Căută ceva în geantă.
— Drace, nu mai am țigări.
I se oferiră din mai multe părți, dar acceptă una de la mine. Timp de o clipă, ne-am strâns mâinile. Ashman își privea fix degetele împletite. Pe neașteptate își îndreptă spinarea și spuse cu un zâmbet blând:
— În ordine, îmi cer iertare. Trebuie să recunoașteți că reacția mea a fost firească. Dar voi alcătuiți o echipă remarcabilă. Dacă sunteți convinși că ați găsit o cale să intrați în iad și să vă întoarceți nevătămați, s-ar putea să aveți dreptate și atunci contați pe ajutorul meu! Pot să vă întreb care-i planul?
Barney se relaxă puțin.
— Poți, răspunse el. Mai ales că trebuie să-l explicăm și celorlalți.
Își stinse trabucul și aprinse altul.
— Haideți să vă spun simplu și pe scurt la ce ne-am gândit, apoi experții mă pot corecta, aducând idei conforme cu specialitatea lor. Universul nostru are o geometrie spațio-temporală simplă, cu excepția câtorva locuri ciudate, cum ar fi inima stelelor pitice albe. Demonii bântuie prin el nestingheriți — de fapt, ei pot face scamatorii cu distanțele și cronologia, trucuri care le-au creat, în vremurile de demult, reputația de a fi niște ființe supranaturale — deoarece propriul lor univers este foarte complicat și variabil. Cercetările moderne au descoperit cum se poate ajunge acolo, dar nu și cum să te deplasezi sau să-ți păstrezi mințile și trupul întregi. Ei bine, informația pe are ne-a dat-o Steve, și anume că, dacă știm metoda, putem ajunge acolo în orice secundă din întreg timpul infernului, a deschis o ușă sau a înlăturat o barieră. Pe neașteptate, avem la dispoziție un fapt important, de bază, o relație care poate fi descrisă matematic, între universul infernului și cel al nostru. Doctorul Falkenberg a elaborat ecuațiile și a început să le rezolve, pentru diferite condiții inițiale. Doctorul Griswold l-a ajutat, sugerându-ne modurile în care soluțiile ar putea afecta legile fizicii; Bill Hardy a făcut același lucru în ceea ce privește chimia și fizica nucleară. Oh, se află cu toții abia la început, iar concluziile lor n-au fost încă supuse testărilor experimentale. Dar ne-au dat posibilitatea, doctorului Nobu, ca metafizician, și mie, ca inginer practician, să formulăm niște vrăji. Le-am terminat în această dimineață. Ele ar trebui să lanseze expediția, să-i acorde la sosirea acolo o oarecare protecție, apoi s-o aducă repede înapoi. Asta-i mai mult decât a avut la dispoziție oricine mai înainte.
— Insuficient! Acum Charles avea obiecții. Nu dețineți o descriere completă despre universul infernului — pe legea mea, nu știm totul nici măcar despre cosmosul nostru! — și nu aveți cum să prevedeți în ce moduri aberante poate să varieze acolo, de la un punct la altul, sistemul metric.
— Adevărat, spuse Barney.
— Deci protecția adecvată pentru un anume punct poate fi inutilă în altă parte.
— Nu și dacă relația spațiu-timp poate fi descrisă matematic pe măsură ce se înaintează. Atunci vrăjile pot fi ajustate în consecință.
— Cum? Dar asta-i ceva imposibil. Nici un muritor…
— Corect, interveni Ginny.
O privirăm toți, cu gurile căscate.
— Cheia o constituie o frază întâmplătoare pe care a auzit-o Steve în cripte, continuă ea. De fapt, una asemănătoare cu remarca dumitale, domnule amiral. Nici un muritor n-o poate face. Dar cei mai mari geometri sunt morți.
Toți cei din jurul mesei exclamarăm uluiți.
