— Cum ați reușit? întrebă, cu interes profesional, amiralul.
Ginny ridică din umeri.
— Simplu. Știți, Barney a păstrat legătura cu doctorul Ashman și au aranjat ca el să-și anuleze toate consultațiile din zilele următoare. A mers apoi la spitalul veterinar și l-a luat pe Svartalf care, dacă trebuie, poate să stea liniștit într-o servietă. Verificasem că doctorul n-avea nici o „coadă” pe urmele lui. (Svartalf și-o mișcă, îngâmfat, pe-a sa.) Intre timp, eu m-am dus în centrul orașului. La „Perlman’s” se desfășura o licitație. Era locul cel mai potrivit ca să mă volatilizez; cine-ar fi observat acolo puțină magie neagră? Schimbându-mi înfățișarea, m-am întâlnit cu doctorul Ashman și l-am transformat și pe el. (Svartalf îi aruncă acestuia o privire speculativă.) După care am venit împreună aici. Barney știa exact când trebuie să sosim, și a diminuat suficient de mult puterea câmpului de protecție încât să nu ne simtă deghizarea.
Își deschise poșeta, asupra căreia nu trebuise să acționeze prea mult ca să arate ca o servietă, scoase oglinjoara și-și examină chipul. Cu machiajul acela și cu rochia ei modestă, nu prea arăta a vrăjitoare de cel mai înalt rang, dar asta doar până observai ce mai adusese cu ea.
— Hai la treabă, spuse Barney. Am și pus echipa la curent cu descoperirile tale, Steve. Din punct de vedere strict științific, indiciile culese de tine, adăugate la ce se strânsese deja, au fost o adevărată bombă. Lucrând împreună, câțiva dintre angajații noștri au ajuns la unele concluzii care ar trebui să se dovedească revoluționare. Făcu o pauză. Dar să începem cu debandada politică în care ne găsim.
— Sau cu cea religioasă, spuse Janice Wenzel.
— În acest caz, continuă pastorul Karlslund, mă îndoiesc că există vreo diferență clară între ele.
Era un bărbat masiv, blond, cu înfățișare de cărturar.
— Numai dacă biserica ioanină are într-adevăr origini diabolice…, se strâmbă Griswold. Nu-mi place să cred așa ceva. E drept că nu sunt de acord cu dogmele lor, dar să pretinzi că acestea provin nu dintr-o eroare, ci de la diavol, mi se pare o exagerare. Ești sigur, domnule Matuchek, că într-adevăr te-ai întâlnit cu Necuratul?
— Dacă nu cu el, atunci cu vreunul dintre slujitorii săi sus-puși, am spus. Sau, dacă preferi, cu unul dintre cei mai josnici. Și n-a fost pentru prima dată. Viziunile și experiențele mele anterioare au căpătat acum înțeles.
— Stai puțin, te aflai într-o stare de stres. O halucinație ar fi fost absolut explicabilă… ba chiar de așteptat.
— Dacă ioaninii n-au nimic de ascuns, interveni soția mea, atunci de ce păstrează tăcerea asupra celor întâmplate? De vreme ce cunosc identitatea lui Steve, ar fi avut destul timp să ia legătura cu el sau să depună un protest oficial. Însă nici n-au crâcnit. Omul lui Barney, trimis să recupereze coada de mătură, a luat-o de unde era parcată fără să i se pună nici o întrebare. Eu cred că nu vor să riște o anchetă.
— S-ar putea să încerce să vă returneze fiica folosind contactele lor paranormale, sugeră, fără convingere, Hardy.
Amiralul Charles fornăi:
— Nici o speranță! Nu mă îndoiesc că Necuratul ar dori să anuleze întregul episod. Dar cum? Dumneavoastră spuneți, domnule Matuchek, că vă poate restitui fetița chiar de la momentul în care ea a intrat în infern — un lucru de-a dreptul uluitor. Dar în orice caz nu pot să-mi imaginez că e în stare să schimbe trecutul, zilele trăite de noi fără ea, lucrurile pe care le-am aflat ca urmare a răpirii.
— Tăcerea noastră ar putea constitui răscumpărarea ei, interveni Hardy.
