Următoarea fază a planului ei era la fel de simplă. Cu toate că magnetismul terestru este prea slab ca să înlăture forțele paranormale, le afectează totuși, și același efect îl au și fluctuațiile lui. În consecință, senzorii magici obișnuiți nu sunt proiectați să sesizeze schimbările minore. Ginny avea să creeze o simulare. Câmpul slab al tarnkappei va părea că-și dublează treptat intensitatea, apoi, în timp ce eu mă voi îndepărta, va oscila înapoi, la valoarea dinainte. La întoarcerea mea, simularea avea să înceteze.
În teorie pare simplu. În practică însă, îți trebuie multă îndemânare ca să realizezi așa ceva fără să declanșezi o alarmă. În dosarul lui Ginny se menționau aceste calități ale ei. Dar bietul FBI-ist nu știa că Ginny dispunea de ceva venind de dincolo de știință și echipamente; ea avea Har.
La semnalul ei, m-am strecurat pe geam. Aerul nopții era rece si umed; în lumina felinarelor, roua strălucea pe peluză. Un câine lătră. Probabil simțise mirosul pelerinei mele. Și fără îndoială că zona se afla sub supraveghere… da, privirea mea vrăjitorească detecta, în umbra ulmilor de vizavi, un om… Am alergat până în mijlocul străzii, unde aveam cele mai puține șanse să alertez vreun animal de pază sau vreun câmp de protecție. Când este vorba de asemenea lucruri, sunt și eu destul de talentat. După ce-am parcurs câteva străzi, punându-mă la o distanță sigură, am ajuns la școala primară din cartier și am ascuns tarnkappe într-o ladă de gunoi de lângă terenul de joacă. După care am pornit la drum fără să mă mai ascund: eram un cetățean obișnuit, care-și rezolvă o problemă admisă de lege. Totuși, fiindcă abia se înnopta, trebuia să fiu atent să nu mă recunoască vreun trecător. Din prima cabină telefonică am sunat la Barney Sturlason. Care mă îndemnă să merg îndată la el. Am preferat să mă urc pe un covor de transport în comun, care traversa orașul, decât să iau un taxi, deoarece m-am gândit că era mai sigur să mă pierd în mulțimea pasagerilor. Așa a și fost.
Barney îmi deschise ușa și fluieră ușor. Lumina din hol mă înconjura într-o aură galbenă.
— Mă gândeam eu că vei fi prea obosit ca să vii azi la lucru, Steve, dar nu și că o să arăți ca a doua zi după Ragnarok. Ce s-a-ntâmplat?
— Familia ta nu trebuie să ne audă, i-am răspuns.
Se întoarse imediat și mă conduse în camera de lucru. Făcându-mi semn spre unul dintre fotoliile din piele, încuie ușa, umplu cu scotch două pahare mari și se așeză în fața mea.
— Dă-i drumul, mă îndemnă.
I-am povestit Niciodată până atunci nu mai văzusem un chip atât de răvășit.
— O, nu! șopti el. Apoi, scuturându-se ca un urs gata de atac, întrebă: Ce pot să fac?
— În primul rând, împrumută-mi o mătură.
— Stai puțin. Mi se pare că te cam pripești. Care ți-e următoarea mișcare?
— Mă duc la Siloam, să aflu de la ioanini tot ce se poate.
— Mă gândeam eu că asta ai în minte! Scaunul gemu sub greutatea lui. Steve, n-o să țină. Să intri ilegal în catedrala ioaninilor, poate chiar încercând să mituiești un preot… Nu! O să dai de bucluc tocmai acum, când Ginny are nevoie de toate resursele tale. FBI-ul va face investigații cu profesioniști. Tu ai putea să distrugi exact dovezile pe care le cauți, presupunând că ele există. Hai, fii realist, ai tras concluzii pripite. Mă privi gânditor. În plus, e la mijloc și o problemă de morală. Ieri n-ai fost de acord cu faptul că gloata avea dreptul să acționeze de capul ei. Acum revendici pentru tine acest drept?
Am luat o înghițitură și am lăsat whiskyul să-și croiască drum spre stomac, arzându-mă plăcut.
