' Aşa grdil-a Zarathustra, lucrare a filozofului german Friedrich Wilhelm Nietzsche (1844—1900), condamnind morala creştină tradiţională, ca fiind o doctrină a maselor de sclavi, şi predicînd, în schimb, superioritatea morala a supraoamenilor, care prin voinţă ajung să deţină
puterea. Teoriile reacţionare ale lui Nietzsche au fost preluate şi folosite de nazişti.
350
Dobbs manifestă o indignare serioasă şi anglicană faţă de felul cum se purta domnul Bidlake cu soţia lui.
Toţi simţeau în acelaşi timp un fel de milă răutăcioasă pentru bătrîn. Boala lui şi simptomele ei se discutau cu voce scăzută şi cu religiozitate. Servitorii puteau să bombăne şi să-şi exprime nemulţumirea cu voce tare, dar pe ascuns erau cu toţii destul de mulţumiţi. Sosirea lui John Bidlake rupea monotonia zilnică, iar faptul că avea să
moară îi făcea să se simtă oarecum mai importanţi. Apropierea morţii lui dădea importanţă vieţii domestice de la Gattenden. Viitorul eveniment semăna cu soarele în jurul căruia sufletele servitorilor se învîrteau semnificativ şi aproape pe furiş. Bombăneau şi îşi exprimau nemulţumirea, dar îl îngrijeau cu multă atenţie. într-un fel confuz îi erau recunoscători, căci moartea lui dădea un impuls vieţii lor.
-
-A
Capitolul XXVIII
Pentru Molly d'Exergillod totul trebuia să fie articulat, formulat, exprimat. Orice experienţă nu prezenta pentru ea decît materialul brut din care o minte activă putea să producă cuvinte.
Minereul de fier nu a fost de nici un folos omului pînă ce nu a învăţat să-l topească, iar apoi, cu ciocanul, să transforme metalul pur în unelte şi săbii. Pentru Molly, faptele brute ale vieţii, senzaţiile, sentimentele, gîndurile şi amintirile nu prezentau decît interesul unui material brut, care nu căpăta valoare decît după,ce fusese transformat de arta şi zelul depus de ea în conversaţie, în cuvinte elegante şi fraze bine jaduse din condei. îi plăcea un apus de soare pentru că putea spune despre eclass="underline" „E un amestec de foc viu, de artificii, de Mendelssohn, de funingine şi de fragi cu frişca"; sau despre florile de primăvară: „Te fac să te simţi ca un convalescent după o gripă. Nu sînteţi de aceeaşi părere?" Şi, aplecîndu-se intim spre interlocutor, insista asupra acestei întrebări retorice: „Nu sînteţi de aceeaşi părere?" îi plăcea perspectiva munţilor îndepărtaţi, în mijlocul unei furtuni, căci semănau foarte mult cu peisajele de la Toledo pictate de El Greco. Cît priveşte dragostea, ei bine, tot farmecul ei consta, după Molly, în capacitatea aproape infinită a dragostei de a fi transformată în fraze. Despre dragoste puteai să vorbeşti veşnic.
Discuta pe această temă cu Philip Quarles şi discuţia ţinea de o oră; la autoanaliza ei, la relatarea experienţelor ei de viaţă şi la întrebările ei# despre trecutul şi sentimentele lui, Philip îi răspundea fâvâ chef şi cam opintit (căci nu putea suferi să vorbească despre el, şi o făcea foarte rău).
— Nu crezi, îi spunea ea, că lucrul cel mai captivant în legătură cu dragostea constă în descoperirile pe care ai prilejul să le faci pe seama ta?
Philip era fireşte de aceeaşi părere.
- . 352
__ Nici nu ştiam, de fapt, ce adinei sentimente materne
nutream mai înainte de a mă mărita cu Jean. Acum sînt foarte neliniştită cînd vine acasă cu picioarele ude.