— Cine s-ar simți legat de un astfel de târg? replică amiralul. Karlslund adăugă:
— Oricum, cu diavolii nu se pot face contracte. Un contract implică o înțelegere, o intenție de a respecta termenii conveniți. Fiind incapabil de onestitate, un diavol nu este capabil nici să înțeleagă că oamenii n-ar încerca să-l înșele.
— Deci, spuse Charles, nu numai că n-ar câștiga nimic dac-ar elibera-o, ci ar și pierde valoarea pe care o dețin cât ea e ostatică.
Ashman observă cu părere de rău:
— A și reușit să divizeze forțele binelui. Am impresia că această întrunire sfidează guvernul, că este, de fapt, o conspirație. Oare facem un lucru înțelept?
— Vrei să spui că ar trebui să ne destăinuim Unchiului Sam și să avem încredere că el va rezolva totul?
Durerea pe care-o simțeam accentuă dezgustul.
— De ce resurse dispunem noi în comparație cu statul? întrebă Ashman. Ce drept avem să ascundem informațiile pe care le-ai adunat? Sunt vitale pentru bunăstarea întregii societăți.
— Lasă-mă să-ți răspund eu la întrebarea asta, spuse Barney. Am niște cunoștințe la Washington, iar amiralul Charles, care are și mai multe, poate să confirme bănuiala mea asupra a ceea ce se petrece acolo. Informația-cheie este aceasta: circumstanțele răpirii sunt ținute secret în mod oficial. Șeful filialei locale a FBI-ului este un băiat foarte inteligent. Și-a dat seama de la început că ăsta va fi modul de abordare a cazului și a acționat anticipând directivele pe care știa că le va primi. Motivele lor de a proceda astfel sunt complicate, dar se rezumă la două puncte: în primul rând, nu se știe aproape nimic despre universul infernului. Cazul nostru este unul dintre puținele — poate unicul — ce pare a reprezenta un atac direct, fizic, venit din teritoriul demonilor. Nimeni nu poate fi sigur ce prevestește. În aceste circumstanțe, precauția este inevitabilă. Cei de la Departamentul de Stat vor argumenta că adevărul poate fi total diferit față de aparențe. Cei de la Apărare vor argumenta că nu trebuie să facem nimic până ce nu vom dispune de mai multe date și în special de o pregătire militară corespunzătoare. Președintele, Cabinetul, cei mai importanți congresmeni, vor fi de acord să stea în expectativă. Asta înseamnă un control asupra mass-media, ca să se prevină o isterie publică nedorită. În al doilea rând, există un punct poate mai puțin critic decât primul, dar care, oricum, trebuie luat în considerare: biserica ioanină. Trăim într-o țară democratică. O mulțime de alegători cinstiți sunt ioanini sau consideră că ioanismul nu este altceva decât o nouă credință. Mulți oameni influenți intră în această categorie. Nu uitați ce dandana a ieșit când comisia Congresului a încercat să întreprindă unele cercetări. Afacerea de acum sugerează că acea facțiune de congresmeni a avut dreptate spunând că biserica ioanină este instigată de iad ca un mijloc de a discredita religia, de a submina societatea și de a-i ațâța pe oameni împotriva semenilor lor. Ultimul lucru pe care l-ar dori Administrația — în acest moment delicat — este să treacă iarăși prin acele dezbateri zgomotoase: „acte subversive” contra „reprimări”. Păstrarea secretului aduce pace, liniște și timp.
Barney se opri să-și aprindă trabucul. Cât timp îl ascultaserăm, aerul din cameră parcă nici nu se mișcase. Fumul plutea albastru în razele de soare și ne îngreuna respirația.
Am schimbat cu Ginny o privire deznădăjduită. Ieri coborâsem în pivniță să schimb o siguranță arsă. Ginny venise cu mine deoarece în ultimele zile stăteam pe cât posibil împreună. Pe un raft se găseau niște lucruri de-ale Valeriei, pe care fetița nu le mai folosea și noi încă nu le aruncasem. Sticla care nu se golește niciodată, inelul Ouroboros de crescut dinții, lingurița cu aripi pentru antrenament, o farfurioară cu un curcubeu la margine… Ne-am întors sus și l-am rugat pe paznicul nostru să schimbe el siguranța.
Ginny își ținea pumnii încleștați. Svartalf își frecă urechile de brațul ei, încetișor, fără să aștepte vreun răspuns.