în faţa ochilor, aproape orbiţi, toate amănuntele lumii materiale. Dumnezeu dispăruse ca un balon de săpun, pe care-l înţepi. Daisy observă că masa nu fusese pusă.
— Ce, n-aţi mîncat încă?
— Nu, spuse Marjorie. Am uitat cu totul de masă.
— Nici domnul Bidlake n-a mîncat? continuă Daisy, pe un ton de reproş. Sărmanul, trebuie să fie mort de foame.
Porni grăbită spre bucătărie, căutînd friptura rece Ş1 murăturile.
Sus, în camera lui, Walter zăcea pe pat, cu faţa îngropata i° perne.
Capitolul XXXI
O problemă de cuvinte încrucişate îl făcuse pe domnul Quarles să răsfoiască volumul al XVII-lea din Enciclopedia Britanică. Din curiozitate şi lene continuase să citească. Afla astfel că Lordul Şambelan poartă un baston alb iar la spate îi atîrnă o cheie de aur sau una bătută cu nestemate. Cuvîntul „loterie" nu are o semnificaţie precisă; Nero oferea ca premii o casă sau un scalv, în timp ce Heliogabalus introdusese un element absurd — un bilet pentru un vas de aur şi un altul pentru şase muşte. Pinckney B.S. Pinchback a fost guvernatorul republican al Louisianei în 1872. Pentru a defini lira e nevoie s-o separăm clar de harfă şi chitară, instrumente înrudite cu ea. într-o ravină din nordul Maderei unele zăcăminte de esexit, cristalizat grosolan, sînt expuse vederii. Exista şi un aspect negativ al magiei. Magnetismul terestru are o lungă istorie. Tocmai începuse să citească despre Sir John Bludell Maple, baronet (1845—1903) al cărui tată, John Maple (mort în 1900) avea un mic magazin de mobile fn Tottenham Court Road, cînd servitoarea apăru în prag şi anunţă că îl caută o tînără
doamnă.
— O tînără doamnă? repetă el uşor surprins, scoţîndu-si pince-nez-u\.
— Da, eu sînt, spuse o voce bine cunoscută şi Gladys se împinse pe lîngă servitoare şi înainta pînă în mijlocul camerei:
La vederea ei, pe domnul Quarles îl cuprinse deodată frica. Se ridică în picioare.
7- Poţi să pleci, spuse el servitoarei, care ieşi. Dragul meu copil! Apucă manile lui Gladys, dar ea şi le smulse. —
Ce surpriză.
— Vai! ce plăcută surpriză! răspunse ea sarcastic. Emoţia redeştepta întotdeauna în Gladys pornirile ei de mahalagioaică.
^ aşeză pe un scaun, plină de energie şi de hotărîre. „Aici sînt, 1 să spună felul ei decis de a lua loc, şi aici rămîn"
— sau te . la dracu, am să rămîn aici, orice s-ar întîmpla".
Intr-adevăhr plăcută, rosti domnul Quarles mieros, doar 1 spună ceva. „Ce situaţie îngrozitoare! îşi spuse el. Ce-o fi
387
vrînd"? Şi cum s-o scoată din casă? Dacă ar fi fost necesar ar fi putut să spună că a chemat-o ca să-i bată la maşină ceva extrem de urgent. — Panr ° surpriză foahrte neaşteptată, adăugă el.
— Foarte. îşi închise gura ferm şi îl privi cu nişte ochi căror expresie nu a
-i plăcu deloc domnului Quarles. Fata
părea că aşteaptă ceva. Ce anume?
— Fihreşte sînt încîntat că te văd, urmă el.
— Nu zău? Rîsul ei avea ceva primejdios.
Domnul Quarles o privi şi se simţi din nou cuprins de frică. De fapt o ura pe Gladys. începu să se întrebe ce găsise vreodată la ea.
- — Sînt încîntat, repetă el cu o emfază plină de demnitate. Lucrul cel mai important era să rămînă demn, superior şi ferm. — Dahr...
— Dar ce? reluă ea.
— Ei bine, mi se pahre că te-ai cam grăbit venind aici.
— I se pare că m-am cam grăbit, spuse Gladys, ca şi cum ar fi trecut mai departe informaţia unei a treia persoane invizibile.
— Ca să nu spun că ai venit inutil.
— Asta o să judec eu!
— în definitiv, ştii bine că dacă ai fi voit să mă vezi, n-aveai decîţ să-mi scrii şi aş fi venit îndată. Aşa că ce sens ahre să rişti >ă vii aici? Aşteptă.