__ Eu aş fi foarte neliniştit dacă dumneata ai veni acasă cu
picioarele ude, spuse Philip, incereînd să fie galant. „Ce tîmpenie am spus", se gîndi el. Nu prea reuşea să fie galant. Ar fi vrut să nu se simtă atît de mult atras de farmecul ei cam lăptos şi obosit. Dacă ar fi fost urîtă, el nu s-ar fi aflat, aici, făcîndu-se singur de rîs.
__ Prea drăguţ din partea dumitale. Spune-mi, zise ea
apleeîndu-se spre el şi oferindu-i faţa şi sînii, de ce mă placi?
— Nu-i destul de evident? răspunse el. Molly zîmbi.
— Ştii de ce spune Jean că sînt singura femeie de care se poate îndrăgosti vreodată?
— Nu, spuse Philip, gîndindu-se că era într-adevăr superbă, cu aerul ei de Junonă.
— Fiindcă, reluă Molly, după părerea lui, sînt singura femeie care nu e ceea ce Baudelaire numeşte le contraire du dandy1. Ţii minte fragmentul acela din Mon coeur mis ă nu? „Za femme a faim et elle veut manger; soif et elle veut boire. La femme este naturelle, c'est ă dire abominable. Aussi est-elle..."2
Philip o întrerupse:
— Ai sărit o frază, spuse el rîzînd: „Soif, et elle veut boire." Iar mai departe: „Elle est un rut, et elle veut etrei..."
în ediţia Crepet cuvîntul nu este tipărit, dar ţi—1 pot furniza eu, dacă vrei.
— Nu, mulţumesc, spuse Molly, cam iritată de întrerupere, îi ratase desfăşurarea calmă a unei partide de conversaţie bine pusă la punct. Nu era obişnuită ca oamenii să fie atît de experţi în literatura "franceză, cum era Philip. — Cuvîntul n-are importanţă, spuse ea.
— Sigur? Philip îşi ridică sprîncenele. M-aş mira.
—• „Aussi est-ele toujours vulgaire"4, continuă Molly, revenind grăbită la punctul unde fusese întreruptă, „c'est ă dire le contaire du dandy". Jean spune că eu sînt singurul dandy de sex feminin. Ce.' crezi?
~ Mă tem că are dreptate.
' Opusul unui dandy. (Fr.)
Inima dezvăluita. „Femeii îi e foame şi vrea să mănince, îi e sete şi vrea a- Femeia e naturala, adică abominabilă. De asemenea e..." (fr.).
E în ăldil di i " (f)
sa
în căldurile dragostei şi vrea..." (fr.). -De asemenea e întotdeauna vulgară" (fr.).
353
— De ce „mă tem"?
— Mie nu-mi prea plac dandy-x. Mai ales cei de sex feminin. „O femeie care foloseşte sînii ei bine formaţi ca să
te silească să-i admiri inteligenţa, iată un personaj reuşit pentru romanul lui. Dar greu de suportat în viaţa particulară, chiar foarte greu." — Eu prefer femeile naturale, spuse el cu voce tare.
— Dar ce sens are să fii naturală dacă nu ai destulă artă s-o faci bine şi destulă luciditate ca să ştii cit eşti de naturală? Molly era încîntată de întrebarea ei. Dacă o mai aranja niţel, avea să fie o epigramă perfectă. — N-are sens să te îndrăgosteşti de cineva, decît dacă ştii exact ceea ce simţi şi poţi s-o exprimi.
— Are foarte mult sens, după părerea mea, spuse Philip. Nu-i nevoie, să fii botanist sau un pictor de naturi moarte ca să-ţi placă florile. Şi de asemenea, draga mea Molly, nu-i nevoie ca cineva să fie Sigmund Freud sau Shakespeare ca sâ te aprecieze. Şi, trăgîndu-se mai aproape de ea pe sofa, o luă în braţe şi o ' sărută.
— Da ce-ţi închipui? strigă ea, jignită şi uimită.