— Stai pe loc! am zbierat, în spiritul celei mai autentice tradiții militărești. Te înșeli dacă-ți închipui că slujitorul meu nu te poate urma oriunde.
— O să-l ucid pe monstrul ăla mic!
— Încearcă numai! am încuviințat. Vrei ca duelul să se desfășoare pe fundul oceanului?
Larma ne fu întreruptă de niște fluierături. Poliția ne privea prin geamuri.
— Ti-arăt Eu ție!
Răcnetul fusese mai mult un suspin. M-am aruncat sub bancă, trăgându-l pe Griswold după mine. In locul unde stătusem, izbucni un gheizer de flăcări.
— Sâc, sâc, sâc! am zădărât-o. Nu mă poți prinde. Ești fricoasă ca un pisoi!
Svartalf mă săgetă cu privirea.