Gladys nu-i răspunse, ii privi cu ochii ei verzi şi neîndurători, şi îi zîmbi cu buzele strînse, părînd să ascundă
enigmatic Dumnezeu ştie ce gînduri şi sentimente primejdioase.
— Sînt foahrte supăhrat pe tine. Reproşul domnului Quarles avea ceva demn şi impresionant, dar era făcut cu blîndeţe — veşnic cu blîndeţe.— Sînt foahrte supăhrat.
Gladys azvîrli capul pe spate şi rîse scurt şi strident, ca o hienă.
Domnul Quarles rămase descumpănit. îşi păstră însă demnitatea.
— N-ai decît să rîzi, spuse el, dar eu îţi vohrbesc sehrios. Nu aveai dreptul să vii. Ştii cît e de impohrtant ca nimeni să nu bănuiască ceva. Mai ales aici — la mine acasă. Ştii bine.
— Da, ştiu, răspunse Gladys , dînd din cap cu ferocitate. Exact pentru motivul ăsta am şi venit. O clipă tăcu.
încordarea sentimentelor ei făcea tăcerea de nesuportat. — Fiindc-am ştiut că te sperii, urmă ea, te sperii că
oamenii ar putea să afle cu cine au de-a face. Porc bătrîn şi murdar! Şi, pierzîndu-şi brusc controlul asupra furiei, Gladys sări în picioare şi se îndreptă atît de ameninţător spre domnul Quarles, încît acesta se trase un 388
nas înapoi. Atacul ei era însă numai verbal. — îţi dai aere de parc-ai fi prinţul Wales. Şi pe urmă duci fetiţa să ia masa la Corner House. Te plîngi de toţi, şi-eşti mai rău decît un popă; nu e?tf ^e ^aP* decît un porc bătrîn şi murdar. Da! Un porc bătrîn şi împuţit, asta eşti! Ziceai că mă iubeşti, asta-i bună! Ştiu eu ce fel de dragoste e asta! Păi cu tine o fată nu-i în siguranţă nici într-un taxi. Nu, nu-i. Bestie bătrînă şi împuţită, gj pe urmă. .
__ la ascultă, ia ascultă! După primul şoc pricinuit de
surpriză şi groază domnul Quarles îşi revenise îndeajuns pentru a protesta. Era ceva teribil, nemaiauzit. Se simţea cotropit, jefuit, distrus.
— „Ia ascultă, ia ascultă!" îl parodie ea în bătaie de joc. Nici măcar nu-i luai. fetiţei tale locuri ca lumea la teatru. Cînd e vorba însă să te distrezi niţel, aşa cum ştii tu, Dumnezeule! Porc bătrîn, gras şi infect! Faci tot timpul pe Rudolph Valentino şi trăncăneşti despre femeile care au fost îndrăgostite de tine. De tine! Uită-te o clipă în oglindă! Parcă-ai fi un ou roşu, asta eşti!
— Ce obrăznicie!
— Vorbeşti de dragoste cînd ai o mutră ca a ta, continuă ea mai strident ca niciodată. Un porc bătrîn ca tine! Şi pe urmă îi dai fetiţei tale o rablă de ceas şi o pereche de cercei, cu pietre fără valoare — fiindcă am întrebat un bijutier şi mi-a spus că sînt false. Iar acum, colac peste pupăză, mai sînt şi însărcinată.
— însăhrcinată? repetă domnul Quarles fără să-şi creadă urechilor, în timp ce temerile îi creşteau tot mai mult.
— Nu cred că eşti însăhrcinată.
— Da, da, sînt! strigă Gladys bătînd cu piciorul în duşumea. N-auzi ce ţi-am spus, idiot bătrîn? Sînt însăhrcinată. D-asta am venit aici. Şi n-am să plec pînă ce..
în momentul acela, prin uşile ce dădeau în grădină, intră loamna Quarles. Fusese la Marjorie acasă ca să-i vorbească, şi venise sâ-i spună lui Sidney că-i invitase la masa de seară pe cei doi tineri.
— Oh, îmi pare Tău! spuse ea şi se opri în prag.
Se lăsă o scurtă tăcere. Apoi, adresîndu-se oe data aceasta
doamnei Quarles, Gladys îşi revărsă din nou furia nestăpîmtă.
este cinci minute hohotea, incapabilă să se mai oprească, iar
'oamna Quarles încerca s-o consoleze. Sidney profită de ocazie
ca s-o şteargă din odaie.
. Cînd bătu gongul pentru masa de prînz, domnul Quarles "nise vorbă jos că se simte foarte rău şi că roagă să i se aducă s două ouă foarte moi, pîine prăjită cu unt şi puţin compot.