— Ginny și cu mine am avut destul timp să ne gândim. Ne-am așteptat că o să exprimi asemenea obiecții. Lasă-mă să le iau în ordine. Nu vreau să par melodramatic, dar crezi că am putea ajunge la o ananghie mai mare decât asta? Orice adaugi la un infinit, și iar adaugi, și iar, și iar… — a trebuit să mă opresc să iau încă o înghițitură — …n-o să obții decât același infinit. Spui că FBI-ul este mai capabil. Noi nu dorim să facem tărăboi doar ca să ne aflăm în treabă; creditează-ne cu nițică inteligență. Desigur, Biroul trebuie să aibă, de mult timp, agenți în biserica ioanină, dosare ale conducătorilor, toată marfa obișnuită. Dar îți amintești că, acum câțiva ani, la sediul central al HCUA, nu s-a putut găsi nici o dovadă în sprijinul emiterii unui mandat pentru ca biserica asta să fie inclusă în lista procuraturii generale, în ciuda faptului că ea neagă tradițiile americane?
— Ioaninii au dreptul la opiniile lor, spuse Barney. Drace! Eu unul chiar sunt de acord cu unele dintre revendicările lor. Societatea a devenit prea depravată, prea ocupată să vâneze dolari și distracții, prea dornică de sex și indiferentă la dragoste, prea crudă cu cei nefericiți…
— Barney, m-am răstit, încerci tu să-mi distragi atenția, să mă potolești, dar nu ține. Ori îmi dai o mână de ajutor, ori îmi caut norocul în altă parte.
Oftă, își scoase pipa din jacheta de tweed și începu s-o umple.
— Okay, continuă. Dacă agenții nu pot găsi dovezi că ierarhia ioanină este implicată în acțiuni ilegale sau subversive, asta nu înseamnă oare că ierarhia este fie diabolic de deșteaptă… fie pur si simplu inocentă?
— Ei bine, gnosticii trâmbițează că dețin informații și puteri pe care nu le mai are nimeni și, într-un fel sau altul, sunt implicați din ce în ce mai mult în recentele tulburări sociale — iar la urma urmei, cine altcineva ar mai putea avea legătură cu ce ni s-a întâmplat? Poate că fără voia lor — asta-i posibil — dar ioaninii sigur au o legătură. M-am aplecat spre eclass="underline" Fii atent, Barney: Cuțit Sclipitor recunoaște că va trebui să se miște lent. Washingtonul îl va ține, probabil, mai strâns în lesă decât i-ar plăcea lui. Fără îndoială că mâine va trimite agenți să-i chestioneze pe câțiva ioanini. Dar n-o să afle nimic despre cazul în speță. Ar avea nevoie de argumente foarte puternice ca să obțină un mandat de percheziție pentru o biserică, în special pentru una care are atât de mulți credincioși convinși că aduce Cuvântul ultim al lui Dumnezeu, și mai ales când templul este un labirint de locuri în care au voie să intre doar inițialii de diferite grade. Ei bine, și chiar dacă vreodată obții un mandat de percheziție, ce-ai putea descoperi? Afacerea asta nu-i una obișnuită. Nu se pot aplica testele clasice pentru ghicitul în întuneric și pentru altele asemenea. Dacă aș fi în locul înaltului adept Zarathra, aș invita oamenii guvernului să vină să inspecteze tot ceea ce religia permite să fie cercetat. Ce-aș avea de pierdut?
— Ce-ai avea de câștigat? replică Barney.
— Poate că nimic. Dar eu am de gând să acționez acum, nu peste o săptămână; nu mă voi lăsa intimidat de legi și de opinia publică; am talent și destulă experiență în materie de magie neagră; iar cei din lumea de jos nu se așteaptă la venirea mea; pe scurt, dacă acolo e ceva de descoperit, probabil că am cele mai mari șanse s-o fac.
Barney bombăni ceva nedeslușit.
— Cât despre problema morală, am spus, s-ar putea să ai dreptate. Pe de altă parte, nu intenționez să comit brutalități ca și când aș fi vreun imaginar Agent Special Știe-Tot. Și, ca să fiu sincer, în ciuda temerilor lui Cuțit Sclipitor, nu văd ce ar putea provoca o invazie majoră dinspre lumea de jos. Asta l-ar provoca pe Cel Preaînalt, iar Necuratul nu poate să-și permită o asemenea confruntare. Spune tu, Barney, ce este mai rău, o invadare a proprietății și intimității, poate chiar profanarea câtorva sanctuare… sau un copil în infern?
Își puse paharul pe masă.
— Ai câștigat Apoi clipi surprins: Cred că am spart fundul paharului.