XXIX
După ce se refăcură simulările necesare și un Svartalf indignat a fost vârât înapoi în servietă, comitetul nostru părăsi fabrica pe un covor al companiei. Era aproape ora patru. Dacă umbra mea de la FBI nu mă vedea plecând spre coastă pe la cinci sau șase, avea să devină suspicioasă. Dar nu puteam să fac mare lucru în privința asta.
Mai întâi am aterizat la Sfântul Olaf, pentru ca pastorul Karlslund să-și ia niște lucruri. Janice Wenzel, așezată în spatele nostru, se aplecă spre noi și murmură:
— Nu sunt expertă în materie, dar această invocare a sfinților nu ține mai degrabă de domeniul catolicilor decât al luteranilor?
La conferință nu se pusese o asemenea întrebare. Karlslund se rezumase doar la clarificarea diferenței dintre o rugăciune — o petiție adresată Celui de Sus, vrăjile având atunci menirea doar să ușureze calea unui posibil răspuns — și necromanție, o încercare de a ne impune voința asupra spiritelor plecate dintre noi. Faptul că ultima e o practică ilegală nu reprezintă decât o concesie făcută gustului public. Nu există nici o atestare demnă de încredere că ar fi fost cândva încununată de succes; avem de-a face doar cu o superstiție.
— Mă îndoiesc că secta are vreo importanță, îi răspunse Ginny. Ce este sufletul? Nimeni nu știe. Observațiile care dovedesc că el există sunt întemeiate, dar rămân insuficiente și irepetabile în condiții controlabile. Așa cum pare să fie cazul și pentru multe fenomene paranormale.
— Ceea ce, interveni doctorul Nobu, este și motivul pentru care progresele practice în magia incantatorie sunt atât de rapide, o dată ce în cazul lor este de ajuns o intuiție corectă. In contrast cu câmpurile de forță din fizică — gravitația, electromagnetismul si așa mai departe — câmpurile de forță din parafizică — precum similaritatea și ergodismul — nu sunt limitate de viteza luminii. Astfel că, în principiu, pot să transporte energie din orice punct al întregului în altul. Iată de ce o intrare temporală foarte slabă poate să dea o ieșire infinit de puternică. Din cauza acestui fapt, este cu mult mai importantă înțelegerea calitativă a fenomenului decât cea cantitativă. Astfel că, după numai trei zile de la aflarea variabilității în timp a iadului, avem, într-o anumită măsură, încrederea că vrăjile noastre vor funcționa… Cât despre suflet, înclin să cred că el are mai degrabă un caracter supranatural decât unul paranormal.
— Eu nu, spuse Ginny. Eu l-aș denumi o structurare a energiei între aceste paracâmpuri. Ia naștere din trup, dar supraviețuiește acestei matrici. O dată liber, se poate mișca nestingherit printre universuri. Iar dacă, dintr-un motiv oarecare, rămâne prin preajmă, lipsit de trup, nu avem atunci de-a face cu o stafie? Dacă intră într-un ovul proaspăt fecundat, nu se numește asta reîncarnare? Dacă Cel de Sus îi îngăduie să se apropie de el, nu e vorba de izbăvire? Dacă, în sfârșit, Gheena reprezintă pentru el o atracție mai mare, nu putem vorbi despre osândă?
— Vai de mine! exclamă Janice.
Ginny râse binevoitor.
Barney, care stătea pe scaunul pilotului, se întoarse către noi.
— În legătură cu întrebarea ta, care a dat naștere acestei dezbateri, Janice, spuse el, este adevărat că noi, luteranii, nu avem obiceiul să invocăm sfinții. Dar nici nu negăm faptul că ei intervin din când în când. Poate că un preot catolic sau un rabin neohasidic ar ști mai bine cum să le ceară ajutorul. Dar în acest scurt răstimp nu am găsit nici unul pe care să îndrăznesc să-l cooptez; pe Jim Karlslund îl cunosc de mulți ani… Fiindcă tot vorbeam, de, ăăă, pastor…
Fiecare mormăi încurcat când pastorul reveni pe covor purtând în brațe niște obiecte bisericești.